Tulburarea Afectiva Bipolara (Psihoza maniaco-depresiva)

@caren: Imi pare rau si imi cer scuze ca nu am vazut postarea mai devreme sa raspund la timp. Cerebrolysin e foarte bun, ingrijeste neuronii, doar ca e bine sa nu se abuzeze de el. As recomanda si B-urile de la Milgama.

@Dr.T, multumesc de raspuns. Chiar daca este tarziu, imi foloseste. La 1 noiembrie am inceput a doua transa din tratamentul de 1 an. Ma simt mai vioaie, mai atenta si mai revigorata ca inainte de a-l face. Nu stiu de ce mi-a fost recomnadat pentru 1 an de zile, dupa care, mi s-a spus ca "gata ". Tinta va fi atinsa si nu va trebui sa-l mai repet.
Voi vedea ce mai fac dupa alte 3 luni de zile.
Multumesc inca o data !

DrT, ce parere aveti de tratamentul cu abilify de 10 mg si cipralex de 20 mg in TAB pentru niste depresii repetate? este prea puternic?

@Robymat: tratamentul e bun, Abilify merge excelent pe manie si fenomene psihotice astfel ca le previne, iar cipralexul pe depresie; nu e un tratament prea puternic.

Buna ziua tuturor de pe acest forum. Ma alatur si eu acestui forum cu speranta ca voi putea contribui cu experienta mea lacest forum si voi invata/intelege mai multe din experienta celorlalti. Am citit toate comentariile de la inceputul acestui forum si cred ca experienta fiecaruia este importanta chiar daca nu toti putem fi atat de articulati cand trebuie sa ne prezentam starile prin care trecem.

Poate ca ar trebui sa ma prezint putin: traiesc de vreo 23 de ani in Norvegia si din 2002 am aflat ca sufar TAB prea tarziu pentru a salva prima casatorie dar nu prea tarziu pentru a o salva pe a doua. Sper!

Am trait toata viata cu manii si depresii fara sa ma gandesc ca as avea vreo boala psihica. Am plecat din tara cu 2 ani inainte de revolutie si nu stiu care sunt prejudecatiile de acum din Romania dar atunci nu cred ca exista o alta interpretare decat ca esti nebun. Sincer sa fiu nici nu m-am gandit la asa ceva si-mi justificam starile ca un respons la mediul social.

Revin ca sa nu ma lungesc prea mult dar tin sa contribui la o eventuala brosura/manual a lui noris_keane care este dupa parerea mea foarte structurat in comentariile lui si l-am vazut ca un moderator ideal pentru acest forum initiat de el. Adrian vreau sa-ti spun ca brosura de aici din Norvegia despre aceasta afectiune este prezentata la fiecare simptom cu citate de la pacienti anonimizati cu nume fictive. In fine noi suntem cei care "punem cuvinte" pe trairile noastre care descriu simptomele acestei maladi.

Sanatate tuturor!

@ alice.nicoara

Trimis mailul meu pe privat.

Cu drag,

Clara

buna ziua, se poate transmite unui copil trasaturile acestei boli daca mama lui este diagnosticata cu afectiuni bipolare?

@Doina218: Din pacate raspunsul este DA, stiu eu un caz concret.

Dr T, ce sa mai fac, ce tratament sa mai iau in TAB pentru depresii repetate?
De vreo 2 ani sunt numai in depresie, timp in care imi reveneam cate putin in urma internarilor si a schimarii repetate a tratamentelor.
Acum iau abilify 10 mg si cipralex 20 mg si din nou am picat in depresie. Oare sa nu existe leac si pentru mine?

@robymat: Incearca sa schimbi antidepresivul, incearca Paroxetina care e destul de buna pe asaceva si eventual doze mai maricele. Odihna multa si mancare variata, mai ales legume si totul sa fie natural, plus un pic de sport (la bazin 2-3 ore pe saptamana).

multumesc DrT, ma simt f bine. am avut doar vreo 2 zile depresive si mi-am revenit. ma speriasem degeaba.

