Exercițiile fizice și alimentația sănătoasă reduc inflamația la femeile aflate în postmenopauză

Un studiu publicat recent de o echipă de cercetători de la Facultatea de Sport și Științe ale Sănătății a Universității din Jyväskylä, Finlanda, a analizat rolul țesutului adipos visceral în relația dintre comportamentele de sănătate (somn, alimentație și activitate fizică) și inflamația metabolică la femeile aflate la menopauză. Studiul a implicat examinarea unor date colectate între anii 2018-2020, fiind parte din proiectul EsmiRs. Rezultatele oferă o perspectivă nouă asupra factorilor care contribuie la inflamația metabolică în menopauză.
Menopauza se caracterizează prin scăderea nivelului de estrogen care, în perioada premenopauzală, proteja sănătatea cardiometabolică și modula procesele imune și inflamatorii. După instalarea menopauzei, se produce o redistribuire a țesutului adipos din zona ginoidă spre zona androidă, ceea ce sporește riscul de obezitate abdominală și de inflamație cronică. Această inflamație metabolică, diferită de inflamația acută (infecțioasă), este întreținută de adipocitele din țesutul adipos visceral (TAV), care secreta citokine proinflamatorii, deschizând calea unor afecțiuni ca boli cardiovasculare, diabet de tip II și alte tulburări metabolice.

Cercetările anterioare au demonstrat că:

• Exercițiile fizice pot scădea nivelurile de citokine proinflamatorii și pot reduce excesul de grăsime viscerală.
• Scăderea în greutate (prin dietă adecvată) influențează favorabil inflamația sistemică.
• Dieta bogată în cereale integrale și un stil alimentar echilibrat pot diminua răspunsul inflamator.
• Somnul și calitatea acestuia sunt factori care pot modula procesele imune și inflamația.
• Comportamentele alimentare (inclusiv restricție, episoade binge-eating, preocupări pentru greutate) joacă un rol atât în apariția obezității, cât și a inflamației metabolice.

Pentru a evalua starea inflamatorie cronică, studiile au recurs frecvent la hs-CRP, dar autorii au ales un biomarker mai nou - GlycA - un parametru bazat pe spectroscopia prin rezonanță magnetică nucleară (RMN) care evaluează statusul de glicozilare al mai multor proteine de fază acută. Spre deosebire de măsurarea unui singur marker (CRP), GlycA integrează semnalele mai multor proteine inflamatorii, fiind mai stabil și oferind informații cu privire la inflamația metabolică.

Despre studiu

Metodologie și participanți

Studiul face parte din proiectul EsmiRs (Estrogen, MicroRNAs, and the Risk of Metabolic Dysfunction), la care au fost invitate inițial 811 femei caucaziene cu vârste între 51 și 59 de ani, participante anterior la studiul ERMA. Din acestea, 494 de femei au completat chestionarele legate de comportamentele de sănătate, iar 292-298 au realizat analize de laborator și au oferit probe de sânge. În final, 124 de femei (cea mai mare parte postmenopauzale - 94%) au avut și biomarkerul GlycA analizat, constituind eșantionul central al acestei cercetări.

Principalele criterii de includere și excludere:

• S-au exclus femeile aflate la mai mult de 7 ani de la instalarea menopauzei.
• S-au exclus femeile cu afecțiuni severe (10 cazuri).
• S-au exclus femeile care nu au dorit sau nu au putut să vină la vizitele de laborator.
• Analizele RMN pentru GlycA au fost limitate din rațiuni financiare, dar s-au prioritizat participantele care aveau măsurători GlycA și din studiile anterioare.

Toate participantele au oferit consimțământ scris, iar studiul a urmat principiile Declarației de la Helsinki și a fost aprobat de Comitetul de Etică al Districtului de Sănătate Central Finlanda (9U/2018).

Date colectate și tehnici utilizate

• Inflamația metabolică a fost măsurată prin GlycA din probe de sânge prelevate dimineața (după cel puțin 10 ore de repaus alimentar), analizate prin spectroscopie cu rezonanță magnetică nucleară (RMN).
• Țesutul adipos visceral (TAV) a fost cuantificat folosind un aparat de bioimpedanță (InBody720, Biospace).
• Comportamentele de sănătate:

• Somnul: Participantele au răspuns la întrebări despre durata somnului (<5h, 5h, 6h, 7h, 8h, >9h) și calitatea somnului (bună, destul de bună, destul de slabă, slabă, etc.).
• Comportamentul alimentar: s-a folosit Eating Disorder Examination Questionnaire (EDE-Q), un chestionar cu 28 de întrebări ce formează patru subscale (Restraint, Eating Concern, Shape Concern, Weight Concern) și un scor global. Intervalul scorurilor individuale este între 0 și 6, valorile mai mari indicând un grad mai ridicat de dezordine alimentară.
• Activitatea fizică: estimată prin MET-h/zi, bazat pe intensitatea, durata și frecvența activității fizice recreaționale și a deplasărilor active (raportare proprie).

• Covariante: vârsta, venitul și utilizarea terapiei hormonale (HT) au fost incluse ca factori de control. S-a considerat că venitul influențează alegerile de stil de viață și că HT poate modula somnul, comportamentul alimentar și profilul metabolic.

