Febra Oroya si veruca peruana

Febra Oroya si veruca peruana sunt doua boli infectioase produse de bacteria Bartonella bacilliformis. B. bacilliformis, B. henselae si B. quitana sunt specii de Bartonella capabile de a invada celulele gazdei umane, si in mod deosebit globulele rosii sanguine. Speciile de Bartonella sunt paraziti intracelulari facultativi. Bacteriile apartinand speciilor de Bartonella pot genera o serie de maladii, cum ar fi: febra de transee, boala zgarieturii de pisica (BZP), angiomatoza bacilara, endocardita, febra Oroya si veruca peruana. Amploarea simptomatologiei clinice in cazul acestor boli, depinde foarte mult de statusul imunitar al gazdei infectate (imunocompetent sau imunocompromis) .

B. bacilliformis este o bacterie gram-negativa, de mici dimensiuni, care produce febra, anemie si in final decesul pacientului (daca nu se intervine prompt prin antibioterapie) . Veruca peruana (leziune tegumentara vegetanta), apare de obicei in perioada de convalescenta a bolii, sau in perioada de cronicizare a infectiei cu B. bacilliformis. Experimental, inocularea sangelui provenit de la un individ cu veruci peruane, a condus la moartea subiectului datorita dezvoltarii febrei Oroya; cele doua boli infectioase (febra Oroya si veruca peruana) sunt cauzate de acelasi agent patogen.

Infectia este declansata in urma inocularii patogenului prin intepatura unei insecte – musca de nisip. Musca de nisip, traieste in Muntii Anzi, la altitudini de peste 700 metri. Febra Oroya afecteaza in mod cert persoanele neimunizate, care nu au prezentat aceasta boala in antecedentele personale patologice recente. Veruca peruana se dezvolta in mod uzual, la cei care au fost expusi in trecut infectiei cu B. bacilliformis, inclusiv la cei care au suferit recent de febra Oroya.

Atunci cand paraziteaza pentru prima data un organism neimunizat, B. bacilliformis adera la suprafata membranei celulelor eritrocitare, patrunzand ulterior in interiorul acestora si contribuind astfel la modificarea formei globulelor rosii sanguine. In etapa finala, hematiile vor fi fagocitate (ingerate) si distruse progresiv. Scaderea numarului de eritrocite circulante va conduce la instalarea anemiei hemolitice. Durata de viata a hematiilor, agresate de acest bacil, este vizibil redusa. Organismul bolnav nu poate compensa pierderile de globule rosii (prin hemoliza), deoarece eritropoeza (procesul de formare al hematiilor), se desfasoara cu viteza redusa.

MANIFESTARI CLINICE

Simptomatologia din febra Oroya poate debuta insidios sau brusc. Perioada medie de incubatie a infectiei este de aproximativ 21 de zile. In formele clinice cu manifestare subacuta, pacientul prezinta febra redusa, cefalee (durere de cap), anorexie (absenta poftei de mancare) si o stare generala alterata (indispozitie) . In formele clinice cu debut acut (brusc), individul bolnav prezinta febra ridicata, frisoane, diaforeza (transpiratii abundente), cefalee si alterarea statusului mental. Dupa manifestarile de debut, pacientul va dezvolta anemie severa.

Anemia reprezinta scaderea numarului de eritrocite circulate si scaderea hemoglobine plasmatice (hemoglobina = proteina eritrocitara, implicata in transportul moleculelor de oxigen; o molecula de hemoglobina poate lega maxim patru molecule de oxigen) . Examinarea frotiului, realizat din sangele venos capilar, va evidentia marirea de volum a hematiilor (macrocitoza), precum si eritrocite nucleate si celule mieloide imature (in mod normal hematiile circulante mature sunt anucleate;, , pierderea’’ nucleului reprezinta o adaptare functionala, realizata pentru optimizarea transportului de oxigen si dioxid de carbon) . Formula leucocitara exprima in mod normal o valoare nemodificata a numarului total de leucocite. Numarul hematiilor poate scadea pana la valori amenintatoare de viata. Utilizand o coloratie speciala cu eozina-tiazina a frotiurilor de sange, pot fi observate la microscopul optic, bacteriile patogene care au aderat la suprafata hematiilor.

Faza incipienta a bolii se insoteste de dureri musculare si articulare accentuate. Cefaleea nu lipseste din cadrul tabloului clinic din faza acuta a bolii. Pacientul prezinta manifestari neurologice: insomnie, delir si scaderea nivelului de constienta. La nivelul tegumentelor pot fi observate manifestari caracteristice de purpura trambocitopenica.

In perioada de convalescenta a bolii, bacteriile plasmatice vor disparea, febra va diminua in intensitate iar organismul va incerca sa refaca rezerva de eritrocite anterior distrusa. Cazurile de mortalitate semnalate, s-au datorat anemiei profunde si toxemiei. Infectiile supraadaugate, (salmonelozele, malaria, tuberculoza), au contribuit semnificativ la cresterea mortalitatii in infectia cu B. bacilliformis.

Verucile apar de obicei dupa epuizarea perioadei de convalescenta a febrei Oroya. Verucile se prezinta ca leziuni tegumentare vegetante, rosiatice, mici si sesile sau mari, pediculate si nodulare. Veruca peruana seamana cu leziunile tegumentare provocate de angiomatoza bacilara si sarcomul Kaposi.

DIAGNOSTICUL

Deoarece patogenii invadeaza globulele rosii sanguine, bacteriile B. bacilliformis pot fi cultivate in faza acuta a bolii, prin hemoculturi repetate. Bacilii cultiva foarte bine pe medii artificiale cu agar-sange de iepure, incubate la o temperatura de 28 grade C. Leziunea denumita, , veruca peruana’’ apare datorita multiplicarii locale a patogenilor si datorita capacitatii acestora de a induce formarea de noi vase sanguine (angiogeneza) .

TRATAMENT

Febra Oroya poate fi combatuta cu ajutorul chimioterapicelor. O serie de antibiotice s-au dovedit a fi eficiente in tratamentul acestei maladii: cloramfenicolul, tetraciclinele, penicilina si streptomicina. Este de preferat utilizarea cloramfenicolului, deoarece acest chimioterapic va putea combate si o eventuala infectie supraadaugata cu Salmonella.

Veruca peruana poate fi tratata utilizand aceleasi antibiotice. In cazul recaderilor si a lipsei de raspuns la tratament, terapia se va prelungi pana la obtinerea unor rezultate clinice satisfacatoare.