Diferența dintre producția alimentară națională și recomandările nutriționale: un obstacol major pentru autosuficiența alimentară globală

Crizele recente, precum pandemia de COVID-19 și războiul din Ucraina, au evidențiat fragilitatea lanțurilor alimentare globale și au readus în prim-plan discuțiile despre autosuficiența alimentară. Deși inițiativele de tip „mănâncă local” se concentrează pe reducerea emisiilor, transportul contribuie cu doar aproximativ 5% la emisiile sistemului alimentar. În acest context, devine esențială evaluarea capacității țărilor de a-și acoperi nevoile alimentare prin producție internă, în raport cu recomandările nutriționale durabile, cum este dieta Livewell elaborată de World Wide Fund (WWF).
Studiul recent publicat în Nature Food a analizat capacitatea de autosuficiență a 186 de țări, utilizând date FAO (Food Balance Sheets, 2020) și recomandările nutriționale Livewell, care promovează un regim alimentar sustenabil și sănătos. Abordarea nu s-a limitat la calorii, ci a inclus șapte grupe alimentare esențiale: carne, lactate, pește și fructe de mare, leguminoase, nuci și semințe, fructe, legume și produse amidonoase.

Despre studiu

Autorii au urmărit:

•  Identificarea discrepanței dintre producția alimentară națională și nevoile nutriționale;
•  Evaluarea gradului de dependență comercială față de parteneri externi;
•  Modelarea potențialului de creștere a autosuficienței până în 2032, pe baza prognozelor FAO–OECD.

Au fost luate în calcul pierderile post-recoltare, utilizarea pentru hrană animală, semințe și nevoi non-alimentare, precum și risipa alimentară. Recomandările nutriționale au fost adaptate pe grupe de vârstă și corelate cu structura demografică a fiecărei țări.

Rezultate

Nivelul actual de autosuficiență

•  Guyana este singura țară care îndeplinește toate cele șapte grupe alimentare.
•  Doar 14% dintre țări sunt autosuficiente în minimum cinci grupe.
•  Mai mult de o treime dintre țări îndeplinesc cerințele doar pentru una sau două grupe alimentare.
•  Șase țări din Orientul Mijlociu (printre care Yemen, Qatar și Emiratele Arabe Unite) nu ating autosuficiența în niciuna dintre grupele analizate.

Performanță pe grupe alimentare

•  Carne: 65% dintre țări sunt autosuficiente, însă Africa subsahariană are deficite importante.
•  Lactate: Doar 44% dintre țări sunt autosuficiente; toate țările europene acoperă necesarul, spre deosebire de Africa și Oceania (peste 80% cu deficit).
•  Pește și fructe de mare: Doar 25% dintre țări ating autosuficiența; 60% nu își pot acoperi nici jumătate din necesar.
•  Produse amidonoase, leguminoase, fructe: Aproximativ 45–47% dintre țări sunt autosuficiente.
•  Legume: Doar 24% dintre țări ating autosuficiența. Sub-Sahariana este cea mai afectată (91% cu deficit).

Autosuficiență regională și în cadrul uniunilor economice

Nicio uniune economică analizată (de exemplu, UE, MERCOSUR, CARICOM) nu este autosuficientă în toate grupele. Patru uniuni ating autosuficiența în cinci grupe, dar niciuna nu este autosuficientă în legume. Uniuni precum Consiliul de Cooperare al Golfului sunt autosuficiente doar în carne.

Vulnerabilitate și dependență de comerț

Riscuri comerciale

Țările cu autosuficiență scăzută și dependență mare de un singur partener comercial sunt cele mai vulnerabile la șocuri de piață. Exemple includ: Africa de Vest (70% din importurile de orez dintr-o singură sursă), Caraibe și America Centrală (dependente de SUA pentru produsele amidonoase).

Beneficiile diversificării

Comerțul regional crește autosuficiența în medie cu 0,27 grupe alimentare, iar comerțul între regiuni ONU cu 1,43 grupe. Țările insulare și cele cu populație mică au cele mai mari beneficii din comerțul internațional.

Limitări ale comerțului

Produsele perisabile (carne, lactate) sunt mai greu de comercializat, ceea ce poate reduce accesul la micronutrienți esențiali în regiunile cu deficit. Exporturile masive de fructe pot limita accesul la vitamina C în regiunile producătoare.

Proiecții pentru anul 2032

Posibilități de creștere a autosuficienței

•  Carne: se estimează o creștere medie de 12 puncte procentuale, cu cele mai mari progrese în Orientul Mijlociu și Africa.
•  Lactate: creștere modestă, doar 5 țări pot atinge autosuficiența completă.
•  Pește: progres limitat, cu doar 2 țări capabile să atingă autosuficiența.
•  Leguminoase, nuci, semințe: creștere de 19 puncte procentuale, cu progrese importante în Europa, Asia Centrală și Africa.
•  Amidon: îmbunătățiri mai ales în Africa (până la 15 puncte procentuale).
•  Fructe și legume: deși lipsesc date pentru 2032, între 2010 și 2020 s-au observat creșteri de 3–4 puncte procentuale.

Impactul cerințelor nutriționale viitoare

Proiecțiile devin mai conservatoare atunci când se ține cont de creșterea cererii alimentare în contextul creșterii populației. Sub-Sahariana se confruntă cu cele mai mari provocări, în timp ce Europa poate deveni mai autosuficientă în leguminoase și semințe.

Implicații pentru politici publice

•  Producția locală este esențială, dar nu suficientă: cooperarea internațională rămâne crucială.
•  Diversificarea surselor de import este cheia pentru reziliența alimentară.
•  Schimbări structurale sunt necesare în regiunile care supra-produc carne, cu politici care să promoveze diete durabile.
•  Tehnologiile emergente - cum ar fi agricultura de precizie, acvacultura sustenabilă și agricultura celulară - pot transforma capacitatea țărilor de a răspunde crizelor viitoare.

Concluzii

Studiul scoate în evidență o realitate importantă: majoritatea țărilor nu își pot susține o alimentație sănătoasă prin producție internă, conform recomandărilor dietetice durabile. Aceasta nu reflectă neapărat o incapacitate structurală, ci mai degrabă un dezechilibru între orientarea producției agricole, structura comerțului și politicile alimentare.

Autosuficiența alimentară nu poate fi privită izolat. Ea trebuie integrată într-un cadru mai amplu de reziliență alimentară, care implică diversificarea surselor, cooperare regională, investiții în inovație și reorientarea sistemelor alimentare spre sustenabilitate și echitate nutrițională.