Detalii suplimentare

• Media de vârstă în eșantionul final de 124 de femei a fost 55,3 ani (SD=1,7), iar media IMC a fost 25,7 kg/m² (SD=3,9).
• 28% dintre participante foloseau HT (terapie hormonală) pentru simptomele menopauzei (forma cea mai frecventă: terapie combinată estrogen + progestogen).
• 15% foloseau medicație cardiovasculară (statine sau antihipertensive).

Rezultate

Asocierea țesutului adipos visceral (TAV) cu inflamația metabolică

A reieșit o asociere pozitivă puternică între TAV și inflamația metabolică, măsurată prin GlycA (beta standardizat = 0,454, p < 0,001). Cu alte cuvinte, o creștere a cantității de grăsime viscerală s-a corelat cu niveluri mai mari de inflamație sistemică. Astfel, ipoteza H1 a cercetătorilor, că TAV ar fi asociat cu inflamația, s-a confirmat.

Rolul comportamentelor de sănătate

1. Somnul  

• Nu s-au găsit asocieri directe între durata/calitatea somnului și inflamația metabolică, atunci când s-a ținut cont de grăsimea viscerală în model.  
• Rezultatele sugerează că, deși somnul este important, nu a apărut o relație semnificativă și independentă cu inflamația în acest eșantion, potențial și datorită faptului că majoritatea femeilor aveau un somn relativ adecvat și/sau că intervin alți factori (precum activitatea fizică).

2. Comportamentul alimentar  
Nu s-a constatat o relație directă între scorurile EDE-Q și GlycA, însă s-a evidențiat o asociere indirectă: valori mai mari ale scorurilor EDE-Q (indicând comportament alimentar dezordonat) au prezis un nivel mai ridicat de TAV, care la rândul lui a fost asociat cu inflamația. Practic, excesul de țesut adipos visceral mediază relația dintre eating behaviour și inflamație.  

3. Activitatea fizică  
Nu a fost identificată o asociere directă, independentă, între activitatea fizică (MET-h/zi) și GlycA, atunci când s-a ajustat pentru TAV. Însă și aici s-a remarcat o cale indirectă: valorile mai scăzute ale activității fizice s-au asociat cu un TAV mai ridicat, ceea ce a condus ulterior la creșterea inflamației.

Analize de moderare

• Activitatea fizică moderează asocierea TAV-inflamație. La participantele mai puțin active fizic, impactul grăsimii viscerale asupra inflamației a fost mult mai pronunțat, iar la cele mai active, efectul TAV asupra inflamației a fost mai atenuat.  
• Somnul și comportamentul alimentar nu au moderat această relație, sugerând că, în acest studiu, principala pârghie de control ar fi activitatea fizică.

Interacțiunea dintre comportamentele de sănătate

• A fost investigat și un eventual efect combinat (e.g., somn  alimentație, activitate fizică  alimentație, etc.).  
• S-a remarcat o interacțiune semnificativă între comportamentul alimentar și activitatea fizică asupra TAV: la femeile fără tulburări alimentare, un nivel crescut de activitate fizică s-a asociat cu o cantitate mai mică de TAV. În schimb, la femeile cu scor EDE-Q ≥ 2,3 (indicând probleme alimentare mai pronunțate), beneficiul activității fizice asupra TAV a fost mai puțin evident.  
• Rezultatele indică importanța abordării integrate a comportamentelor de stil de viață - practic, activitatea fizică și obiceiurile alimentare funcționează împreună în reducerea grăsimii viscerale.

Concluzii

Studiul oferă dovezi clare că țesutul adipos visceral (TAV) joacă un rol central în inflamația metabolică la femeile aflate în menopauză și poate media efectul unor comportamente de sănătate asupra inflamației. Principalele concluzii:

• TAV și inflamația: Cu cât crește masa de grăsime viscerală, cu atât este mai mare răspunsul inflamator măsurat prin GlycA.
• Rol indirect al comportamentelor: Activitatea fizică scăzută și comportamentul alimentar dezordonat se asociază cu creșterea TAV, care ulterior sporește inflamația metabolică.
• Activitatea fizică drept moderator: Efectul nociv al TAV asupra inflamației este mai intens la femeile sedentare și mai redus la cele active.
• Interacțiune comportamentală: Activitatea fizică și alimentația echilibrată acționează sinergic; în prezența obiceiurilor alimentare dezordonate, beneficiul activității fizice asupra reducerii țesutului adipos visceral se diminuează.

Aceste date demonstrează importanța adoptării unor strategii integrate de stil de viață la menopauză, pentru controlul greutății și menținerea unei inflamații reduse. Intervențiile bazate pe mișcare regulată, reducerea excesului de greutate (mai ales a grăsimii viscerale) și modelarea unui comportament alimentar sănătos ar putea preveni sau întârzia instalarea afecțiunilor cardiometabolice. Deși studiul este transversal și eșantionul final relativ redus (124 de participante), el oferă ipoteze solide pentru viitoare studii longitudinale, care ar putea examina modul în care îmbunătățirea combinată a comportamentelor de sănătate pe parcursul menopauzei influențează riscul inflamației cronice și al bolilor cardiometabolice.