Dizabilitatea de învățare nonverbală - redefinirea criteriilor de diagnostic

Un amplu studiu transversal realizat de cercetătorii din cadrul Healthy Brain Network (HBN) din New York, publicat în JAMA Psychiatry în 2025, a investigat variabilitatea clinică a dizabilității de învățare nonverbale (Nonverbal Learning Disability – NVLD), o tulburare descrisă încă din anii 1960, dar rămasă controversată în ceea ce privește definirea și diagnosticarea sa. Prin aplicarea unei metode moderne de clasificare algoritmică (Louvain community detection), autorii au identificat 4 profiluri distincte ale acestei tulburări, sugerând totodată că una dintre aceste categorii nu reflectă în mod autentic NVLD, ceea ce ar putea conduce la o revizuire a criteriilor de diagnostic și la o scădere a prevalenței estimate a tulburării.

Context

NVLD a fost descrisă pentru prima dată în urmă cu peste șase decenii, fiind caracterizată prin deficite de raționament vizual–spațial în contrast cu o bună capacitate verbală. De-a lungul timpului, definițiile au variat, unii autori considerând că tulburarea implică și deficite în percepția socială, abilitățile motorii fine sau funcțiile executive.

Studiile neuroimagistice recente au arătat că NVLD se corelează cu disfuncții ale circuitelor cerebrale implicate în procesarea vizual–spațială, susținând ideea că acesta ar fi nucleul patologic principal. În 2025, un grup internațional de experți a propus redenumirea acestei tulburări ca tulburare vizual–spațială de dezvoltare (Developmental Visual-Spatial Disorder – DVSD), pentru a o alinia clasificărilor moderne ale tulburărilor neurodezvoltării, similare tulburărilor de atenție sau de coordonare motorie.

În ciuda acestor eforturi, heterogenitatea clinică a NVLD a rămas o problemă majoră. Diverse studii anterioare au sugerat existența a două până la patru subtipuri, diferențiate prin aspecte precum dificultăți matematice, probleme sociale sau tulburări de procesare a informației, însă aceste clasificări s-au bazat pe eșantioane reduse și pe definiții variabile.

Despre studiul actual

Cercetătorii au analizat datele din cohorta Healthy Brain Network, un proiect extins care examinează dezvoltarea cerebrală și sănătatea mintală la tinerii din New York. Dintr-un total de 1.640 de participanți cu vârste între 5 și 21 de ani, 180 de copii și adolescenți (61% băieți) au îndeplinit criteriile de cercetare pentru NVLD.

Criteriile utilizate au fost definite riguros și au inclus:

• Deficite în raționamentul vizual–spațial;

• Afectarea a cel puțin două domenii funcționale (funcții executive, matematică, abilități motorii fine, funcționare socială);

• Citire corectă a cuvintelor (capacitate verbală păstrată);

• Absența simptomelor de tulburare din spectrul autist.

Analiza a fost realizată printr-o metodă de clustering nesupravegheat – Louvain community detection, o abordare utilizată pentru identificarea tiparelor de similaritate între participanți, fără ipoteze predefinite.

Această analiză a permis identificarea a patru profiluri distincte, caracterizate de modele diferite de puncte forte și slabe în procesarea vizual–spațială, performanțele academice și simptomele psihiatrice asociate.

Rezultate

Profilul 1 – Deficite vizual–spațiale generalizate și afectare funcțională severă

• 44 de copii au prezentat deficite în ambele dimensiuni ale raționamentului vizual–spațial:

  • Indice vizual–spațial (VSI): medie 96,11 (±11,91);

  • Indice de raționament fluid (FRI): medie 77,18 (±7,94).

• Acest profil s-a asociat cu cele mai mari scoruri la inatenție (1,23 ± 1,05; P = .001) și agresivitate (65,03 ± 15,89; P = .001).

• Participanții au avut cele mai scăzute scoruri la înțelegerea textului citit (93,81 ± 10,31; P = .001).
  → Acest grup reflectă un model de severitate, cu afectări multiple și comorbidități comportamentale semnificative.

