Durere în fund (la propriu) - la ce să te aștepți

Durerea anală și rectală, cunoscută în termeni medicali sub denumirea de „proctalgie” iar în termeni populari drept „durere în fund”, este localizată în jurul anusului sau în interiorul rectului sau al anusului.

Durerea în fund poate îmbrăca forme severe datorită vascularizației intense prezente la acel nivel însă, de cele mai multe ori, chiar și simptomatologia cea mai zgomotoasă poate ascunde o afecțiune benignă.

Cazurile de durere în fund prezentă în contextul unui neoplasm colorectal sunt foarte rare. Conform datelor din literatura de specialitate, cancerul aflat în stadii incipiente „nu doare”, sindromul dureros apărând în contextul bolilor neoplazice, doar în stadii avansate. În majoritatea cazurilor, neoplasmul colorectal debutează insidios și este asimptomatic în stadiile inițiale, simptomatologia făcându-și apariția doar în momentul extinderii sau metastazării acestuia.

Durerea anală este ușor de investigat și permite identificarea precoce a bolii de fond. Tratamentul administrat pentru ameliorarea durerilor anale presupune utilizarea medicamentelor antialgice și nu necesită întotdeauna prescripție medicală. [1], [2]

Cauze și factori de risc

Principalele afecțiuni sau condiții patologice care pot duce la apariția „durerii în fund” sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

• Fistula anorectală
• Fisura anală
• Boala Crohn
• Diareea
• Constipația
• Boala hemoroidală
• Impactarea fecală
• Abcesul perirectal
• Sindromul ridicătorului anal
• Proctita
• Hematomul perianal
• Sindromul ulcerului rectal
• Traumatismele anale
• Pruritul anal
• Colita ulcerativă
• Tromboza hemoroidală
• Tumorile benigne anale
• Neoplasmul colo-rectal (foarte rar). [3], [4], [5]

Semne și simptome clinice

În funcție de boala de fond, durerea anală poate fi însoțită și de alte manifestări clinice precum rectoragii (sângerare rectală), febră, frisoane, stare de leșin, amețeli, scurgeri anale patologice.
În continuare vom prezenta cele mai frecvente afecțiuni care duc la apariția durerii anale și tabloul clinic care le caracterizează:
Fistula anorectală este o afecțiune caracterizată prin formarea anormală a unei căi de comunicare (a unui canal) între anus și rect. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin apariția durerii anale însoțită de sângerare rectală, apariția unor umflături în zona anală, eliminarea unor secreții purulente prin anus, inflamarea pielii perianale cu risc crescut de suprainfecție, febră, frisoane, oboseală, stare generală alterată.
Fisura anală este o afecțiune a mucoasei anale caracterizată prin întreruperea continuității acesteia (ruptura mucoasei anale). Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere anală intensă apărută în urma defecației, însoțită de insomnie, irascibilitate, tulburări de comportament, mici sângerări anale și scădere ponderală datorită abstinenței alimentare (de frica durerii, bolnavul cu fisură anală refuză să mănânce). Mai rar pot apărea surgeri anale patologice, prurit perianal și retenție de urină. Uneori, în perioada dintre scuane poate apărea o durere anală paroxistică. Această formă de durere anală este vie, intensă, cu caracter de arsură.
Boala Crohn este o afecțiune inflamatorie cronică care poate interesa orice segment al tubului digestiv, de la nivelul esofagului și până la nivelul anusului. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere abdominală însoțită de alterarea stării generale, febră, stare generală alterată, Diaree, steatoree, dureri anale, scădere ponderală și sângerări anale.
Boala hemoroidală este o afecțiune care presupune dilatarea unor vene localizate la nivelul anusului sau a peretelui rectal. Boala se caracterizează din punct de vedere clinic prin durere anală, prurit perianal, sângerare anală și apariția unor umflături locale.
Impactarea fecală definește o stare patologică de constipație secundară stagnării unei mase de materii fecale de consistență crescută la nivelul rectului sau în segmentul distal al colonului. Boala se caracterizează clinic prin anorexie, dureri abdominale colicative, dureri anale și senzația de „prea plin” după masă.
Abcesul perirectal este reprezentat de prezența unei colecții purulente în regiunea perianală sau perirectală. Abcesul perirectal este caracterizat clinic prin durere anală pulsatilă, accentuată de mers sau de adoptarea unei poziții șezânde, însoțită de apariția unei umflături locale de culoare roșie, iar în formele avansate pot apărea febră, frisoane, durere abdominală joasă și stare generală alterată. La efectuarea tuțeului rectal pot fi evidențiate colecțiile fluctuante.
Sindromul ridicătorului anal sau sindromul levator constă în apariția spontană a unei dureri anale datorate spasmului musuclaturii aflate în vecinătatea anusului. Această formă de durere anală apare spontan, prezintă intensitate crescută, are caracter ascuțit sau caracterul unei crampe abdominale și poate persista între un minut și până la o oră, trezind bolnavul din somn noaptea.
Proctita reprezintă apariția unui proces inflamator, acut sau cronic, la nivelul mucoasei rectale. Proctita se caracterizează clinic prin dureri rectale, sindrom diareic, senzația falsă de defecație, febră, eliminarea de puroi sau sânge prin anus și alterarea stării generale.
Hematomul perianal este reprezentat de o colecție de sânge localizată sub piele, în jurul anusului. Hematomul perianal poate determina durere anală de intensități variate și senzația prezenței unui corp străin în jurul anusului. Hematomul perianal are aspectul unei umflături de culoare purpurie prezentă pe suprafața marginii anusului.
Sindromul ulcerului rectal este o afecțiune caracterizată prin apariția unei ulcerații pe suprafața mucoasei rectale. Aceasta poate determina dureri rectale, durere pelvină, constipație, senzația de evacuare incompletă a scaunului, scurgeri rectale de mucus, sângerări rectale, senzația de plinătate pelvină, spasme ale sfincterului anal, senzația de presiune rectală în timpul desfășurării peristaltismului intestinal.
Tromboza hemoroidală constă în formarea unui cheag la nivelul unei vene hemoroidale. Aceasta poate determina durere anală, prurit sau arsuri perianale, care se accentuează în timpul și după defecație, edem și eritem local.
Colita ulcerativă este o afecțiune inflamatorie a mucoasei dgestive, care se poate extinde de la nivelul rectului și până la valva ileocecală. Boala se caracterizează clinic prin diaree cu mucus și puroi, dureri anorectale, dureri abdominale, rectoragii, tenesme rectale, iar în forme severe, febră, grețuri, vărsături și transpirații.
Neoplasmul colorectal este reprezentat de apariția unei formațiuni tumorale la nivelul colonului și/sau a rectului. Neoplasmul colorectal debutează lent, insidios, fiind deseori asimptomatic în formele incipiente de evoluție. Printre manifestările clinice specifice neoplasmului colorectal se numără inepetența, scăderea în greutate, astenia, subfebrilitatea, paloarea tegumentară secundară anemiei apărută prin sângerări rectale repetate, tahicardia, hipoensiunea arterială, tulburări de tranzit intestinal, dureri anorectale, tenesme rectale și dureri abdominale. Există însă și cazuri în care neoplasmul colorectal debutează prin apariția unei complicații, precum ocluzie intestinală sau perforație intestinală. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic. Investigații utile