Buna tuturor,

am descoperit acest forum cautand pe internet un raspuns la intrebarea daca sufar sau nu de depresie.
Citind o parte din mesajele voastre, m-am jenat putin de dilema mea, pentru ca mi se pare ca lucrurile prin care treceti voi sunt cu adevarat grave.
Problema la mine este ca nu am nici o problema, si cu toate astea am un sentiment groaznic de nemultumire de sine, nu ma mai pot concentra ca alta data la ceea ce am de facut, obosesc foarte repede si parca sunt tot timpul fara vlaga; uneori mi se pare ca am si excese de vitalitate, as putea dansa o noapte intreaga fara sa ma plang de vreo durere, dar pe de alta parte imi fac procese de constiinta atunci cand parca mi-e prea lene sa ma duc sa aspir in casa.
Nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu problemele unui om cat se poate de normal, dar tocmai aici intervine dilema mea: sunt o tanara de 26 de ani, casatorita, eu si sotul meu avem casa noastra ( platim rate pe 30 de ani, dar nu avem incotro, tot e bine si asa- oare?), am studii postuniversitare si in general pot spune ca am avut si am o viata profesionala reusita; cu toate astea, sunt din ce in ce mai trista, nu mai gasesc energie sa fac nimic. Este adevarat ca pentru tot ce am obtinut pana acum am muncit din greu insa incep sa ma ingrijorez cand vad ca nu mai dau randament ca alta data sau ca tot aman treburile gospodaresti.
Mi-e teama sa ma duc la un psiholog, mai ales ca in general nu prea fac vizite la doctor, numai in caz de urgente.
Ma gandesc uneori ca sunt momente in care e normal sa vreau sa doar sa ma odihnesc, dar ma trezesc obosita si dupa 8 ore de somn.
Oare ma puteti ajuta cu un sfat? E cineva la care a inceput asa boala aceasta crunta?
Va multumesc anticipat.

Cu respect

Buna, astea sunt simtomele unei depresii in care ai intrat, nu trebuie sa lasi sa treaca tmpul pana sa ajungi la medic.Psihoterapia face bine, e un inceput, mergi fara teama, la 26 de ani trebuie sa fii bine, ai o viata inainte alaturi de sotul tau, Trecerea de la o stare de LENE cum spui tu la a te simti invincibila dupa o noapte de dans nu e normala, daca crezi ca situatia te depaseste accepta ajutorul persoanelor in masura sa te ajute, Iti doresc multa sanatate, sa fii iubita!

Multumesc pentru raspuns. Ma voi concentra mai mult pe aspectele pozitive din viata mea si cred ca voi reusi sa trec peste acest impas.
Toate cele bune.

Buna ziua tuturor,

Am si eu o problema si sper din suflet ca ma puteti ajuta cu un raspuns!
Tatal meu cred ca are tulburarea afectiva bipolara...din ce am citit eu pe acest forum si ce simptome prezinta! Nu are un diagnostic pus deoarece refuza sa mearga la doctor.
Acum este in starea maniacala si din cate am citit va refuza mersul la doctor oricat l-am ruga noi!

Imi poate spune si mie cineva cam cat dureaza aceasta stare maniacala si cam ce am putea sa facem sa treaca peste ea mai repede deoarece este agresiv, vorbeste foarte urat (vulgar), intra in conflicte si are de suferit de pe urma lor (atat el cat si noi familia caci trebuie sa-l ingrijim dupa aceste "conflicte").
Va multumesc!

O astfel de psihoza tine intre 1 -3, poate chiar 4 saptamini, perioada in care ar fi bine daca tatal ar sta doar acasa unde se poate desfasura in voie si unde se intelege ca nu voit are acest comportament.Ati putea interveni cu :Stress management B complex sau Mega B complex, Strong Bones plus(Ca, Mg, D3), Lecitina 1200 mg, Vit. E 400 sau Q10(sau alt antioxidant)puteti administra si doua antioxidante impreuna plus un tonic cerebral, desigur lista ramine deschisa.Nu ati spus daca este si depresiv sau doar, , agresiv, ,

sanatate si rabdare

@ Problema...

Tatal dv. va iesi din aceasta stare doar cu un tratament corespunzator.
Singura cale de a-l face sa il ia este internarea nevoluntara la Spitalul Alexandru Obregia, daca sunteti din Bucuresti.

In tab tratamentul este continuu, tab fiind o boala cronica.
Intr-o luna doua, cu tratament adecvat, isi revine.
Ideea principala este insa sa urmeze tratamentul cu sfintenie. Altfel poate face iar recadere.

Multa sanatate va doresc.

