Eficiența adenoamigdalectomiei comparată cu supravegherea atentă la copiii mici cu apnee obstructivă ușoară

Un studiu randomizat publicat în JAMA Otolaryngology–Head and Neck Surgery sugerează că adenoamigdalectomia (îndepărtarea chirurgicală a amigdalelor și vegetațiilor adenoide) nu este mai eficientă decât supravegherea atentă la copiii mici cu apnee obstructivă de somn (AOS) ușoară și amigdale de dimensiuni reduse. Studiul, condus de dr. Isabella Sjölander de la Universitatea Uppsala, a urmărit evoluția copiilor timp de trei ani pentru a evalua beneficiile intervenției chirurgicale față de abordarea expectativă.
Adenoamigdalectomia este tratamentul standard pentru copiii cu apnee obstructivă de somn, însă beneficiul ei la cei cu forme ușoare sau moderate și amigdale mici nu este clar. În general, apneea obstructivă de somn se definește prin Indicele apnee-hipopnee obstructivă (OAHI), iar copiii cu scoruri mici pot avea simptome mai blânde. Totodată, intervențiile chirurgicale la această vârstă implică riscuri și necesită justificare solidă. Anterior, majoritatea datelor proveneau din studii pe copii cu forme mai severe și hipertrofie amigdaliană evidentă.

Despre studiu

Procesul clinic randomizat, denumit KATE, a fost desfășurat între 2014 și 2020 la Spitalul Universitar Karolinska din Stockholm și a inclus 60 de copii cu vârste între 2 și 4 ani și scor OAHI între 2 și 10.

• 29 de copii au fost alocați la grupul adenoamigdalectomie;
• 31 de copii au fost alocați la grupul supraveghere atentă;
• copiii din grupul supraveghere atentă care au menținut semne de apnee obstructivă de somn au putut trece la intervenția chirurgicală.

Principalele măsuri au fost: modificarea OAHI la polisomnografie și scorurile din chestionarul AOS-18, care reflectă calitatea vieții și severitatea simptomelor.

Rezultate

După trei ani, 48 de copii (80%) au finalizat studiul: 23 în grupul adenoamigdalectomie, 16 în grupul supraveghere atentă și 9 crossover. Analiza per protocol (39 de copii) a arătat:

• fără diferențe semnificative între adenoamigdalectomie și supraveghere atentă în ceea ce privește schimbarea scorului OAHI (Cohen d=0,05; interval de încredere 95% −0,7 la 0,6);
• o îmbunătățire moderată a scorului AOS-18 în favoarea adenoamigdalectomiei (Cohen d=0,54; interval de încredere 95% −1,3 la 0,1);
• 13 din 31 de copii din grupul supraveghere atentă (42%) au trecut la chirurgie, în special cei cu apnee obstructivă de somn moderată și amigdale mai mari;
• la 9 dintre acești copii, OAHI s-a normalizat după adenoamigdalectomie.

Copiii care au trecut ulterior la chirurgie aveau inițial scoruri OAHI mai ridicate, scoruri AOS-18 mai mari și amigdale mai voluminoase comparativ cu cei care au rămas fără intervenție.

Interpretare

Rezultatele sugerează că la copiii cu apnee obstructivă de somn ușoară și amigdale mici, supravegherea atentă poate fi o alternativă rezonabilă la chirurgie, fără diferențe semnificative pe termen lung în parametrii obiectivi de somn. Totuși, aproape jumătate dintre copiii inițial monitorizați au avut nevoie de chirurgie, ceea ce indică necesitatea unei evaluări individualizate, mai ales la cei cu apnee obstructivă de somn moderată și hipertrofie amigdaliană.

Acest studiu subliniază importanța balansării riscurilor și beneficiilor intervenției chirurgicale în funcție de severitatea simptomelor și caracteristicile anatomice ale copilului.

Concluzii

Adenoamigdalectomia nu s-a dovedit superioară supravegherii atente pentru toți copiii mici cu apnee obstructivă de somn ușoară, însă rămâne o opțiune eficientă pentru cei cu forme moderate și amigdale mari. Copiii cu simptome ușoare și amigdale reduse ar putea fi recomandați pentru monitorizare, reducând astfel expunerea inutilă la chirurgie.