Boala zgarieturii de pisica

Boala zgarieturii de pisica reprezinta o boala infectioasa aparuta dupa o zgarietura de pisica (care a provocat o leziune tegumentara), manifestata prin limfadenopatie regionala dureroasa si persistenta (poate persista saptamani sau luni de zile). Daca infectia disemineaza, pacientul va prezenta adenopatie generalizata, situatie patologica confundata frecvent cu leucemia.

Boala zgarieturii de pisica este declansata prin inocularea bacilului B. henselae. Deoarece pisica nu reprezinta un rezervor natural pentru specia de patogen B. quitana, nu exista dovezi certe ale implicarii acestei bacterii in aparitia bolii zgarieturii de pisica.

Mai mult de jumatate din cazurile de imbolnavire apar la copii. Riscul de infectie creste semnificativ atunci cand copiii sunt expusi contactului cu pisicile care prezinta bacteriemie asimptomatica, sau care sunt infestate cu purici. De obicei, bacteria este inoculata printr-o leziune produsa prin zgarietura si in rare situatii prin muscatura sau saliva de pisica. Incidenta cazurilor de imbolnavire creste simtitor in lunile calduroase ale anului, atunci cand puricii desfasoara o activitate intensa de parazitare. Puricele joaca un rol semnificativ in transmiterea patogenului de la o pisica bolnava la una sanatoasa. Nu exista date suficiente care sa ateste transmiterea bolii catre gazda umana, prin intermediul intepaturilor de purice.

Manifestari clinice

Perioada medie de incubatie a bolii zgarieturii de pisica este de maximum cinci zile. La locul zgarieturii pacientul prezinta o leziune papulara care ulterior se va transforma intr-o pustula (leziune veziculara plina cu puroi), acoperita de cruste. La 7 zile dupa inocularea patogenului ganglionii regionali se vor mari de volum si vor deveni sensibili la palpare. Dupa o saptamana de evolutie papula se poate remite spontan.

In mod frecvent, solutiile de continuitate (plagile) provocate prin zgarietura se localizeaza la nivelul membrelor superioare si a fetei. Pacientul poate dezvolta simultan o noua infectie bacteriana, cu stafilococi sau alti patogeni tegumentari. Ganglionii regionali mariti de volum pot supura. De obicei pacientul nu prezinta febra, insa poate prezenta o simptomatologie sistemica variabila:

• scaderea ponderala
• anorexie (absenta poftei de mancare)
• stare generala alterata (indispozitie).

Daca nu se va institui rapid un tratament, adenopatia poate persista cateva luni de zile, putand fi confundata cu adenopatia din leucemii (boli limfatice maligne).

Alte manifestari aparute la pacientii imunocompetenti:

• encefalita
• convulsii
• coma (mai ales la copii)
• meningita
• mielita
• hepatita
• osteomielita
• septicemie.

Daca patogenul este inoculat pe cale conjunctivala, individul va prezenta conjunctivita si adenopatie dureroasa preauriculara.

Anatomie patologica

La examenul anatomo-patologic tesuturile afectate vor prezenta leziuni caracteristice de inflamatie granulomatoasa, insotite de necroza stelata. Leziunile de angiogeneza sunt absente. Astfel, in functie de statusul imunitar al gazdei, bacilul B. henselae, poate cauza doua maladii infectioase distincte:

• boala zgarieturii de pisica
• angiomatoza bacilara cutanata.

Diagnostic

Boala zgarieturii de pisica poate fi suspectata atunci cand pacientul relateaza un istoric recent de contact cu o pisica potential bolnava; prezenta leziunilor tegumentare (zgarieturi la nivelul membrelor superioare si la nivelul fetei), precum si adenopatia sensibila la palpare, vor intari suspiciunea clinica.
Diagnosticul pozitiv va fi confirmat de rezultatele examenului histopatologic al ganglionilor regionali mariti de volum. Coloratia Warthin-Starry permite observatea patogenilor agregati, la microscopul optic.
Testele serologice utilizate pentru identificarea anticorpilor specifici, au o sensibilitate de aproximativ 80%.
Reactia de polimerizare in lant (PCR) poate identifica genele ARN-ului ribozomal 16S, apartinand speciei B. henselae.
S-a incercat realizarea de culturi, utilizand material biologic de la nivelul ganglionilor afectati, lichid cefalo-rahidian sau alte tipuri de tesuturi, insa in foarte putine cazuri acestea au fost pozitive pentru B. henselae.

Tratament

In majoritatea cazurilor, boala zgarieturii de pisica este o boala infectioasa autolimitanta. Totusi, adenopatia generalizata si intensitatea simptomelor sistemice, pot conduce la sechele permanente. Cazurile de encefalita vor necesita antibioterapie sustinuta. Studiile asupra tratamentului cu diverse chimioterapice sunt inca slab documentate. Se pare ca tratamentul cu gentamicina (aminoglicozid), administrata intravenos in doze standard este eficient pentru combaterea infectiilor sistemice si encefalitei.

Majoritatea antibioticelor cu indicatie de administrare orala, folosite in terapia angiomatozei bacilare tegumentare, pot fi utilizate si in cazul tratamentului bolii zgarieturii de pisica: ciprofloxacina, doxicilina, eritromicina (aceleasi doze recomandate ca pentru angiomatoza bacilara). Durata tratamentului variaza functie de raspunsul clinic obtinut.