Discuție: cea mai bună intervenție pentru hemoroizi (ligatura, scleroterapia, capsarea, extirpare chirurgicala, etc.)

Care este cea mai bună intervenție pentru hemoroizi? Care sunt riscurile acestor intervenții chirurgicale? Care ar putea fi principalele complicații? În acest articol vom prezenta cele mai utilizate procedee chirurgicale realizate pentru combaterea bolii hemoroidale și vom încerca să răspundem pe rând la fiecare întrebare.

Tipuri de intervenții pentru hemoroizi

În prezent, boala hemoroidală este larg răspândită în întreaga lume. Numeroase tratamente medicamentoase au fost elaborate, însă multe din acestea tratează boala hemoroidal doar simptomatic și nu determină dispariția hemoroizilor. Din această cauză, numeroase persoane diagnosticate cu boală hemoroidală apelează la tratamentul chirurgical, acesta fiind singura metodă de îndepărtarea a hemoroizilor.

Metodele terapeutice chirurgicale de îndepărtare a hemoroizilor sunt numeroase:

• Excizia chirurgicală a formațiunilor hemoroidale
• Ligatura hemoroidală
• Capsarea hemoroidală (hemoroidopexia capsată)
• Scleroterapia
• Coagularea cu laser sau infraroșu
• Criogenizarea. [1], [2], [3]

Hemoroidectomia

Hemoroidectomia sau excizia chirurgicală a hemoroizilor este o intervenție chirurgicală clasică prin intermediul căreia sunt îndepărtați hemoroizii. Această metodă terapeutică se adresează, în primul rând, persoanelor care prezintă hemoroizi mari, interni sau externi, proeminenți, însoțiți de manifestări clinice (precu dureri severe, sângerare anală, senzația de presiune anală, etc.), care au reapărut în urma realizării intervenției de ligaturare a acestora cu benzi elastice.

Hemoroidectomia presupune realizarea unei incizii înguste perihemoroidale (în jurul formațiunilor hemoroidale), prin intermediul căreia se elimină acele vase de sânge afectate.

Hemoroidectomia și-a dovedit eficiența în aproximativ 95% din cazuri, fiind singura intervenție chirurgicală care asigură îndepărtarea definitivă a hemoroizilor și, în general, nu determină apariția complicațiilor. Singura inconveniență a acestei intervenții chirurgicale este durerea pe are o produce. Datorită acestui fapt, hemoroidectomia se desfășoară sub anestezie generală.
Persoanele supuse unei hemoroidectomii își pot relua activitățile cotidiene și se pot reîntoarce la locul de muncă după aproximativ șapte sau zece zile de la efectuarea intervenției chirurgicale. [1], [2], [3]

Ligaturarea hemoroizilor cu benzi elastice

Ligaturarea hemoroizilor cu benzi elastice este o metodă chirurgicală minim-invazivă de îndepărtarea a acestora, mai puțin dureroasă față de hemoroidectomie și care permite o recuperare mai rapidă a bolnavului în cauză.
Ligatura cu benzi elastice a hemoroizilor se adresează în primul rând bolnavilor care prezintă prolaps hemoroidal sau celor cu manifestări clinice specifice bolii hemoroidale persistente.

Ligaturarea homoroizilor cu benzi elastice este cea mai utilizată tehnică minim-invazivă de combatere a hemoroizilor în America. Acest tip de intervenție chirurgicală presupune inspectarea zonei ano-rectale cu un anuscop, aspirarea și plasarea unei benzi chirurgical confecționate din materialul elastic în jurul formațiunii hemoroidale care urmează să fie eliminată. Prin intermediul acestei benzi, formațiunea hemoroidală este comprimată treptat, până la dispariție. Pachetul hemoroidal astfel comprimat se necrozează și cade, în locul său rămânând un rest tumoral care va fi îndepărtat la următoarea ligatură hemoroidală, până la dispariția completă a pachetului tumoral.
Pentru vindecarea completă a bolii hemoroidale este nevoie realizarea a două până la patru astfel de procedee, realizate la un interval de șase până la opt săptămâni unul față de altul.

Printre complicațiile ligaturii cu benzi elastice a bolii hemoroidale se numără durerea locală, ușoară, sângerarea postintervențională, senzația d eapăsare locală, riscul crescut de infecție a zonei respective și riscul de recurență. [1], [2], [3]

Hemoroidopexia capsată sau capsarea hemoroizilor

Hemoroidopexia capsată este o intervenție chirurgicală de combatere a hemoroizilor, alternativă hemoroidectomiei clasice, utilizată frecvent pentru combaterea hemoroizilor interni prolabați sau care sângerează.

Hemoroidopexia capsată se realizează sub anestezie generală, în ambulator și presupune aplicarea la nivelul hemoroizilor a unui dispozitiv de capsare, care fixează hemoroizii în poziția lor normală.

Hemoroidopexia capsată este mai puțin dureroasă față de hemoroidectomia clasică și asigură o recuperare mai rapidă a persoanei în cauză. [1], [2], [3]

Scleroterapia

Scleroterapia este o metodă terapeutică intervențională minim-invazivă frecvent practicată în cazul hemoroizilor interni cu dimensiuni reduse, aflați în stadiul I sau II de evoluție.
Această intervenție chirurgicală presupune injectarea locală la baza pachetului hemoroidal a unei substanțe cu efect sclerozant, care determină fibrozarea și cicatrizarea țesutului hemoroidal, prin reducerea marcantă a fluxului sangvin local. În acest mod este îndepărtat atât pachetul hemoroidal, cât și simptomatologia acestuia. Dintre substanțele sclerozante utilizate în acest scop amintim fenolul sau soluțiile saline.
În urma injectării substanțelșor sclerozante la baza pachetului hemoroidal, se produce inițial o inflamație locală, care determină, prin vindecare, cicatrizarea venei hemoroidale afectate. Cicatricea locală astfel formată determină dezumflarea venei hemoroidale afectate și întărirea acesteia, prin contractarea musculaturii venoase deținute în componență.
Cicatricea formată în urma injectării substanțelor stenozante asigură susținerea peretelui canalului anal, împiedicând reapariția hemoroizilor, reapariția simptomatologiei specifice acestora și evitând astfel necesitatea instituirii altui tratament intervențional în acest sens.