Clara

Buna ziua,

Am citit ce s-a scris pe acest forum insa nu stiu ce sa mai cred. Acum cateva luni fiica noastra a cazut intr-o depresie severa din care aproape ca nu o mai vedeam iesind. Nu recunostea ca ar avea ceva si nu vroia sa auda nici macar de psiholog. Cu greu am ajuns la un siholog, fara sa-i spun inainte unde vom merge. Ea nici nu vroia sa mai iasa din casa. Am lasat-o sa discute cu psihologul cat a fost nevoie apoi am promis ca vom reveni. Bineinteles ca nu am mai revenit ptr ca nu a mai fost chip sa o conving.Am discutat din cand in cand cu psihologul la telefon. Problema aceasta a durat cca o saptamana apoi a trecut. Acum avem o alta problema, e foarte agitata, la scoala copii sunt putin mai rautaciosi, o necajesc si cred ca si asta contribuie la stare ei de neliniste, vorbeste mult, foarte mult, foarte repede, culmea invata in continuare bine, da randament la scoala, nu avem probleme cu scoala, dar nu mi se par normale aceste stari de agitatie. Am citit aici ca bolnavii au insomnii. Nu m-am gandit ca ar fi o problema faptul ca la sfarsit de saptamana ramane la PC pana spre dimineata caci asa sunt mai toti adolescentii de azi, doarme insa in timpul zilei si recupereaza.
Ma doare nespus de mult ca o vad in starea asta si-mi dau seama ca nu-i noral dar nu stiu cum sa procedez mai ales ca ea nu-si recunoaste problemele. Nu vrea sub nici o forma sa mearga macar la psiholog.
Daca cineva mai este in aceasta situatie va rog sa-mi spuneti, poate sa fie o simpla depresie sau ceva mai grav? Trebuie sa spun ca noi cu totii am avut un an foarte greu, am pierdut pe cineva drag din familie si ma gandesc ca asta a cam pus capac.
Vreau sa-mi ajut copilul dar nu stiu cum..

Mai este de actualitate acest subiect? Il mai citeste cineva?

nu mai cautati diagnostice pe forum, mergeti la un psihiatru pt copii (presupun ca are cam 11-12 ani).
cu cat mergeti mai repede cu atat va fi mai bine. poate copilul e doare obosit si nu va fi nevoie decat de odihna si sau psihoterapie, dar va rog mergeti la dr.
numai bine si fiti tare, orice ar fi se poate rezolva.

Nu caut diagnostic pe forum vroiam sa vad daca cei care au aceste tulburari au aceleasi manifestari. Nu are 12 ani, are 16 ani. Vom merge la doctor numai ca nu stiu cum sa fac sa o conving, n-as vrea sa o duc cu forta caci ma gandesc ca nu-i fac bine fortand-o... E un copi;l cuminte de fel, invata foarte bine, este copilul model pe care orice mama si l-ar dori, exceptand aceste iesiri pe care nu le consider normale..

Una dintre putinele persoane care a luat anul acesta 10 la toate probele de la bacalaureat s-a aruncat recent de la etajul 8. Sa fim seriosi: nu mai e vorba de egoul ei ranit ca trebuie sa se supuna ordinelor dvs. spre binele ei, ci de responsabilitatea dvs. ca parinte de-a face tot ce e necesar pentru a o scoate din starea asta nenorocita. Indiferent de faptul ca o fortati acum, o sa va recunoasca meritele cand se va simti mai bine.

Va multumesc ptr incurajari. Ma gandeam ca daca o fortam ii agravam starea adica ar putea intra intr-o depresie severa..Sper sa reusim sa rezolvam problema.

Va doresc, numai bine.

@Sim12

In general forta este folosita la cei care sunt in cele mai rele stari, episod psihotic, manie si nici acolo nu este aceasta solutia optima.De fapt ce face un om in fata psihologului?, isi deschide sufletul si spune ce-l framinta atunci cind acasa considera ca nu este inteles sau ca ar fi inutil.Desigur nu trebuie lasata in depresie, gindurile negative sunt daunatoare o stim cu totii, dar sper ca nu se confunda lucrurile pt ca aici topicul asta discuta o problema grea, iar insomniile nu le asociati cu bipolaritate asa cum am auzit la stiri, , daca ai insomnii s-ar putea sa fiti bipolar, , .Adolescenta in aceste vremuri este o perioada extrem de fragila, tinerii nu stiu sa-si gestioneze resursele, iar noi nu-i intelegem poate la timp pt ca abordarea a luat o alta turnura.Daca o duceti undeva cu forta si-i adm. ceva cu forta o traumatizati mai rau, poate gasiti metoda mai blinda sa comunice, unii tineri se sperie si asociaza ideea de psihiatrie cu nebunia si multi clacheaza.Daca psihologul empatizeaza cu ea, este cel mai in masura sa va sugereze in ce mod sa continuati, puteti reveni sa ne spuneti.

Buna ziua. Recent comportamentul tatalui meu s-a schimbat radical. Initial a inceput cu insomnii, agitatie. Acum a trecut in faza de grandomanie, vorbeste incontinuu si vrea doar sa fie ascultat. A inceput sa se laude cu performantele sale sexuale. La toate acestea se adauga consumul excesiv de alcool. Am incercat sa-l convingem sa mearga la un psiholog sau psihiatru, dar cum aude de doctori ne spune ca oamenii sanatosi nu au ce cauta acolo. Mi-am facut eu o programare la medic, in locul lui sa vad ce pot face. Intrebarea mea este: cum pot convinge pe el sa ajunga la medic, in conditiile in care nici nu mai prea sta pe acasa.

