Emisiile aragazelor pe gaz și impactul asupra sănătății

Un studiu realizat la Stanford University și publicat în jurnalul PNAS Nexus la data de 2 decembrie 2025 a analizat, la nivelul Statelor Unite, relația dintre utilizarea aragazelor pe gaz și expunerea la dioxid de azot în locuințe. Cercetarea arată că utilizarea aragazelor pe gaz generează niveluri de dioxid de azot comparabile cu cele provenite din surse exterioare, afectând semnificativ calitatea aerului pe care îl respiră milioane de persoane.

Context

Dioxidul de azot este o componentă majoră a poluării atmosferice, asociată cu efecte adverse bine documentate: astm, boli pulmonare obstructive, nașteri premature, diabet și cancer pulmonar. Reglementările privind calitatea aerului exterior au redus poluarea în multe regiuni, însă aerul din interior rămâne mult mai puțin reglementat, deși oamenii petrec o mare parte din timp în spații interioare.

Studiile anterioare au indicat că aragazele pe gaz emit dioxid de azot la niveluri ce depășesc adesea limitele sigure. Cercetări din 2024 ale aceleiași echipe au arătat că acest gaz persistă în aer chiar și ore după finalizarea gătitului. Alte lucrări, realizate parțial de aceiași autori, au demonstrat că aragazele pe gaz emit și benzen, un carcinogen cert, asociat cu leucemia și cu alte boli hematologice.

În acest context, noul studiu reprezintă prima evaluare națională integrată care ia în considerare simultan expunerile interioare și exterioare la dioxidul de azot, în relație cu distribuția locuințelor, comportamentele gospodăriilor și sursele majore de poluare precum traficul și producția de energie.

Despre studiul actual

Studiul a fost realizat de o echipă ce include cercetători de la Stanford University, University of Oklahoma și Harvard T.H. Chan School of Public Health, avându-l ca autor principal pe Yannai Kashtan. Autorii au integrat date privind:

• măsurători directe ale calității aerului din interior,

• date naționale despre poluarea exterioară,

• informații despre 133 milioane de clădiri rezidențiale din Statele Unite,

• statistici privind utilizarea aragazelor și comportamentele gospodăriilor.

Metodologia a combinat analiza cantitativă a emisiilor generate în interior cu estimarea expunerii la dioxid de azot din mediul exterior. Echipa a generat hărți la nivel de cod poștal pentru expuneri pe termen scurt și lung, atât în interior, cât și în exterior, reușind să stabilească distribuția geografică a riscurilor.

Au fost analizate două componente critice:

• Expunerea cronică (pe termen lung) la niveluri zilnice medii de dioxid de azot;

• Expunerea acută (pe termen scurt), reprezentată de vârfurile de concentrație în timpul gătitului.

Analiza a evaluat contribuția relativă a aragazelor pe gaz comparativ cu alte surse, precum traficul rutier și producția de electricitate. Studiul a inclus diferențe între mediile urbane și rurale, dimensiunile locuințelor și diversitatea socio-economică a gospodăriilor.

Autorii au analizat, de asemenea, inegalitățile rasiale și economice documentate anterior: expunerea pe termen lung la dioxid de azot este cu 60% mai mare în gospodăriile amerindiene și ale nativilor din Alaska și cu 20% mai mare în gospodăriile afro-americane, hispanice sau latino comparativ cu media națională.

Rezultate

Nivelurile de expunere la dioxid de azot

• Milioane de americani, în special cei care locuiesc în case mai mici sau în zone rurale, sunt expuși la niveluri de dioxid de azot care depășesc limitele recomandate doar prin utilizarea aragazelor pe gaz.

• Studiul estimează că 22 milioane de persoane ating sau depășesc pragurile de expunere pe termen lung din cauza gătitului.

• Pentru acești indivizi, cantitatea de dioxid de azot respirată în interior este egală sau mai mare decât cantitatea provenită din toate sursele exterioare combinate.

Diferențe între zone

• În zonele rurale, aragazele pe gaz contribuie proporțional mai mult la expunerea totală, deoarece nivelurile de poluare exterioară sunt mai mici.

• În orașe, expunerea totală este mai mare din cauza acumulării dintre poluarea exterioară intensă și spațiile de locuit mai mici, care permit concentrarea rapidă a gazelor în interior.

Vârfurile acute de poluare

• Cele mai mari creșteri ale concentrațiilor de dioxid de azot apar exclusiv în interior, în timpul gătitului.

• Aceste valori nu pot fi atribuite poluării din exterior, ci sunt generate direct de arderea gazului.

Beneficiile trecerii la tehnologii curate

• Trecerea de la aragazele pe gaz la variante electrice ar reduce expunerea medie la dioxid de azot cu peste 25% la nivel național.

• Pentru persoanele care gătesc frecvent, reducerea expunerii depășește 50%.

• Impactul este deosebit de mare în locuințe mici, în gospodăriile cu venituri reduse și în locuințele închiriate, unde locatarii nu pot schimba ușor electrocasnicele.

Studiul subliniază că populațiile vulnerabile – deja expuse la niveluri mari de poluare exterioară – sunt cele mai afectate și de poluarea interioară generată de aragazele pe gaz.

Concluzie

Rezultatele evidențiază un aspect major și insuficient recunoscut al sănătății publice: aragazele pe gaz creează în locuințe niveluri de poluare comparabile cu cele din exterior, afectând în special persoanele din locuințe mici, comunități rurale sau grupuri vulnerabile socio-economic. Tehnologiile de gătit electrice, susținute prin programe publice, pot reduce substanțial expunerea la dioxid de azot și pot contribui la îmbunătățirea sănătății respiratorii.