Feroptoza ca țintă terapeutică în cancer

Un studiu de tip review realizat la University of Texas Health Science Center at Houston și publicat în jurnalul Trends in Cancer la data de 13 ianuarie 2026 analizează rolul central al lipidelor în progresia cancerului și explorează potențialul terapeutic al inducerii feroptozei. Cercetarea arată că metabolismul lipidic reprezintă atât un motor al agresivității tumorale, cât și o vulnerabilitate care poate fi exploatată terapeutic.

Rezumat – ideile principale

• Tumorile pot recruta lipide din țesutul adipos printr-o rețea complexă de semnale și transportori lipidici.

• Metabolismul tumoral este reglat printr-un echilibru fin între sinteza și oxidarea lipidelor.

• Produșii oxidării lipidice pot genera specii reactive de oxigen și pot activa mecanisme antioxidante sau, în anumite condiții, moarte celulară prin feroptoză.

• Peroxidarea lipidică are efecte dependente de context, pro- sau anticancerigene, explicând rezultatele contradictorii ale studiilor clinice cu antioxidanți.

• Feroptoza reprezintă o direcție promițătoare pentru terapii oncologice, deși strategiile clinice optime nu sunt încă definite.

Context

În ultimele două decenii, cercetarea oncologică s-a concentrat intens asupra metabolismului tumoral, inițial cu accent pe metabolismul glucozei. Ulterior, a devenit clar că lipidele – acizii grași, trigliceridele și fosfolipidele – joacă un rol esențial în proliferarea, invazia și rezistența la tratament a celulelor canceroase.

Țesutul adipos nu este un simplu depozit inert de energie, ci un organ endocrin activ, capabil să influențeze tumora prin citokine, adipokine și fluxuri lipidice. Această interacțiune este deosebit de relevantă în cancerele asociate obezității și în carcinoame, unde disponibilitatea crescută de lipide poate accelera progresia bolii.

Despre studiul actual

Review-ul a sintetizat datele provenite din 121 de studii independente, care au investigat relația dintre metabolismul lipidic și progresia diferitelor tipuri de carcinom. Analiza a inclus date experimentale preclinice, studii observaționale și cercetări mecanistice la nivel molecular.

Autorii, afiliați inclusiv la The University of Texas MD Anderson Cancer Center, au analizat:

• mecanismele prin care acizii grași sunt sintetizați de novo în celulele tumorale;

• depozitarea acestora în picături lipidice sub formă de trigliceride;

• activarea lipolizei și transportul transmembranar al lipidelor prin transportori specializați;

• rolul oxidării acizilor grași în furnizarea de energie și în semnalizarea celulară.

Un accent important este pus pe produșii secundari ai procesării lipidelor, care pot acționa ca mesageri intracelulari, pot amplifica stresul oxidativ sau pot declanșa căi de moarte celulară programată.

Rezultate și interpretare

Analiza arată că tumorile pot exploata lipidele pentru a deveni mai agresive, crescând capacitatea de invazie și rezistența la chimioterapie sau radioterapie. În același timp, acumularea excesivă de peroxizi lipidici la nivelul membranei celulare poate deveni toxică.

Feroptoza este definită ca o formă de moarte celulară dependentă de fier, caracterizată prin acumularea necontrolată de lipide peroxidate. Spre deosebire de apoptoză sau necroză, această cale este strâns legată de metabolismul lipidic și de capacitatea celulei de a neutraliza stresul oxidativ.

Autorii subliniază că:

• unele terapii standard pot eșua deoarece tumorile dezvoltă mecanisme de adaptare metabolică;

• manipularea metabolismului lipidic și inducerea selectivă a feroptozei ar putea depăși aceste mecanisme de rezistență;

• rezultatele contradictorii ale studiilor cu antioxidanți în cancer pot fi explicate prin faptul că reducerea peroxidării lipidice poate, în anumite contexte, proteja celulele tumorale de feroptoză.

În concluzie, direcționarea proceselor de utilizare a lipidelor de către tumori, concomitent cu activarea controlată a feroptozei, apare ca o strategie promițătoare, dar care necesită o înțelegere mult mai precisă a contextului biologic și clinic.