Microbimul intestinal neonatal ar putea ajuta la protejarea bebelușilor de infecțiile respiratorii virale severe în primii doi ani de viață

Un studiu publicat în jurnalul The Lancet Microbe a investigat, în cadrul unuia dintre cele mai ample proiecte de cohortă la naștere – Baby Biome Study (BBS) – legătura dintre compoziția microbiomului intestinal în prima săptămână de viață și riscul de spitalizare pentru infecții virale ale tractului respirator inferior (vLRTI) în primii doi ani de viață. Studiul s-a desfășurat în Regatul Unit și a utilizat tehnologia de secvențiere metagenomică nețintită pentru caracterizarea microbiomului intestinal la nivel de specie bacteriană.
Microbiomul intestinal neonatal influențează dezvoltarea imună și susceptibilitatea ulterioară la boli, inclusiv respiratorii. Studiile anterioare au arătat că nașterea prin cezariană este asociată cu o abundență scăzută de Bacteroides și o colonizare crescută cu specii oportuniste. Totuși, dovezile privind legătura dintre microbiomul timpuriu și infecțiile respiratorii sunt limitate. Majoritatea studiilor anterioare s-au concentrat pe astm sau wheezing și au utilizat secvențiere 16S rRNA, cu o rezoluție taxonomică redusă.

Despre studiu

Studiul a inclus 1.082 de sugari din cohorta BBS, care au avut probe de scaun recoltate în prima săptămână de viață (ziua 4 sau 7) și au fost monitorizați prin legare la baza de date HES-APC a sistemului NHS, pentru identificarea internărilor pentru vLRTI.

Microbiomul a fost caracterizat prin secvențiere metagenomică nețintită, cu detecția speciilor pe baza unei abundențe relative minime de 0,001%. Analizele statistice au inclus modele Poisson (univariable și multivariable), ajustate pentru factori materni, neonatali și de mediu (inclusiv modul de naștere, alimentația, vârsta gestațională, etnia mamei, status socio-economic, fumatul în sarcină etc.).

Trei tipuri de compoziție a microbiotei au fost identificate:

• Cluster 1 (compoziție mixtă): dominată de Enterococcus faecalis, Escherichia coli, Streptococcus salivarius, Staphylococcus epidermidis.
• Cluster 2 (dominată de Bifidobacterium breve): frecventă atât la copiii născuți vaginal, cât și prin cezariană.
• Cluster 3 (dominată de Bifidobacterium longum): prezentă doar la copiii născuți vaginal.

Rezultate

• Incidența internărilor pentru vLRTI a fost de 36,2 per 1000 persoane-an pentru primul episod și 46,2 pentru toate episoadele de internare.
• Diversitatea alfa a microbiomului intestinal în prima săptămână de viață a fost invers asociată cu rata spitalizărilor pentru vLRTI. Indicii Chao1, Shannon și Simpson au indicat riscuri mai scăzute la valori mai mari (ex: HR ajustat Shannon: 0,57, IC95%: 0,33–0,98).
• Sugarii născuți vaginal cu microbiom de tip cluster 3 (B. longum dominată) au avut cele mai scăzute rate de spitalizare: 25,8/1000 persoane-an, comparativ cu 69,1/1000 în cluster 1 (compoziție mixtă).
• Comparativ cu cluster 3, riscul ajustat de internare a fost de 3 ori mai mare pentru sugarii cu microbiom de tip cluster 1 (HR ajustat: 3,05, IC95%: 1,25–7,41) și de 2,8 ori mai mare pentru cei cu cluster 2 (HR ajustat: 2,80, IC95%: 1,06–7,44).
• Nu s-au găsit diferențe semnificative între sugarii născuți prin cezariană și cei născuți vaginal, în ansamblu. Diferențele s-au evidențiat doar în subgrupul celor cu compoziție de tip B. longum.
• La nivel de specie bacteriană, două asocieri notabile au fost identificate:
  • Bacteroides dorei a fost asociată cu risc scăzut de vLRTI (HR ajustat: 0,08, IC95%: 0,01–0,61).
  • Rothia mucilaginosa a fost asociată cu risc crescut (HR ajustat: 1,81, IC95%: 1,02–3,24).

Implicații și concluzii

Acest studiu oferă dovezi solide că compoziția microbiomului intestinal din prima săptămână de viață influențează riscul de spitalizare pentru infecții virale respiratorii severe în copilărie. Nu toate nașterile vaginale conferă același grad de protecție – doar subgrupul cu dominanță de B. longum pare semnificativ protejat. Astfel, nu modul de naștere per se, ci compoziția specifică a microbiomului este asociată cu protecția.

Rezultatele susțin ideea că intervențiile timpurii asupra microbiomului intestinal (prin probiotice, dietă maternă, sau strategii personalizate de „însămânțare” microbiană) pot deveni ținte valide pentru prevenția bolilor respiratorii la copii. În plus, B. dorei și B. longum apar drept candidați promițători pentru testări viitoare în studii preclinice și clinice.

Este de menționat că aceste constatări sunt bazate pe observații, iar relațiile cauzale trebuie confirmate prin studii suplimentare, inclusiv în modele animale și în studii intervenționale umane. În viitor, profilarea microbiomului neonatal ar putea deveni un instrument de stratificare a riscului clinic și de ghidare a deciziilor terapeutice în pediatrie preventivă.