Pentru identificarea bolii de fond care a dus la apariția durerii anorectale se recomandă efectuarea unei anamneze complete, a examinării clinice a bolnavului (tușeul rectal) și a unei serii de investigații paraclinice.
Anameza presupune documentarea cu privire la simptomele acuzate de bolnav, momentul apariției acestora, posibilul factor declanșator și evoluția lor în timp, ntecedentele patologice personale sau familiale ale bolnavului, condițiile de viață și muncă, dacă fumează sau dacă bea alcool.
Examinarea clinică a bolnavului constă în inspecția regiunii anale și efectuarea tușeului rectal și permite identificare anumitor semne patologice, precum hemoroizi, fisuri anale, etc.
Investigațiile care sunt recomandate în acest context sunt reprezentate de: anoscopia, rectoscopie, fistulografia, colonoscopia, endoscopie digestivă superioară, capsula endoscopică, radiografia abdominală siomplă, enteroclisma, examinarea radiologică cu substanță de contrast, ecografia abdominală simplă, ecografia abdominală cu substanță de contrast, ecografia endorectală, clisma baritată, CT pelvină, RMN pelviană, biopsia și examenul histopatologic. [1], [2]

Tratament

Tratamentul administrat în cazul durerilor anale este etiologic, de combatere a bolii de fond și simptomatic, de ameliorare a, , durerii în fund” și a altor manifestări clinice.
Tratamentul simptomatic de ameliorare a durerilor anale constă în administrarea de antialgice (precum Algocalmin, etc.) și antiinflamatoare nonsteroidiene (precum Ibuprofen, etc.) pe cale orală, efectuarea băilor călduțe de șezut, administrarea locală a cremelor cu cortizon (în cazul fisurilor anale) sau a cremelor antihemoroidale (în caz de prezență a hemoroizilor).
Tratamentul etiologic presupune corectarea bolii de fond care a dus lan apariția durerii anale.
Astfel, tratamentul administrat în cazul fistulei anorectale este chirurgical și constă în deschiderea fistulei anorectale (fistolotomie). Ca o alternativă la acest tratament chirurgical sunt instilațiile cu fibrină.
Tratamentul administrat în cazul fisurii anale poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea la nivelul anusului a unor creme care facilitează refacerea integrității mucoasei anale și relaxarea sfincterului anal. O altă metodă de tratament medicamentos administrată în cazul fisurilor anale este injectarea de toxină botulinică. Tratamentul chirurgical presupune efectuarea sfincterotomiei și se practică doar în cazul lipsei de răspuns la tratamentul medicamentos.
Tratamentul administrat în cazul bolii Crohn poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamenos presupune administrarea de aminosalicilați (precum salazopirina, olsalazina, etc.), imunosupresoare (precum metotrexat, azatioprină, etc.), corticosteroizi (precum Prednison, Budesonid, etc.) agenți biologici (inhibitorii de TNF-alfa-Infliximab, Adalimumab, etc.) și antibiotice (precum metronidazol, ciprofloxacină, claritromicină, rifaximină). Tratamentul chirurgical presupune efectuarea unor rezecții intestinale limitate, stentare sau efectuarea dilatărilor cu balonaș. Efectuarea stomiilor, precum ileostomia sau colostomia, poate fi, de asemenea, eficientă.
Tratamentul bolii hemoroidale constă în respectarea unui regim alimentar corespunzător, fără alcool și condimente, bogat în fructe și legume proaspete și cereale și hidratare intensă, care să asigure un tranzit intestinal normal, respectarea cu strictețe a igienei locale și administrarea de venotrofice (precum Detralex, Venoruton, Ginkofort, Tarosin, Revada, vitamina C, etc.).
