Golul mental sau rătăcirea minții – o stare distinctă a conștiinței, între somn și vigilență

De la uitare temporară până la absența totală a gândurilor conștiente, golul mental este o experiență comună, dar greu de definit. Într-un articol de opinie publicat în Trends in Cognitive Sciences pe 24 aprilie 2025, o echipă internațională de neurologi și filosofi propune o reevaluare a acestui fenomen, susținând că golul mental este o stare cognitivă unică și subestimată, cu implicații pentru sănătatea mintală, neuroștiință și chiar meditație.

Context: Ce este golul mental?

În timpul stării de veghe, mintea umană parcurge constant o succesiune de gânduri – un flux interior cunoscut sub denumirea de mind wandering (rătăcirea minții). Însă, uneori, acest flux pare să se oprească brusc: nu există gânduri formulate, nici imagini mentale, nici discurs interior. Acesta este momentul golului mental, un fenomen descris de unii drept „pauză de gândire” sau chiar „absență totală a conștiinței”.

„Momentul în care mintea se goleşte este la fel de intim și real ca orice gând conștient”, spune Jennifer Windt, co-autoare și cercetătoare la Universitatea Monash, Australia.

Ce știm din cercetare?

Într-o analiză cuprinzătoare a 80 de studii relevante și date din propriile experimente, cercetătorii au identificat mai multe aspecte esențiale ale golului mental:

• Apare în mod obișnuit la persoane sănătoase, între 5% și 20% din timp;

• Este mai frecvent în stări de oboseală, somnolență sau după efort fizic intens;

• Este întâlnit la finalul unor sarcini de atenție susținută (ex: examene);

• Este mai frecvent la copii cu tulburare de deficit de atenție (ADHD);

• Este descris în Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mintale (DSM-5) ca parte a tulburării de anxietate generalizată;

• Se întâlnește și în condiții neurologice severe: accidente vasculare, epilepsie, leziuni cerebrale traumatice, sindrom Kleine–Levin.

Ce se întâmplă în creier în timpul golului mental?

Folosind tehnologii precum rezonanța magnetică funcțională (fMRI) și electroencefalograma (EEG), cercetătorii au descoperit semnături neuronale clare asociate cu golul mental:

• Scăderea activității în zone-cheie: cortexul frontal inferior (inclusiv aria Broca), hipocamp și cortexul motor suplimentar;

• Scăderea complexității semnalului EEG – un indicator tipic pentru stări de conștiință redusă;

• Ritmuri lente, asemănătoare somnului, localizate („episoade de somn local”) chiar în timp ce persoana este trează;

• Reducerea dilatației pupilei și a ritmului cardiac, semne fiziologice de scădere a vigilenței;

• Activare crescută în regiunile corticale posterioare poate duce și ea la goluri mentale, mai ales când gândirea de mare viteză depășește capacitatea de procesare.

O stare cu multiple fațete

Fenomenul golului mental este variabil atât subiectiv, cât și fiziologic. Unii îl descriu ca pe un „moment de pauză”, alții ca pe o „deconectare totală”. Pentru unii, este o stare apropiată de meditație; pentru alții, o formă de blocaj cognitiv.

„Golul mental nu este doar o lipsă de gânduri. Poate fi influențat de starea fiziologică de veghe sau somnolență – ceea ce noi numim starea de vigilență”, explică dr. Thomas Andrillon, autor principal al articolului, de la Universitatea din Liège, Belgia.

Cercetătorii propun ca această stare să fie înțeleasă ca un spectru de experiențe mentale fără conținut clar, modelate de nivelurile de activare neuronală.

De ce contează golul mental?

Înțelegerea acestei stări poate aduce beneficii importante în:

• Neuroștiința conștiinței – golul mental contrazice ideea că starea de veghe presupune un flux continuu de gânduri;

• Psihiatrie – poate oferi indicii în înțelegerea anxietății, ADHD sau a tulburărilor de conștiință;

• Practici contemplative – cum ar fi meditația, în care „golirea minții” este un obiectiv declarat;

• Neurotehnologie și inteligență artificială – pentru dezvoltarea de sisteme care pot detecta scăderea conștienței sau oboseala.

Concluzie

Golul mental este o stare unică și valoroasă a conștiinței umane, cu potențial de a deschide noi direcții în cercetarea neuroștiințifică. În loc să fie considerat un simplu „eșec al atenției”, el ar trebui studiat ca un fenomen complex, legat de vigilență, fiziologie și arhitectura conștiinței.

„Sperăm că acest articol va deschide conversația către o mai bună înțelegere a stărilor conștiente atipice”, spune autorul Antoine Lutz de la Lyon Neuroscience Research Center.