Exercițiile acvatice ameliorează durerile lombare cronice și îmbunătățesc sănătatea mintală

Un studiu randomizat controlat realizat la Universitatea Concordia și publicat în Scientific Reports a investigat impactul exercițiilor acvatice asupra morfologiei și funcției musculaturii paraspinale la pacienți cu dureri lombare cronice. Scopul cercetării a fost evaluarea efectului unui program de terapie acvatică asupra volumului și infiltrației grase ale mușchilor multifidus și erector spinae, comparativ cu îngrijirea standard bazată pe exerciții terestre.
Durerea lombară reprezintă cea mai frecventă tulburare musculoscheletală la nivel global, cu un impact semnificativ asupra calității vieții, somnului, activităților zilnice și sănătății mentale. Devenind cronică, această afecțiune este o cauză majoră de dizabilitate și absență de la locul de muncă. Intervențiile bazate pe exerciții sunt pilonul principal al tratamentului conservator pentru durerea lombară cronică, însă mulți pacienți întâmpină dificultăți în a efectua exerciții terestre din cauza durerii sau fricii de mișcare. Exercițiile acvatice oferă un mediu cu sarcină axială redusă, facilitând mișcările și reducând disconfortul, fiind propuse ca alternativă promițătoare. Cu toate acestea, efectul lor asupra sănătății musculare paraspinale nu a fost studiat imagistic până acum.

Despre studiu

Metodologie

Studiul a fost un trial randomizat, controlat, cu două brațe paralele, înregistrat pe ClinicalTrials.gov. Un total de 39 de participanți cu durere lombară cronică nespecifică (>3 luni) au fost incluși și alocați aleator în două grupuri: terapie acvatică (Swim Ex) sau tratament standard (SC). Ambele grupuri au urmat câte două sesiuni săptămânale, timp de 10 săptămâni.

Criteriile de includere au inclus vârsta între 18 și 65 de ani, scor „moderat” sau „sever” la indexul de dizabilitate Oswestry și lipsa implicării în exerciții specifice lombare în ultimele 3 luni. Au fost excluși pacienții cu intervenții chirurgicale spinale, fracturi, anomalii structurale sau contraindicații pentru exercițiu fizic.

Intervenții

• Grupul Swim Ex a realizat un program standardizat de stabilizare a trunchiului în apă, incluzând exerciții pentru activarea mușchilor multifidus, transvers abdominal și fesieri. Progresia s-a realizat prin intensificarea rezistenței acvatice.
• Grupul SC a urmat intervenții clasice terestre, adaptate individual, incluzând exerciții de întindere, forță, mobilizare manuală și condiționare aerobă.

Măsurători

Măsurătorile principale au fost realizate prin RMN la nivelurile L1–S1 pentru a determina volumul și infiltrația grasă (%FI) a mușchilor multifidus și erector spinae. S-a utilizat și dinamometria isokinetică pentru forța de extensie lombară. De asemenea, s-au completat chestionare pentru durere, dizabilitate, calitate a vieții, kineziofobie, catastrofizare, depresie, anxietate și calitatea somnului.

Rezultate

Participanți și conformare

Au finalizat studiul 34 de participanți (17 în fiecare grup). Rata medie de participare a fost de 88% (17,5/20 sesiuni). Nu s-au raportat utilizări de opioide în timpul intervențiilor. Grupurile au fost comparabile, cu excepția duratei durerii lombare și scorurilor de dizabilitate inițiale (mai mari în grupul Swim Ex).

Morfologia musculară

Grupul Swim Ex a prezentat o creștere semnificativă a volumului mușchiului multifidus la nivelurile L2-L3 și L3-L4 și a mușchiului erector spinae la L1-L2. Nu s-au înregistrat scăderi semnificative ale infiltrației grase în niciun grup, cu excepția unei creșteri minore (<1%) la L2-L3 în grupul Swim Ex, considerată sub pragul de semnificație clinică.

Forța extensorilor lombari

Ambele grupuri au înregistrat creșteri semnificative ale forței lombare, însă:

• Grupul SC a avut o creștere mai mare a forței medii.
• Grupul Swim Ex a avut o creștere mai mare a forței maxime.

Corelații între modificările musculare și starea pacientului

Modificările în volumul multifidus s-au corelat moderat pozitiv cu îmbunătățirea calității vieții fizice (r = 0.39) și negativ cu scorurile de anxietate/depresie (r = -0.37). Infiltrația grasă în multifidus și erector spinae s-a corelat negativ cu îmbunătățirea calității somnului. Nu au existat corelații semnificative între modificările de volum sau FI și modificările de forță.

Interpretare

Acest studiu este primul care demonstrează prin imagistică RMN că exercițiile acvatice pot crește volumul musculaturii paraspinale superioare (L2-L4) la pacienți cu durere lombară cronică. Lipsa modificărilor semnificative în infiltrația grasă poate reflecta durata insuficientă a intervenției (10 săptămâni) sau necesitatea unui antrenament mai intens pentru modificări compoziționale.

Exercițiile acvatice par să favorizeze implicarea activă a mușchilor profunzi cu durere minimă, reducând frica de mișcare și anxietatea. Aceste trăsături pot explica aderarea ridicată și rezultatele pozitive asupra parametrilor psihosociali.

Deși corelațiile directe între modificările musculare și forță nu au fost semnificative, s-a observat o asociere între îmbunătățirea morfologiei musculare și parametrii subiectivi (calitate a vieții, somn, afect). Acest lucru sugerează o posibilă interacțiune între efectele musculare, componentele psihologice și percepția durerii.

Concluzii

Exercițiile acvatice pot reprezenta o strategie eficientă de reabilitare pentru pacienții cu durere lombară cronică, oferind beneficii asupra morfologiei musculare, forței lombare și parametrilor psihosociali. Aceste intervenții sunt bine tolerate și pot reduce frica de mișcare, facilitând implicarea activă.

Pentru obținerea unor modificări compoziționale semnificative ale mușchilor paraspinali, este posibil să fie necesare intervenții de durată mai lungă, intensitate crescută și adaptate individual. Studiul subliniază importanța evaluării morfologiei musculare pentru personalizarea tratamentului și necesitatea includerii componentelor psihologice în planurile terapeutice.

Implicații clinice

• Exercițiile acvatice pot fi preferate de pacienții cu frică de mișcare sau dificultăți în realizarea exercițiilor terestre.
• Programele de reabilitare ar trebui să includă strategii adaptate individual, în funcție de morfologia musculară, funcția și statusul psihologic al pacientului.
• RMN-ul poate fi un instrument valoros pentru monitorizarea eficienței intervențiilor, în special în studiile viitoare axate pe reabilitarea durerii lombare cronice.