Expunerea tatălui la fumul de țigară în copilărie poate afecta funcția pulmonară a copiilor săi până la vârsta mijlocie

Un studiu publicat în septembrie 2025 în jurnalul Thorax, realizat de o echipă de cercetători australieni condusă de J. Liu, oferă primele dovezi că expunerea pasivă la fumul de țigară în copilăria timpurie a taților este asociată cu o funcție pulmonară afectată la copiii lor până la vârsta de 53 de ani. Efectul este și mai pronunțat dacă și copiii au fost expuși la fumat pasiv în copilărie. Studiul utilizează date din Tasmanian Longitudinal Health Study (TAHS) – una dintre cele mai longevive cohorte de sănătate respiratorie din lume.

Context

Boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC) – ce include bronșita cronică și emfizemul – este a treia cauză de deces la nivel global, cu aproximativ 3 milioane de decese anual. Deși fumatul activ este cel mai bine cunoscut factor de risc, literatura medicală acordă tot mai multă atenție factorilor intergeneraționali și epigenetici care pot influența riscul de disfuncție pulmonară și BPOC.

Studiile anterioare au indicat că expunerea pasivă la fumat în copilăria tatălui este asociată cu un risc crescut de astm la copiii săi până la vârsta de 7 ani. Însă nu era clar dacă acest efect se extinde și asupra funcției pulmonare în cursul vieții, până la vârsta mijlocie.

Despre studiul actual

Datele provin din studiul longitudinal TAHS, care a început în 1968 și a inclus inițial 8.582 de copii născuți în Tasmania (Australia). Dintre aceștia, 8.022 au fost incluși în analiza inițială privind funcția pulmonară. Evaluările au fost realizate la vârstele de 7, 13, 18, 43, 50 și 53 de ani, prin:

• Spirometrie pentru măsurarea VEMS (volumul expirator maxim pe secundă – FEV₁) și a capacității vitale forțate (FVC).

• Chestionare despre simptome respiratorii, boli pulmonare, factori demografici și expunere la fumat.

În 2010, dintre cei 7.243 de părinți încă în viață, 5.111 au răspuns la un chestionar despre expunerea lor la fumat pasiv în copilărie (sub 5 ani și între 5–15 ani).

Dintre aceștia:

• 2.096 erau tați.

• Pentru analiză finală au fost incluși 890 de perechi tată–copil, pentru care se aveau date complete despre expunerea pasivă a tatălui la fum de țigară în copilărie și despre funcția pulmonară a copilului până la vârsta de 53 de ani.

Statistici descriptive:

• 68,9% dintre tați au fost expuși la fumat pasiv în copilărie.

• 56,5% dintre copiii lor au fost și ei expuși la fumat pasiv în copilărie.

• 49% dintre copii deveniseră fumători activi până la vârsta mijlocie.

• 5,1% dintre aceștia au dezvoltat BPOC (diagnostic confirmat prin spirometrie).

Rezultate

Funcția pulmonară redusă la copii

După ajustarea pentru factori potențiali de confuzie (precum vârsta tatălui, istoric de astm, fumat activ și simptome respiratorii), s-au observat următoarele:

• Expunerea pasivă a tatălui în copilărie a fost asociată cu o creștere de 56% a riscului ca FEV₁-ul copiilor să fie sub medie pe tot parcursul vieții, comparativ cu cei ale căror tați nu fuseseră expuși.

• Nu s-au observat diferențe semnificative pentru FVC.

Traiectorii de declin accelerat

• Copiii ai căror tați au fost expuși la fumat pasiv în copilărie aveau de două ori mai multe șanse să prezinte un declin timpuriu și accelerat al raportului FEV₁/FVC, un marker pentru obstrucția cronică a căilor aeriene. Acest rezultat a rămas semnificativ chiar și după ajustări statistice multiple.

Riscul de BPOC

• Expunerea pasivă a taților a fost asociată cu dublarea riscului de BPOC la copiii lor până la vârsta de 53 de ani, însă această asociere nu a mai fost semnificativă statistic după ajustarea pentru variabile confuzive (cum ar fi istoricul de fumat activ la copil sau boli respiratorii).

Interacțiunea intergenerațională

• Cei mai afectați au fost copiii care au fost ei înșiși expuși la fumat pasiv și aveau tați care fuseseră expuși la rândul lor în copilărie: aceștia aveau de două ori mai multe șanse să prezinte un FEV₁ sub medie.

Contribuția factorilor comportamentali

• Doar <15% din efectele observate pot fi atribuite comportamentelor de fumat și bolilor respiratorii la părinți sau copii, sugerând că alte mecanisme (epigenetice sau genetice) joacă un rol esențial.

Limitări ale studiului

Autorii subliniază că, fiind un studiu observațional, nu poate demonstra o relație cauzală clară. Alte limitări notabile includ:

• Lipsa datelor despre funcția pulmonară și profilul genetic al taților, ceea ce împiedică evaluarea agregării familiale.

• Definirea expunerii pasive la fumat în copilărie (cel puțin un părinte care fumează 6 zile pe săptămână) ar putea subestima efectele fumătorilor ocazionali, care nu au fost încadrați ca expuși.

Mecanisme biologice posibile

Perioada prepubertară este considerată critică pentru băieți din punct de vedere al vulnerabilității la factorii de mediu. Expunerea la fumul de țigară în această etapă poate influența expresia genică, funcțiile de reparare celulară și modificările epigenetice, care pot fi apoi transmise urmașilor. Această teorie explică posibila moștenire intergenerațională a disfuncției pulmonare.

Concluzii

Acesta este primul studiu care oferă dovezi că expunerea pasivă a taților la fumat în copilăria timpurie este asociată cu funcție pulmonară afectată la copiii lor până la vârsta mijlocie, chiar și în absența fumatului activ al părinților.

„Constatările noastre sugerează că fumatul afectează nu doar fumătorii, ci și copiii și nepoții lor... Tații expuși la fumat pasiv înainte de pubertate pot totuși reduce riscurile pentru generațiile viitoare dacă evită să fumeze în prezența copiilor lor.”

Această cercetare subliniază importanța prevenirii fumatului pasiv încă din copilărie, nu doar pentru sănătatea imediată, ci și pentru a preveni efectele pe termen lung asupra generațiilor viitoare. Din perspectivă de sănătate publică, intervențiile ar trebui să vizeze protecția băieților prepuberi față de expunerea la fumat pasiv, având în vedere impactul transgenerațional dovedit.