Expunerea la poluare și debutul bolii Parkinson: un studiu amplu în Irlanda de Nord

Boala Parkinson afectează peste 8,5 milioane de persoane la nivel global, cu o creștere de 145% între 1990 și 2016. În contextul îmbătrânirii populației, prevalența bolii este în continuă ascensiune. În această dinamică epidemiologică, identificarea factorilor de risc modificabili capătă o importanță strategică. Un potențial determinant este poluarea aerului, suspectată că ar contribui la dezvoltarea bolii prin mecanisme inflamatorii și de stres oxidativ.
Literatura privind relația dintre poluare și Boala Parkinson este eterogenă, cu rezultate contradictorii. Studiile au analizat particule în suspensie (PM2.5, PM10), dioxid de azot (NO2), oxid de sulf (SO2), monoxid de carbon (CO), ozon și metale toxice. Rezultatele variază în funcție de durata expunerii, vârsta participanților, tipul de măsurare a bolii și contextul geografic.

Despre studiu

Metodologie

• Cohortă națională reprezentativă (28% din populația Irlandei de Nord)
• Perioadă de urmărire: 2009–2016
• Măsurarea poluării: niveluri anuale medii de PM2.5 și NO2, la nivel de pătrat de 1 km
• Debutul bolii Parkinson: definit prin prima prescripție de medicamente antiparkinsoniene
• Analiză statistică: modele Cox cu ajustări pentru factori individuali, gospodărești și de mediu

Rezultate

Analiza principală

Dintre cei 292.925 participanți, 3.089 au început tratamentul pentru Parkinson în perioada analizată. După ajustarea modelelor, nu s-au identificat asocieri semnificative între expunerea la PM2.5 sau NO2 și debutul bolii în populația generală.

Analiza pe subgrupuri

• Sex: Fără asocieri semnificative după ajustare, deși neajustat exista o asociere la femei pentru PM2.5
• Vârstă: Fără asociere la ≥50 ani; asociere pozitivă semnificativă la <50 ani pentru PM2.5, inclusiv dovezi de răspuns doză-efect

Estimările au arătat raportul de risc de 1,05 (1,01–1,11) per 1 μg/m³ PM2.5 pentru subgrupul sub 50 de ani, respectiv raport de risc de peste 1,24 în quartilele superioare. Pentru NO2, dovezile au fost mai slabe, dar au existat unele semnalări în quartila a treia.

Analize de sensibilitate

Rezultatele au fost robuste în fața mai multor teste:

• Modele multipoluant
• Laguri diferite de expunere (0-24 luni)
• Medii mobile pe 2 ani
• Definiții alternative ale debutului
• Modele stratificate pe sex, educație și sănătate

Asocierile pentru subgrupul <50 de ani au rămas semnificative la laguri mai lungi (≥12 luni), dar nu la laguri scurte. Aceasta sugerează că întârzierile de diagnosticare nu explică în totalitate diferențele între grupe de vârstă.

Interpretări și limitări

Rezultatele indică o posibilă vulnerabilitate crescută la expunerea la poluare în rândul persoanelor sub 50 de ani. Acest lucru poate reflecta diferențe etiologice între formele timpurii și cele tardive ale bolii Parkinson. Totodată, se ridică posibilitatea ca prescripțiile analizate să reflecte și alte afecțiuni dopaminergice (ex. sindromul picioarelor neliniștite), ceea ce ar putea supraestima incidența bolii Parkinson în rândul tinerilor.

Limitările includ:

• Absența datelor despre expunerea la poluare interioară
• Lipsa specificării componentelor particulelor
• Utilizarea prescripțiilor ca măsură proxy pentru debutul bolii Parkinson

Concluzii

Studiul publicat în npj Parkinson’s Disease nu a identificat o legătură clară între expunerea la PM2.5 sau NO2 și debutul bolii Parkinson în populația generală a Irlandei de Nord. Însă, în rândul persoanelor sub 50 de ani, au fost identificate asocieri semnificative între poluarea cu particule fine și debutul tratamentului antiparkinsonian, sugerând o potențială relație cauzală care necesită investigare suplimentară.

Într-un context de poluare relativ redusă, cum este Irlanda de Nord, aceste rezultate atrag atenția asupra efectelor subtile, dar posibile, ale expunerii la poluare asupra sănătății neurologice, în special la vârste mai fragede.