Nu prea poti ca-l convingi sa mearga la medic pana nu iese din starea aia, insa in loc sa-ti pierzi timpul cu asta mai bine incerci discret sa nu te mai implici atat intrucat bati seaua sa priceapa Iapa si tot tu suferi apoi, el tot ce stie aia face, mai lasa-l si tu vezi de viata ta pana la urma.
Daca vorbeste mult si e asa de in verva inseamna ca a dat in Manie deja. Pana la urma criza poate se duce de la sine si apoi poate fi mai bine fara sa-l duci la medic, poate e mai bine sa lasi sa se consume toata treaba.

Am reusit sa-l internam pe tatal meu la un spital de psihiatrie. Ieri a fost prima zi. Dar azi cand am fost sa-l vizitam ne-a acuzat ca am complotat impotriva lui. Ca el nu este nebun si nu trebuia sa-l aducem aici. Ca vrem sa-l facem o leguma. Acum ii se vor face anumite analize si va primi tratamentul corespunzator. Singura mea intrebare este daca am procedat bine sau nu?Toata viata ma va invinovati ca l-am internat acolo sau odata ce va incepe tratamentul va intelege ca i-am dorit doar binele?!

@ ondina22

Ati facut foarte bine ca l-ati internat pe tatal dv.
Iesirea din episodul psihotic se face de obicei cam dupa o luna, timp in care el va realiza ca tratamentul a fost absolut necesar si ca fara el nu se putea.
Cu cat se prelungea mai mult situatia in care nu ar fi luat tratament, cu atat boala se agrava.
Dupa ce se va stabiliza, o sa va multumeasca ca l-ati dus acolo.
Dar asta va dura o perioada.
Nu luati in consideratie ce vorbe va spune sau ce face atat timp cat este in episod. Nu isi da seama. Nu este constient de ceea ce face sau de ceea ce zice. Nu trebuie sa puneti nimic la suflet.
Antipsihoticele de astazi sunt foarte bune si nu va trece mult timp si tatal dv. isi va reveni, isi va da seama de greselile bolii si va va cere singur iertare. Totul e sa aveti rabdare cu el.
Pentru a preveni insa eventualele recaderi si internari, trebuie sa il convingeti, chiar si dupa ce iese din spital, sa ia medicatia, asa cum i-au prescris-o doctorii si sa mearga lunar la control.

Multa sanatate si pace sufleteasca va doresc dv. si tatalui dv. si un an nou mai bun decat cel care a trecut.

Multumesc mult pentru sfaturi. Chiar ma ajuta, pentru ca e prima data cand trec prin asa ceva si nu mi-a fost usor sa iau decizia aceasta. Mi se parea ca il abandonez, dar fara ajutorul unui specialist nu reuseam absolut nimic. O sa il vizitez in continuare, chiar daca imi va reprosa ca l-am internat si sper sa fie bine.

Buna ziua,

Din pacate intr-un timp f scurt m-am lovit de aceasta boala de 2 ori.
Un prieten de-al meu a murit, in mare parte din aceasta cauza, dar si din cauza unui doctor as spune acum inconstient.
In acest moment, un nou caz a aparut in viata mea: are 35 de ani, este evident ca este bipolar si se afla la a 2 criza maniacala in doi ani. In vara a fost si in depresie. Nu este sub tratament deoarece refuza sa il ia.
Am fost cu el la 5 psihiatri pana acum si, cu toate ca situatia era clara, doi dintre ei n-au fost in stare sa-i puna diagnosticul evident. Asta ne-a creat f multe probleme.
Tot vad pe forum indicatii cu privinta la modul de iesire din criza maniacala:"trebuie internat la Obregia" dar nimeni nu spune nimic(cel putin nu am vazut eu) despre incompetenta celor de acolo, care l-au eliberat la doar 10 ore dupa ce a fost internat, in plina criza maniacala.

Ca sa fiu totusi scurt, ii rog pe cei care din pacate au deja experienta cu aceasta boala sa-mi dea cateva sfaturi:
- cum pot sa-l internez cand se afla in manie daca el nu vrea? Cu forta? Care ar fi procedeul legal? politie? salvare? exista vreo institutie care se ocupa cu aducerea pacientilor la spital?
- stie cineva un doctor bun (pentru ca noi nu l-am gasit inca) care sa ne ajute sa-i stabilizam cat de cat boala?
- se poate iesi si fara tratament din criza maniacala?
- exsita grupuri (si nu virtuale) unde putem merge sa discutam cu alte familii ce se confrunta cu aceasta problema?

Va multumesc,
Vlad