Scleroterapia este recomandată în cazul hemoroizilor interni de dimensiuni reduse, care nu pt fi supuși ligaturii cu benzi elastice, în cazul hemoroizilor care sângerează sau în cazul persoanelor cu boală hemoroidală care nu pot fi supuse intervenției chirurgicale clasice de îndepărtare a hemoroizilor.
În urma realizării intervenției chirurgicale se recomandă aplicarea în regiunea anală, de către medicul curant, a unui anestezic local și a unei substanțe lubrefiante, cu rol în prevenirea disconfortului și a durerii postintervenționale.

Este contraindicată realizarea scleroterapiei în cazul hemoroizilor prolabați, hemoroizilor externi de dimensiuni crescute sau în cazurile mai severe când este absolut necesar realizarea hemoroidectomiei clasice.
Persoanele cu boală hemoroidală tratată prin scleroterapia prezintă o recuperare mult mai rapidă față de cei tratați pirn hemoroidectomia clasică.

Printre complicațiile scleroterapiei amintim sângerarea locală imediată (care sugerează faptul că zona de injectare a substanței sclerozante a fost greșită) sau tardivă (care sugerează greșirea dozei de substanță sclerozantă sau a locului de injectare a acesteia), descuamarea sau formarea crustelorla pe suprafața mucoasei rectale, dezvoltarea unor reacții alergice la substanța sclerozantă administrată, incontinență fecală sau infecții ale glandei prostatice (în cazul bărbaților).

La aproximativ șapte sau zece zile de la efectuarea scleroterapiei, pachetul hemoroidal se micșorează treptat pentru ca, în cele din urmă, să se detașeze și să cadă. Rezultatele scleroterapiei persistă timp de aproximativ un an. Din cauza disconfortului local apărut în timpul efectuării acestei intervenții chirurgicale, se recomandă ca în cursul unei ședințe de scleroterapie să se abordeze cel mult trei hemoroizi.

Coagularea hemoroizilor cu laser sau cu infraroșu

Coagularea hemoroizilor cu laser sau cu infraroșu este o metodă terapeutică intervențională de combatere a hemoroizilor de dimensiuni mici și medii, prin utilizarea unui dispozitiv cu laser, dispozitiv cu curent electric, respectiv a unui dispozitiv care emite un fascicul de lumină infraroșie.
Căldura emanată de aceste dispozitive determină cicatrizarea țesutului hemoroidal secundară întreruperii fluxului sangvin local. În urma acestui proces, pachetului hemoroidal se necrozează și cade, râmânând pe loc un țesut cicatriceal la nivelul canalului anal, care nu mai permite umflarea venelor hemoroidale.
În cadrul unei astfel de ședințe terapeutice poate fi tratat un singur hemoroid; ceilalți hemoroizi pot fi tratați la un interval cuprins între 10 și 14 zile unul față de altul.

Principala complicații a coagulării hemoroizilor este sângerarea ușoară. Aceasta se va remite sponatan la aproximativ șapte sau zece zile de la realizarea intervenției chirurgicale. Alte complicații ale coagulării hemoroidale sunt reprezentate de infecțiile zonei anale, durerea de intensitate redusă și retenția urinară.

Tratamentul bolii hemoroidale prin coagulare cu laser, infraroșu sau curent electric ste eficient în șapte din zece cazuri, însă rezultatele procedurii persistă pe termen scurt, două din zece persoane tratate prin intermediul acestei metode necesitând o altă reintervenție terapeutică.

După realizarea acestei proceduri terapeutice, este contraindicată forțarea scaunului, deoarece aceasta poate provoca recurența bolii. Pentru o defecație ușoară medicii recomandă administrarea laxativelor cu conținut ridicat de fibre. [1], [2], [3]

Criogenizarea hemoroizilor

Criogenizarea este o metodă terapeutică de îndepărtare a hemoroizilor care presupune administrarea locală, pe suprafața pachetului hemoroidal, a unui dispozitiv medical cu rol în răcirea țesuturilor locale; acesta duce la eliminarea hemoroizilor secundară necrozei care apare la acel nivel, prin întreruperea locală a fluxului sangvin. [1], [2], [3]

Concluzie

Fiecare procedură terapeutică de îndepărtare a hemoroizilor prezintă propriile avantaje și dezavantaje și este special concepută pentru un anumit caz medical.

Bolnavii diagosticați cu boală hemoroidală care necesită să fie tratată chirurgical trebuie să apeleze la un medic de specialitate. Acesta, în urma examinării amănunțite a bolnavului, va ști cel mai bine care din aceste proceduri se potrivește și va fi mai eficientă pentru cazul de față.

Nu se recomandă ca bolnavul să ia o hotărâre de unul singur în legătură cu procedura medicală care i se potrivește, deoarece poate greși, necunoscând indicațiile, riscurile și avantajele procedurale.

Fiecare procedură terapeutică este concepută pentru un anumit stadiu de evoluție al bolii, iar decizia bolnavului asupra uneia din aceste proceduri, fără consultarea medicului, este greșită.