Testarea de rutină prin biopsie lichidă ar putea reduce diagnosticele de cancer în stadiu avansat

Cancerul reprezintă a doua cauză principală de mortalitate în Statele Unite, fiind responsabil de peste 600.000 de decese anual. Cu o incidență estimată de 2 milioane de cazuri noi în 2024 și un cost economic de peste 200 miliarde de dolari, povara cancerului continuă să crească odată cu îmbătrânirea populației și introducerea tratamentelor costisitoare. 
Deși detecția precoce poate reduce semnificativ mortalitatea prin prevenirea progresiei spre stadii metastatice, aproape jumătate dintre cazuri sunt diagnosticate în faze avansate. În prezent, programele de screening de rutină sunt recomandate doar pentru patru tipuri de cancer - mamar, cervical, colorectal și pulmonar - lăsând aproximativ 70% din cazurile noi fără teste de depistare disponibile.

O inovație emergentă o reprezintă testele de detecție precoce multicancer (MCED – Multicancer Early Detection), teste de sânge capabile să identifice simultan mai multe tipuri de cancer. Studiile clinice timpurii au demonstrat o specificitate de peste 98% și o sensibilitate globală de aproximativ 50%, cu rezultate promițătoare în detectarea cancerelor în stadii I și II. Totuși, datele pe termen lung privind eficacitatea acestor teste în condiții reale sunt încă inexistente. Pentru a estima impactul potențial al introducerii MCED, cercetătorii au dezvoltat un model de simulare computațională la scară populațională.

Despre studiu

Scopul cercetării a fost evaluarea efectului potențial al testelor MCED asupra modelelor de diagnostic oncologic în populația generală a Statelor Unite. Echipa a dezvoltat un model de microsimulare denumit SiMCED (Simulation Model for MCED), care urmărește progresia bolii pentru 14 tipuri de tumori solide: sân, col uterin, colorectal, endometrial, esofagian, gastric, cap și gât, renal, hepatic, pulmonar, ovarian, pancreatic, prostatic și vezical.

Modelul a inclus o cohortă simulată de 5 milioane de adulți americani cu vârste între 50 și 84 de ani, reprezentativă pentru structura demografică a SUA în 2015. Fiecare individ a fost urmărit de la momentul dezvoltării cancerului până la deces, în funcție de vârstă, sex, rasă și tip de cancer. Au fost simulate atât diagnosticele obținute prin practica medicală standard (SoC – standard of care), cât și prin testarea suplimentară cu MCED, presupunând o rată de participare și aderență de 100%.

Pentru calibrare, modelul a utilizat date epidemiologice din baza Surveillance, Epidemiology, and End Results (SEER), iar parametrii precum timpul de progresie tumorală (dwell time) și incidența nediagnosticată au fost ajustați pentru a reflecta realitatea clinică. Diagnosticul în stadiul IV a fost considerat inevitabil simptomatic, iar pentru celelalte stadii, probabilitatea de diagnostic a fost definită prin distribuții statistice specifice fiecărui tip de cancer.

Rezultate principale

Impactul asupra stadiului de diagnostic

Pe un orizont de 10 ani, includerea anuală a testării MCED a determinat o scădere de 45% a diagnosticului în stadiul IV (de la 2108 la 1159 cazuri la 100.000 de persoane), însoțită de o creștere a diagnosticelor în stadiile I–III:

• Creștere de 10% pentru stadiul I (3364 vs. 3068 cazuri);
• Creștere de 20% pentru stadiul II (2491 vs. 2079 cazuri);
• Creștere de 34% pentru stadiul III (1896 vs. 1414 cazuri).

În total, numărul cazurilor diagnosticate a crescut modest, cu 2,8% (241 cazuri suplimentare la 100.000), sugerând că fenomenul de supradiagnostic este minim. Această constatare contrazice temerile că testele MCED ar putea genera o creștere inutilă a numărului de pacienți diagnosticați și tratați.

Reducerea cancerelor în stadiu avansat

Reducerea absolută cea mai mare a cancerelor în stadiu IV a fost observată pentru:

• cancerul pulmonar: 400 vs. 765 cazuri;
• cancerul colorectal: 96 vs. 236 cazuri;
• cancerul pancreatic: 89 vs. 211 cazuri.

Reducerea relativă a fost cea mai pronunțată pentru cancerele cervical (−83%), hepatic (−74%) și colorectal (−59%). Când cancerele de sân și prostată (cu sensibilitate MCED redusă) au fost excluse, reducerea generală a stadiului IV a crescut la 50%.

Analize de scenariu

Cercetătorii au testat mai multe scenarii pentru a evalua robustețea modelului:

• Frecvența testării: testarea bienală a redus efectul la 28%, iar cea trienală la 22% comparativ cu 45% pentru testarea anuală;
• Adopție și aderență: reducerea la 50% a participării a diminuat reducerea stadiului IV la 23–24%;
• Sensibilitatea MCED: o reducere cu 20% a sensibilității a scăzut eficiența globală la 37%;
• Durata progresiei tumorale: cancerul cu evoluție mai lentă a permis o reducere mai bună (48%), în timp ce evoluția rapidă a dus la un efect mai modest (41%).

Extinderea orizontului temporal la 20 de ani a arătat o menținere a reducerii de 45%, însă beneficiile suplimentare pe termen lung au fost minore, sugerând că cele mai mari câștiguri se obțin în primele două decenii de la introducerea testului.

Interpretare

Rezultatele sugerează că includerea testelor MCED în practica medicală ar putea transforma paradigma diagnosticului oncologic. Scăderea semnificativă a proporției de cancere în stadiul IV, combinată cu creșterea diagnosticelor în stadii tratabile, implică un potențial real de reducere a mortalității și a poverii economice.

Beneficiul cel mai mare a fost observat pentru cancerele agresive – pulmonar, colorectal și pancreatic – unde detecția precoce are un impact major asupra supraviețuirii. Modelul indică, de asemenea, că testarea MCED ar fi eficientă atât ca supliment la screeningul de rutină, cât și ca instrument principal pentru cancerele fără metode existente de depistare.

Analiza a evidențiat importanța frecvenței testării: testarea anuală maximizează efectul, în timp ce intervalele mai lungi reduc considerabil beneficiul. Chiar și la rate reduse de participare (50%), impactul asupra stadiilor avansate rămâne semnificativ, ceea ce subliniază importanța programelor de informare publică și a accesului echitabil la testare.

Limitări și perspective

Printre limitările modelului se numără incertitudinea parametrilor epidemiologici și a performanței reale a testelor MCED, care ar putea fi inferioare celor observate în studiile clinice. De asemenea, simularea nu a inclus persoane cu antecedente oncologice și a presupus că ratele de screening de rutină nu sunt afectate de introducerea testelor MCED. Aceste simplificări pot subestima beneficiile reale la nivel populațional.

Direcțiile viitoare de cercetare includ evaluarea impactului asupra mortalității, analiza cost-eficienței și extinderea modelului la alte regiuni. De asemenea, este necesară integrarea datelor despre comportamentele de screening și efectele cumulate ale progreselor terapeutice.

Concluzii

Modelarea efectuată arată că testele multicancer de detecție precoce pot reduce cu până la 45% incidența cancerelor în stadiu IV și pot crește semnificativ proporția diagnosticelor în stadii timpurii. Cu un potențial ridicat de a îmbunătăți supraviețuirea și de a reduce costurile oncologice, testarea MCED ar putea deveni o componentă esențială a strategiei moderne de prevenție oncologică. Validarea acestor rezultate în studii clinice pe termen lung va fi crucială pentru adoptarea lor pe scară largă.