Efectele plasticului asupra sănătății

Unul dintre cele mai populare materiale din lumea industrială modernă este plasticul, care reprezintă o amenințare severă pentru mediu și sănătatea consumatorilor într-o varietate de moduri directe și indirecte. Cancerele, malformațiile congenitale, imunitatea slăbită, perturbarea sistemului endocrin, efectele asupra dezvoltării și reproducerii sunt doar câteva dintre efectele negative grave asupra sănătății legate de expunerea la substanțe chimice nocive. De exemplu, în timpul fabricării produselor din plastic, scurgerea substanțelor nocive în produsele alimentare depozitate în timpul utilizării ambalajelor din plastic sau faptul că jucăriile din plastic ajung să fie mestecate de către copii.

Ftalații, cunoscuți și sub denumirea de esteri de ftalat, sunt esteri ai acidului ftalic care sunt utilizați în principal în clorura de polivinil ca plastifianți (substanțe adăugate la materialele plastice pentru a le crește flexibilitatea) (PVC). PVC-ul este un material care este utilizat pe scară largă în jucării și alte produse pentru copii, inclusiv jucării de mestecat, jucării de pluș și jucării gonflabile. Principala acțiune a ftalaților este de a transforma clorura de polivinil (PVC) dintr-un plastic dur într-un plastic flexibil. Printre ftalați se numără ftalatul de di (2-etilhexil), ftalatul de dibutil, ftalatul de di-isononil, ftalatul de di-izodecil, ftalatul de benzil - butil și ftalatul de di-n-octil.

Ftalații trec din mediul înconjurător în alimente, iar apoi în corpurile noastre, în special când vorbim despre copiii nenăscuți. Ftalații pot fi eliberați din PVC-ul moale prin contactul cu suprafața, în special atunci când se exercită o presiune mecanică (o jucărie de mestecat pentru copii). Ftalații sunt distribuiți pe scară largă și abundenți în mediul înconjurător datorită eliberării lor în timpul fabricării, utilizării și eliminării produselor din PVC, precum și datorită utilizării lor ca aditivi în cerneală, parfumuri și alte articole. (1)

Cercetările demonstrează că particulele de plastic pot dăuna stomacului și plămânilor și că particule foarte mici pot trece prin barierele hematoencefalice, prin membranele celulare și prin placenta umană. (2)

Numeroase studii pe animale au fost efectuate pentru a încerca să înțeleagă acest lucru, iar rezultatele arată că și cele mai mici microplastice pot trece de bariera intestinală și pot ajunge în sânge. Aceste particule de plastic ar putea apoi să se deplaseze de acolo în alte zone ale corpului. Plasticul, de exemplu, a fost găsit în stomacul, intestinele, rinichii și inima șobolanilor. Chiar și fetușii de șoareci și creierele de pești s-au dovedit a conține particule de plastic foarte mici.

Prin urmare, expunerea oamenilor la microplastice ar putea provoca stres oxidativ, deteriorarea ADN-ului și inflamații, printre alte probleme de sănătate. În special atunci când inflamația persistă pe o perioadă lungă de timp, acest lucru poate duce la probleme de sănătate potențial grave. Suprafața microplasticelor din mediul înconjurător este populată de microorganisme, dintre care unele au fost identificate ca boli umane, ceea ce le face potențial periculoase pe lângă plasticul în sine.

Câte particule de plastic ingerăm zilnic

Încă nu există un răspuns concret. Tehnicile analitice actuale nu pot detecta încă cele mai mici microplastice în probe alimentare sau umane, ceea ce reprezintă o problemă semnificativă pentru oamenii de știință. Prin urmare, gradul nostru de expunere la microplastice este încă puțin cunoscut și nu se știe dacă microplasticele pot fi prezente în sângele nostru și în alte regiuni ale corpului nostru. (3)

Cum ne mai poate afecta plasticul sănătatea, dar și mediul înconjurător

Aproximativ 20% din deșeurile de plastic care ajung în ocean provin de la nave și instalații offshore. Restul provine din deșeuri aruncate intenționat, adunate de maree pe plajă sau împinse în ocean de vânt. Cel mai rău aspect este că, deoarece aceste materiale plastice nu se biodegradează, ele se fragmentează în fragmente minuscule pe care le mănâncă peștii și mamiferele marine. Plasticul conține substanțe chimice care se scurg în atmosferă și în mare. Din cauza poluanților din apă, peștii sunt frecvent afectați. În acest fel, substanțele chimice din plastic ajung direct în lanțul alimentar.

În realitate, toxinele din plastic nu numai că afectează oceanul, ci acționează ca niște bureți și absorb toxinele din surse externe înainte de a intra în ocean. Prin urmare, acești poluanți sunt consumați de către animalele marine, iar noi consumăm pește și mamifere contaminate.

Toxicitatea directă a materialelor plastice provine din plumb, cadmiu și mercur. Aceste toxine au fost găsite, de asemenea, în mulți pești din ocean, ceea ce este foarte periculos pentru oameni. Ftalatul de dietilhexil (DEHP) conținut în unele materiale plastice, este un cancerigen toxic. (4)

Cum putem reduce expunerea noastră la microplastice și la substanțele chimice toxice din care sunt fabricate

• Reîncălziți resturile pe o farfurie sau într-un recipient de sticlă și evitați să beți băuturi fierbinți și să mâncați alimente fierbinți din recipiente de plastic.
• Alegeți articole de curățenie naturale, cum ar fi cârpe de vase din bumbac și bureții din celuloză, în loc să folosiți cârpe și bureți din microfibră care pot conține microplastice.
• Atunci când cumpărați îmbrăcăminte și lenjerie de pat, citiți cu atenție etichetele și încercați să stați departe de fibrele sintetice, cum ar fi poliesterul, nailonul și acrilicul, care toate conțin fibre mici de plastic.
• Investiți într-o sticlă de apă reutilizabilă de calitate, fără plastic și pe care o puteți reutiliza de câte ori doriți. Nu mai reutilizați sticle de plastic, deoarece acestea pot conține microplastice.
• Pliculețele de ceai pot să conțină microplastice, de aceea este recomandat să folosiți ceai din frunze pe care le infuzați cu ajutorul unui infuzor. (5)