Adenoidita

Adenoidita reprezinta o afectiune frecventa mai ales la sugar si copilul mic (putand aparea exceptional si la adulti) si este provocata de o infectie microbiana sau virotica a tesutului glandular din regiunea nazo-faringiana.

Forma acuta de adenoidita debuteaza cu un episod febril, dificultate in respiratie, sforait. Evolutia bolii duce in timp la adenoidita cronica, cunoscuta in randul populatiei generale cu termenul de polipi nazali (formatiuni vegetative). Caracteristic pentru adenoidita este pacientul care respira frecvent pe gura si sforaie mereu in timpul somnului.

Examinarea clinica a pacientului insotita de o investigatie de specialitate – O.R.L- va ajuta la diagnosticarea corecta.

Tratamentul se adreseaza formei cronice de adenoidita si vizeaza ameliorarea pe cat posibil a efectelor secundare afectiunii.

Adenoidita este o afectiune a cailor aeriene superioare ce se defineste prin inflamatia amigdalei faringiene Lushka. Aceasta face parte din cercul de tesut limfatic cunoscut sub numele de inelul lui Waldeyer. Hipertrofia tesutului adenoidian are drept urmare aparitia unor mase cu diametru de 2-3 cm, care ocupa cavumul (portiunea superioara boltita a nazofaringelui), interfera trecerea aerului prin fosele nazale obstruand astfel orificiile mediale ale trompei lui Eustachio (este un conduct care face legatura intre urechea medie si fosele nazale si are rol in egalizarea presiunii aerului de ambele parti ale timpanului).

Adenoidita cunoaste urmatoarea clasificare:
a) Adenoidita acuta;
b) Adenoidita subacuta;
c) Adenoidita recidivanta cronica.

Adenoidita acuta

Adenoidita acuta este inflamatia, uneori supurata, a amigdalei faringiene Lushka ce poate aparea izolat sau asociat unei rinite si/sau angine.
Debutul bolii este brusc sau rapid progresiv si asociaza frecvent un episod febril (valori ridicate de 39-40 C), convulsii febrile, inapetenta (sacderea poftei de mancare), uneori diaree.

Simptomatologie

Perioada de stare cuprinde ca simptomatologie o curba febrila de tip invers, cu valori mari materiale, obstructie nazala si secretie muco-purulenta vizibila in orofaringe.
Caracteristicile febrei sunt urmatoarele: crosete dimineata, fiind de tip invers si inregistreaza ascensiuni mari cu durata de cateva ore. Se asociaza agitatie si polipnee.

Obtructie nazala va determina aparitia semnului tipic – respiratia de tip oral (copilul sta cu gura deschisa) in special in timpul somnului si in pozitie de decubit dorsal care favorizeaza si respiratia zgomotoasa (in somn sforaie).
Astfel este impiedicata si alimentatia.

Secretia purulenta denumita rinoree poate fi anterioara sau posterioara, vizualizata la examenul fundului de gat (prin examen de specialitate ORL exudat faringian).

Diagnostic pozitiv

Diagnosticul bolii se pune cu ajutorul tabloului clinic si al examenului de specialitate ORL al cavumului prin care se va evidentia amigdala faringiana hipertrofiata (marita in volum datorita cresterii marimii celulelor continute de tesutul respectiv).

Tratament

Sindromul febril va fi inlaturat prin administrarea de antitermice precum paracetamol in doza de 40-60mg/kgc/zi.
Convulsiile febrile se vor preveni cu ajutorul sedativelor, gen fenobarbital in doza de 4 mg/kgc/zi.
Se recurge si la dezobstructie nazala cu solutie efedrinata 0, 5-1% in ser fiziologic, instilata intranazal inaintea meselor pentru ameliorarea respiratiei si redobandirea apetitului alimentar.

Tratamentul infectiei acute bacteriane a tesutului adenoidian se face medicamentos cu ajutorul antibioticelor: ampicilina si cefalocor pe parcursul a 5-7 zile.

Antibioterapia in adenoidita se face energic si prelungit, pentru a preveni complicatiile frecvente, se face si examen otoscopic pentru complicatiile otice (antibioterapia mascheaza otita).
Majoriatea cazurilor au o evolutie favorabila.

Complicatii

Complicatiile bolii pot fi:

• otita medie;
• rinobronsita;
• laringite;
• adenite regionale cervicale;
• tulburari digestive precum diaree parenterala.

Adenoidita subacuta

Adenoidita subacuta este repetitiva si trenanta (2-3 saptamani).

Simptomatologie

Din punct de vedere clinic se caracterizeaza prin febra ce dureza 2-3 saptamani; se manifesta in puseuri prezentand episoade de subfebrilitate sau continuu, prelungita. Este tenace, refractara la tratament si este de tip invers.
Curba ponderala este stationara sau poate ajunge chiar la distrofie.
Apare hipoacuzia (scaderea acuitatii auditive) si otalgia (la copii mai mari, care vorbesc).

Tratament

Antibioterapia este similara celei din forma acuta; in plus fata de aceasta se mai administreaza UNASIN (contine ampicilina si sulbactam 250mg/5) – in doza de 25-50ml/kgc/zi.

Adenoidita cronica - vegetatiile adenoide (polipi nazali)

Adenoidita cronica reprezinta subclasa de adenoidite in care apar vegetatiile adenoide (polipii nazali). Aceasta este o hipertrofie cronica favorizata de constitutia limfatica. Se poate reface dupa ablatia chirurgicala.

Simptomatologie

Caracteristice bolii sunt:

• respiratia respiratie de tip bucal care duce, in timp, la o bolta palatina ogivala si respiratie zgomotoasa (sforait);
• rinita persistenta;
• infectii de vecinatate;
• voce nazonata insotita de tuse nocturna, chinuitoare datorita iritatiei faringelui si laringelui de catre aerul inspirit pe care orala;
• scaderea acuitatii gustative si olfactive (pacientul isi pierde gustul si mirosul).

Afectarea auzului se manifesta prin hipoacuzie.

Diagnostic

Forma cronica de boala se diagnosticheaza prin rinoscopie posterioara si prin palpare digitala, evidentiindu-se dimensiunile tesutului adenoidian. Se face astfel excluderea unui posibil corp strain in fosele nazale, care ar putea fi agent cauzator al obstructiei nazale.

Diagnostocul diferential trebuie facut cu hipertrifia tesutului adenoidian din hipersensibilitatea la laptele de vaca, obezitatea accentuata, macroglosia, malformatia Pierre-Robin (limba jos implantata), tumora de cavum.

Tratament

Tratamentul hipertrofiei adenoidiene cronice (vegetatii adenoide) este chirurgical, constand in adenoidectomie si amigdalectomie (tonsilectomie).

Indicatiile adenoidectomiei sunt:

• obstructie nazala caracterizata prin voce nazonata, stertor;
• tulburari de dezvoltare: facies adenoidian, torace aplatizat, intarziere in dezvoltarea staturo-ponderala, hipoacuzie de transmisie;
• sleep-apnee;
• sforait permanent, respiratie stertoroasa;
• otita medie recurenta;
• infectii de vecinatate recurente, persistente dupa antibioterapie.

Contraindicatiile adenoidectomiei sunt:

• palat scurt;
• despicatura submucoasa si subdeschisa a palatului;
• lueta bifida.

O alta metoda terapeutica este supravegherea pacientilor prin efectuare de gimnastica respiratorie si cura heliomarina avand un efect favorabil.