Femeile care au supraviețuit cancerului de col uterin, expuse riscului de cancer anal

Un nou studiu observațional, publicat în JAMA Network Open și bazat pe analiza registrului SEER al Institutului Național de Cancer din Statele Unite, evidențiază o problemă insuficient abordată în practica oncologică: incidența crescută a cancerului anal la femeile cu antecedente de cancer cervical. Cercetarea oferă date concrete pentru a susține elaborarea unor recomandări de screening în funcție de vârstă și timpul scurs de la diagnosticul inițial.
În timp ce screeningul pentru cancerul anal este deja recomandat unor grupuri cu risc crescut - cum ar fi persoanele cu HIV, femeile cu cancer vulvar și pacienții transplantați - nu există îndrumări clare pentru femeile care au avut cancer de col uterin. Aceasta se datorează în principal absenței datelor longitudinale care să permită estimarea riscului în funcție de vârstă și de durata de la diagnosticul inițial.

Având în vedere că atât cancerul cervical, cât și cel anal sunt asociate cu infecția cu HPV, înțelegerea traiectoriei riscului este esențială pentru prevenirea cancerelor secundare.

Despre studiu

Studiul a inclus 85.524 de femei diagnosticate cu cancer de col uterin între 1975 și 2021, cu un total de 822.630 de ani-persoane de urmărire. Datele au fost colectate din registrele SEER-8 și SEER-17, utilizând clasificările standardizate de localizare și histologie oncologică. Au fost excluse femeile care au dezvoltat cancer anal înainte sau la cel mult două luni după diagnosticul de cancer cervical.

Incidențele au fost calculate per 100.000 ani-persoane, utilizând instrumentul SEER*Stat, iar raportul de incidență standardizat a fost ajustat în funcție de rasă/etnie, vârstă și perioada calendaristică.

Obiectiv

Estimărea incidenței cancerului anal în rândul femeilor cu antecedente de cancer cervical, în funcție de vârstă și timpul scurs de la diagnosticul inițial, cu scopul de a fundamenta recomandări de screening adaptate riscului.

Rezultate

Incidența globală

• Au fost identificate 64 de cazuri de cancer anal în cohorta analizată.
• Incidența generală a fost de 7,8 cazuri la 100.000 ani-persoane (interval de încredere 95%: 6,1–9,9).
• Raportul standardizat de incidență (RSI) a fost de 1,9 (interval de încredere 95%: 1,5–2,5), indicând un risc aproape dublu comparativ cu populația generală.

Incidența în funcție de vârstă

• <45 ani: 2,4 cazuri la 100.000 (interval de încredere 95%: 1,0–5,7)
• 45–54 ani: 4,6 cazuri (interval de încredere 95%: 2,5–8,5)
• 55–64 ani: 10,0 cazuri (interval de încredere 95%: 6,4–15,8)
• 65–74 ani: 17,6 cazuri (interval de încredere 95%: 11,6–26,7)
• ≥75 ani: 10,0 cazuri (interval de încredere 95%: 5,0–20,0)

59% dintre cazurile de cancer anal la grupa de 65–74 ani au apărut la mai mult de 15 ani după diagnosticul de cancer cervical.

Incidența în funcție de timpul scurs de la diagnostic

• 0–5 ani: 5,8 cazuri la 100.000 (interval de încredere 95%: 3,6–9,4)
• 5–10 ani: 5,1 cazuri (interval de încredere 95%: 2,7–9,5)
• 10–15 ani: 12,7 cazuri (interval de încredere 95%: 7,0–23,0)
• ≥20 ani: 16,1 cazuri (interval de încredere 95%: 10,1–25,6)

Raportul standardizat de incidență a rămas ridicat și după 15 ani de la diagnosticul inițial:

• 15–20 ani: RSI = 2,5 (interval de încredere 95%: 1,3–4,5)
• ≥20 ani: RSI = 2,4 (interval de încredere 95%: 1,4–3,9)

Interpretare și implicații

Studiul demonstrează că riscul de cancer anal continuă să crească odată cu înaintarea în vârstă și cu trecerea timpului de la diagnosticul de cancer cervical. Femeile între 65 și 74 de ani, la mai mult de 15 ani de la diagnosticul inițial, ating o incidență care depășește pragul critic de 17 cazuri la 100.000, utilizat frecvent pentru a justifica implementarea screeningului de rutină.

Aceste constatări justifică nevoia de a introduce recomandări de screening pentru cancerul anal la femeile cu antecedente de cancer cervical, bazate pe vârstă și timpul scurs de la diagnostic. Totodată, studiul oferă o bază obiectivă pentru a selecta populațiile la risc, în contextul unui acces limitat la metodele de screening anal (precum anoscopia de înaltă rezoluție).

Limitări și direcții viitoare

O limitare importantă a studiului este lipsa informațiilor individuale despre factorii de risc, cum ar fi statusul infecției cu HPV, care ar putea explica în mod direct asocierea dintre cele două tipuri de cancer. De asemenea, nu au fost evaluate beneficiile și potențialele daune ale screeningului în această populație.

Studiile viitoare ar trebui să stabilească momentul optim de inițiere a screeningului și intervalele de repetare, precum și să evalueze eficiența strategiilor personalizate în funcție de risc.

Concluzii

Acest studiu de cohortă oferă dovezi solide privind riscul semnificativ de cancer anal la femeile cu istoric de cancer cervical, în special în decadele ulterioare diagnosticului. Prin estimarea incidenței în funcție de vârstă și timp, cercetarea sprijină dezvoltarea unor ghiduri de screening adaptate riscului pentru această populație vulnerabilă.

Implementarea unor politici de screening țintit ar putea juca un rol esențial în prevenirea cancerului anal și în îmbunătățirea calității vieții pe termen lung a supraviețuitoarelor cancerului de col uterin.