Dieta flexitariană - definirea tiparului alimentar și rolul său în ghidurile dietetice globale

Dieta flexitariană a devenit din ce în ce mai populară ca o abordare moderată a alimentației pe bază de plante, permițând indivizilor să reducă consumul de produse de origine animală, fără a le elimina complet. În ciuda creșterii interesului, această dietă rămâne slab definită, ceea ce face dificilă evaluarea eficienței și siguranței sale. Un recent review sistematic, publicat în Nutrients, își propune să clarifice definiția dietei flexitariană și să înțeleagă alinierea acesteia cu recomandările dietetice globale.

Creșterea interesului pentru dietele pe bază de plante

Pe măsură ce interesul pentru dietele pe bază de plante crește, mulți indivizi optează pentru abordări mai flexibile ale alimentației, iar dieta flexitariană se remarcă drept o alegere practică. Spre deosebire de dietele stricte vegetariene sau vegane, dieta flexitariană reduce, dar nu elimină, consumul de produse de origine animală, cum ar fi lactatele, ouăle, carnea și peștele. Această dietă este deosebit de atractivă, fiind mai accesibilă pentru multe persoane, dar lipsa unei definiții clare din punct de vedere științific împiedică compararea eficientă cu alte tipare alimentare populare, cum ar fi dieta mediteraneană sau dieta DASH.

Review-ul își propune să ofere o definiție mai clară a dietei flexitariană, sintetizând cercetările existente și analizând ghidurile alimentare din 42 de țări. Astfel, cercetătorii speră să permită recomandări mai solide pentru sănătatea publică care să se alinieze cu principiile dietei flexitariană și cu rolul său în promovarea sănătății și sustenabilității.

Definirea dietei flexitariană

A fost realizat un review sistematic al literaturii pentru a defini dieta „flexitariană” sau „semi-vegetariană”. Studiul a identificat 86 de articole științifice peer-reviewed care discută despre dietele cu reducerea consumului de produse de origine animală. Cercetătorii au sintetizat aceste definiții și au descoperit că dieta flexitariană este, de obicei, înțeleasă ca fiind consumul de lactate, ouă, carne sau pește cel puțin o dată pe lună, dar mai puțin de o dată pe săptămână.

Această definiție a fost aplicată la ghidurile alimentare din 42 de țări. Interesant este că termenul „flexitarian” nu este folosit explicit în aceste ghiduri, însă multe țări sprijină implicit principiile dietei flexitariană prin recomandarea cetățenilor de a limita consumul de carne roșie și de a încuraja consumul regulat de lactate și pește.

Analiza ghidurilor alimentare globale

Studiul a explorat ghidurile alimentare din 42 de țări, oferind informații cheie despre recomandările dietetice globale:

• Nici o țară nu utilizează explicit termenul „flexitarian”: În ciuda popularității dietei pe bază de plante, doar Sri Lanka descrie un tipar „semi-vegetarian” care se aliniază cu principiile flexitarianei.

• Reducerea consumului de carne este o recomandare comună: Aproximativ 14 ghiduri din diferite țări susțin implicit reducerea consumului de carne, inclusiv raportul plant-based din ghidul Germaniei și recomandarea Spaniei de a limita carnea la de trei ori pe săptămână.

• Conflicte privind lactatele și peștele: Aproape 67% dintre ghiduri recomandă consumul zilnic de lactate, iar 43% susțin consumul săptămânal de pește. Totuși, reducerea acestor alimente în cadrul dietei flexitariană intră în conflict cu aceste recomandări, mai ales în țări precum Albania și Etiopia, unde se pune accent pe consumul zilnic de produse de origine animală.

Studiul a evidențiat și fezabilitatea adoptării dietei flexitariană în diferite țări, arătând că, în timp ce unele țări ar necesita ajustări pentru a acomoda acest tipar alimentar, multe ar putea beneficia de pe urma promovării reducerii anumitor alimente de origine animală.

Importanța reducerii cărnii roșii

Unul dintre principalele rezultate ale acestui review este alinierea dintre dieta flexitariană, care pune accent pe reducerea cărnii roșii, și recomandările multor țări de a limita consumul cărnii roșii pentru îmbunătățirea sănătății. Consensul privind limitarea cărnii roșii este consistent cu dovezile emergente că schimbările alimentare în această direcție pot reduce riscul unor boli cronice, cum ar fi bolile cardiovasculare, diabetul și anumite tipuri de cancer.

Concluzii: O definiție mai clară pentru sănătatea publică

Review-ul sistematic a reușit să ofere o definiție mai clară a dietei flexitariană, facilitând compararea acesteia cu alte tipare alimentare și încorporarea sa în ghidurile dietetice globale. În timp ce nici o țară nu folosește explicit termenul „flexitarian”, multe dintre ele susțin implicit principiile de bază ale acestei diete, în special reducerea cărnii roșii.

Mai sunt necesare cercetări suplimentare și definiții mai clare pentru a standardiza dieta flexitariană și pentru a o face mai accesibilă pentru recomandările de sănătate publică. Studiul sugerează, de asemenea, că sporirea conștientizării și alinierea ghidurilor globale cu tendințele în creștere ale alimentației pe bază de plante poate contribui la îmbunătățirea sănătății publice și a sustenabilității globale.