Tratamentul administrat în caz de impactare fecală constă în efectuarea de clisme și administrarea de laxative, pentru evacuarea masei de materii fecale. În cazul în care aceste metode terapeutice rămân fără rezultat, se practică extracția manuală a masei de materii fecale sub anestezie locală.
Tratamentul abcesului perirectal este chirurgical și presupune drenajul zonei abcedate. În caz de apariție a febrei se recomandă antibiotice (precum metronidazol sau ciprofloxacin).
Tratamentul sindromului levator poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos presupune administrarea de antiinflamatoare nonsteroidiene (precum Aspirină, Naproxen, Ibuprofen), analgezice (precum Algocalmin, etc.) injectarea mușchiului piriform, injecții cu steroizi, toxină botulinică sau cu anestezice locale. Tratamentul chirurgical presupune efectuarea coccigectomiei (intervenție chirurgicală de îndepărtare a coccisului).
Tratamentul proctitei constă în administrarea de antibiotice, antiparazitare și/sau antiinflamatoare nonsteroidiene.
Tratamentul hematomului perianal constă în realizarea drenajului chirurgical. În majoritatea cazurilor, hematoamele perianale se remit spontan în aproximativ cinci sau șapte zile. Se intervine chirurgical doar în cazul hematoamelor care nu se remit de la sine.
Tratamentul sindromului de ulcer rectal constă în schimbarea în bine a stilului de viață, alimentație sănătoasă, respectarea unui program regulat de exerciții fizice, efectuarea clismelor cu sulfasalazină, administrarea locală de steroizi, efecuarea injecțiilor cu toxină botulinică, iar în cazul lipsei de răspuns la aceste metode terapeutice, protectomie (intervenție chirurgicală de îndepărtare a rectului) sau colostomie (anus contra naturii).
Tratamentul trombozei hemoroidale este chirurgical și constă în trombectomie (îndepărtarea chirurgicală a cheagului de sânge).
Tratamentul tumorilor benigne anale este chirurgical și constă în extirpaa formațiunii.
Tratamentul colitei ulcerative poate fi medicamentos sau chirurgical. Tratamentul medicamentos constă în administrarea de aminosalicilați (precum salazopirina, olsalazina, etc.), imunosupresoare (precum metotrexat, azatioprină, etc.), corticosteroizi (precum Prednison, Budesonid, etc.) agenți biologici (inhibitorii de TNF-alfa-Infliximab, Adalimumab, etc.) și antibiotice (precum metronidazol, ciprofloxacină, claritromicină, rifaximină). Tratamentul chirurgical presupune efectuarea proctocolectomiei (intervenție chirurgicală prin intermediul căreia se îndepărtează anumite segmente de colon și de rect) totale cu ileostomie, colectomiei cu anastomoză ileo-rectală sau a proctocolectomiei totale cu anastomoză ileo-anală.
Tratamentul neoplasmului colorectal este chirurgical și constă în excizia totală a mezorectului, respectiv a segmentului de colon afectat cu margini de siguranță oncologică (cu aproximativ 5 cm superior și inferior de formațiunea tumorală) și limfadenectomie (îndepărtarea chirurgicală a ganglionilor limfatici regionali care ar putea fi invadați de către procesul tumoral). Tratamentul chimioterapic și radioterapic poate fi efectuat preoperator, pentru reducerea în dimensiuni a formațiunii tumorale sau postoperator, pentru prevenirea apariției recidivelor tumorale și este complementar tratamentului chirurgical. În cazul tumorilor anorectale inoperabile se administrează tratament paleativ.
Combaterea constipației se poate realiza prin creșterea consumului de fructe și legume proaspete și de cereale, evitarea sedentarismului prin respectarea unui program regulat de mișcare și administrarea laxativelor. [1], [2], [3], [4], [5]