Comportament asemănător demenței în celulele pancreatice precanceroase: indicii pentru prevenția cancerului pancreatic

Pe 15 august 2025, în revista Developmental Cell, o echipă de cercetători de la Cancer Research UK Scotland Centre și Institutul de Genetică și Cancer al Universității din Edinburgh, condusă de profesorul Simon Wilkinson, a publicat un studiu care arată că celulele pancreatice aflate în stadiu precanceros dezvoltă tulburări similare celor observate în bolile neurodegenerative, precum demența. Studiul a fost finanțat de Cancer Research UK, cu sprijin suplimentar din partea Wellcome, Consiliului pentru Cercetări Medicale și Consiliului pentru Cercetări în Biotehnologie și Științe Biologice.

Context

Cancerul pancreatic rămâne unul dintre cele mai dificile tipuri de cancer de tratat, fiind asociat anual cu aproximativ 10.500 de cazuri noi și 6.900 de decese în Marea Britanie. Spre deosebire de alte forme de cancer unde supraviețuirea a crescut în ultimele decenii, la cancerul pancreatic progresul este limitat, în principal din cauza diagnosticării tardive.
Una dintre cauzele frecvente ale apariției acestui cancer este mutația genei KRAS, dar cercetările recente sugerează că modificările genetice nu sunt suficiente pentru a explica întreaga patogeneză. Un rol esențial este atribuit procesului celular de autofagie, mecanism prin care celulele reciclează moleculele și proteinele deteriorate. Autofagia este crucială în pancreas pentru menținerea echilibrului producției de enzime digestive și hormoni. Deși în anumite cancere autofagia este „determinantă” pentru supraviețuirea celulelor maligne, studiul actual arată că în stadiile precoce ale cancerului pancreatic, defectele de autofagie pot contribui la inițierea transformării maligne.

Despre studiul actual

Cercetătorii au urmărit, pe modele murine, evoluția celulelor pancreatice sănătoase către celule precanceroase. Aceștia au identificat că defectele în ER-fagie (un tip particular de autofagie implicat în eliminarea și reciclarea reticulului endoplasmatic) și perturbările în proteostază duc la acumularea de proteine anormale.

Metodologia a inclus:

• analiza longitudinală a celulelor pancreatice murine purtătoare ale mutației KRAS,

• studierea proceselor de autofagie și acumulare proteică,

• compararea observațiilor cu probe umane de pancreas, pentru a confirma relevanța fenomenului.

Rezultatele au evidențiat:

• în celulele precanceroase apar agregate proteice asemănătoare celor observate în demență și alte boli neurodegenerative,

• aceste agregate sunt legate de defectele de autofagie și de incapacitatea celulei de a menține proteostaza,

• fenomene similare au fost identificate și în țesuturi pancreatice umane, confirmând relevanța clinică.

Titlul original al articolului publicat este „ER-phagy and proteostasis defects prime pancreatic epithelial state changes in KRAS-mediated oncogenesis”.

Rezultate

Principalele descoperiri ale studiului sunt:

• Disfuncția autofagiei în celulele pancreatice precanceroase determină apariția unor „aglomerări” de proteine, un fenomen comparabil cu cel din demență.

• Această perturbare celulară, combinată cu mutația KRAS, constituie un factor cheie pentru inițierea cancerului pancreatic.

• Observațiile la oameni confirmă că agregarea proteică este un proces timpuriu în dezvoltarea cancerului pancreatic, ceea ce sugerează potențialul utilizării acestui mecanism ca marker de diagnostic precoce.

• Cercetătorii intenționează să investigheze în continuare dacă factori precum vârsta, sexul sau dieta influențează aceste procese.

Profesorul Simon Wilkinson a subliniat că rezultatele oferă o nouă perspectivă asupra carcinogenezei pancreatice, arătând că se pot folosi analogii cu bolile neurodegenerative pentru a înțelege și, eventual, a preveni apariția cancerului pancreatic.

Dr. Iain Foulkes, director executiv pentru cercetare și inovare la Cancer Research UK, a evidențiat faptul că aceste rezultate, deși preliminare, ar putea deveni esențiale în identificarea mecanismelor timpurii ale cancerului pancreatic și în dezvoltarea unor strategii de prevenție și diagnostic precoce.

Aceste rezultate deschid perspective importante: pe lângă faptul că oferă o explicație moleculară a transformării celulelor pancreatice, sugerează că strategiile terapeutice din bolile neurodegenerative ar putea inspira noi direcții de tratament și prevenție în cancerul pancreatic, unul dintre cele mai letale cancere la nivel mondial.