Exercițiile de tip minte-corp reduc fragilitatea și îmbunătățesc calitatea vieții la vârstnici

Fragilitatea este o condiție geriatrică multifactorială, caracterizată prin scăderea rezervei fiziologice, slăbirea funcțiilor motorii și cognitive, și creșterea vulnerabilității la factori de stres. În contextul unei populații globale în îmbătrânire, prevalența fragilității este în creștere și afectează între 10 și 25% dintre persoanele vârstnice care trăiesc în comunitate. Această fragilitate are implicații semnificative pentru sănătatea publică, crescând riscul de spitalizări, dizabilități și scăderea calității vieții.
Pe lângă degradarea musculară, fragilitatea este determinată de procese degenerative neurologice – pierderea neuronilor motori, reducerea vitezei de conducere nervoasă și afectarea coordonării musculare. Intervențiile prin activitate fizică pot combate aceste efecte, dar puține studii compară eficiența relativă a diferitelor tipuri de exerciții. Studiul publicat în Frontiers in Public Health își propune să compare sistematic patru categorii de activități fizice: exerciții de tip minte–corp (Tai Chi, Baduanjin), antrenament aerobic, antrenament de forță și activitate fizică mixtă, în ceea ce privește impactul lor asupra fragilității, activităților zilnice (ADL) și calității vieții (QoL).

Despre studiu

Analiza a inclus 35 de studii clinice randomizate, totalizând 2.905 participanți cu vârsta peste 65 de ani. Intervențiile au durat în medie 18 săptămâni, cu frecvențe de 2–7 sesiuni/săptămână, fiecare durând între 20 și 80 de minute. Studiul a respectat ghidurile PRISMA-NMA și a evaluat intervențiile utilizând metaanaliza de rețea.

Instrumente de evaluare

• Fragilitate: Frailty Phenotype, Clinical Frailty Scale, FRAIL, SOF, SPPB, etc.
• Activități zilnice: Barthel Index, Katz, Lawton IADL
• Calitatea vieții: SF-36, EQ-5D, SF-8

S-a utilizat diferența medie standardizată (DMS) pentru a permite comparabilitatea între diferitele instrumente.

Rezultate principale

Reducerea fragilității

• Exercițiile minte–corp au avut cel mai mare impact: DMS = −0,71 (interval de încredere 95%: −1,22 până la −0,21)
• Activitatea mixtă: DMS = −0,63 (interval de încredere 95%: −0,91 până la −0,34)
• Aerobicul: DMS = −0,48 (interval de încredere 95%: −1,03 până la 0,06)
• Antrenamentul de forță: DMS = −0,37 (interval de încredere 95%: −0,74 până la 0,01)

Activități zilnice

• Antrenamentul aerobic a fost cel mai eficient: DMS = 0,89 (interval de încredere 95%: 0,06–1,72)
• Exercițiile minte–corp: DMS = 0,79 (interval de încredere 95%: 0,18–1,40)
• Activitatea mixtă: DMS = 0,70 (interval de încredere 95%: 0,28–1,12)
• Antrenamentul de forță: DMS = 0,64 (interval de încredere 95%: 0,02–1,25)

Calitatea vieții

• Exercițiile minte–corp: DMS = 1,02 (interval de încredere 95%: −0,43 până la 2,48)
• Activitatea mixtă: DMS = 0,32 (interval de încredere 95%: −0,16 până la 0,81)
• Antrenamentul de forță: DMS = 0,07 (interval de încredere 95%: −0,61 până la 0,75)

Interpretare și implicații

Studiul evidențiază eficiența superioară a exercițiilor minte–corp în reducerea fragilității și îmbunătățirea calității vieții. Aceste practici promovează echilibrul, propriocepția și remodelarea sistemului nervos central, fiind o opțiune accesibilă și sigură pentru vârstnicii cu mobilitate redusă. Antrenamentele aerobice se remarcă în creșterea independenței funcționale, iar activitățile mixte aduc beneficii generale multiple.

Semnificație clinică

Rezultatele sugerează că intervențiile personalizate, care combină activități fizice variate și adaptate nevoilor individuale, pot avea un impact semnificativ în prevenirea și gestionarea fragilității. Programele pot fi flexibile, cu durate între 20–80 minute/sesiune și frecvențe de 2–7 ori/săptămână. Astfel de strategii sprijină îmbătrânirea sănătoasă și reduc povara asupra sistemelor de sănătate.

Concluzie

Exercițiile de tip minte–corp sunt cele mai eficiente în reducerea fragilității și îmbunătățirea calității vieții, iar aerobicul este esențial pentru independența în activitățile zilnice. Programele care combină diferite tipuri de exerciții oferă cele mai mari beneficii globale. Implementarea lor în practica clinică, personalizat pentru fiecare pacient, ar trebui să devină o prioritate în îngrijirea vârstnicilor.