Profilul 2 – Deficit vizual–spațial specific și risc crescut de anxietate

• 37 de copii cu deficit în VSI (78,27 ± 13,55), dar FRI normal.

• Au prezentat cele mai bune scoruri la matematică (101,16 ± 17,57; P = .001).

• Risc crescut de tulburare de anxietate (odds ratio = 2,19; 95% CI: 1,31–3,66; P = .02).

• Risc scăzut de tulburare specifică de învățare (odds ratio = 0,20; 95% CI: 0,05–0,84; P = .01).
  → Acest profil descrie un subtip anxios, cu raționament fluid bun, dar deficite perceptive vizual–spațiale.

Profilul 3 – Deficit de raționament fluid și performanță academică neuniformă

• 35 de copii cu FRI scăzut (88,6 ± 12,63), dar VSI relativ conservat.

• Au avut cele mai bune scoruri la citire (101,8 ± 14,12; P < .001).
  → Acest subtip se asociază cu probleme matematice, dar performanță verbală bună.

Profilul 4 – Fără deficite vizual–spațiale, fără afectare funcțională

• Nu s-au observat deficite în VSI sau FRI.

• Scoruri mai mici la inteligența verbală (87,12 ± 13,07; P = .001).

• Nu au fost identificate deficite funcționale sau corelații între abilitățile vizual–spațiale și performanțele academice.
  → Acest profil nu corespunde tiparului clasic de NVLD, ceea ce sugerează că un segment al participanților a fost încadrat eronat în criteriile actuale.

La nivel general, abilitățile vizual–spațiale (VSI și FRI) s-au corelat pozitiv cu performanțele funcționale – în special cu matematica (r = 0,33; P < .001) și funcțiile executive – în toate profilurile cu deficite vizual–spațiale (1–3).

Discuție

Rezultatele demonstrează că NVLD nu este o entitate uniformă, ci o tulburare dimensională, în care deficitele vizual–spațiale pot apărea în combinații diferite cu alte deficite cognitive sau comportamentale.

• Profilul 1 reflectă o formă severă, multisistemică, cu afectare globală vizual–spațială și comorbidități comportamentale.

• Profilul 2 este caracterizat de anxietate și tulburări de inhibiție cognitivă, în ciuda abilităților matematice bune.

• Profilul 3 sugerează o afectare specifică a raționamentului fluid, esențial pentru performanța matematică.

• Profilul 4 nu îndeplinește criteriile de bază ale NVLD, susținând necesitatea revizuirii criteriilor de diagnostic.

Autorii propun ca diagnosticul să implice cel puțin două scoruri vizual–spațiale scăzute, pentru a evita includerea eronată a copiilor fără deficite specifice. Pe baza acestor constatări, prevalența reală a NVLD/DVSD ar putea fi de doar 2–3% dintre copii.

În plus, studiul susține reconceptualizarea NVLD ca tulburare vizual–spațială de dezvoltare (DVSD), separată de tulburările de învățare specifice (precum dislexia sau discalculia) și definită printr-un deficit unic, măsurabil în raționamentul vizual–spațial.

Concluzii

Acest studiu amplu din cadrul Healthy Brain Network evidențiază trei profiluri autentice ale dizabilității de învățare nonverbale, cu trăsături cognitive și psihiatrice distincte, și un al patrulea profil care nu corespunde acestei tulburări.

• NVLD/DVSD trebuie privită ca o tulburare dimensională, centrată pe deficite vizual–spațiale, dar cu expresii cognitive și emoționale variate.

• Evaluarea clinică ar trebui să includă teste standardizate ale raționamentului vizual–spațial și corelarea acestora cu funcțiile executive, abilitățile matematice, motricitatea fină și comportamentul social.

• Criteriile actuale de diagnostic necesită revizuire, pentru a reflecta doar cazurile cu deficite vizual–spațiale clare, reducând astfel supraestimarea prevalenței.

Prin urmare, aceste rezultate aduc o contribuție esențială la redefinirea NVLD ca tulburare vizual–spațială de dezvoltare, cu implicații majore pentru diagnostic, intervenție și cercetare clinică viitoare.