Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.

Doamne Alexandra, cum poti spune ca ai avut o recadere.ca sa fi avut asa ceva trebuia sa te simti bine cateva luni.abia esti la inceput cu antidepresivul...ai rabdare, ti-am mai spus.la noi si daca avem o simpla raceala o luam ca pe o recadere...eu ce sa mai zic cu indigestia, insolatia? initial am crezut la fel, ca este vb de o revenire in forta a anxietatii.apoi am luat-o logic, m-am simtit super bine 3-4 zile la mare si dintr-o data mi-a revenit fara macar sa ma fi gandit la anxietate.avem zile bune si zile rele...doar ca la noi, orice mica durere devine o mare problema pe care nu stim s-o gestionam.Stai linistita... mergi inainte cu antidepresivul, vb cu doctoru dupa o luna si ceva si spune-i daca simti vreo ameliorare, daca nu.iti va schimba antidepresivul.

@Alexandra Ma:are deptate Mircea...sunt zile si zile :) eu ma simt nasol cand e vremea nasoala, innorat, ploua, bubuie, tuna.neuroastenie parca ii zice.toti anxiosii sunt influentati de vreme :(..

@Mircea1986:Bro...mare grija cu soarele pe tratamentu' cu anxiolitice sau antidepresive...am trait filme horror dupa ce m-am ars putin la soare...crize de anxietate colosale.De atunci stau cam 2 ore maxim...ma perpelesc nitzel si ma ascund k viezurele sub umbrela :).e mai bine :).

@ALL:Eu ma simt bine :) am renuntat de 5 zile la somnifere Trittico..fara ele nu dormeam, eram agitat pana se lumina afara.Am scapat!
Merg pe Anxiar 1/2 ziua si 1/2 seara, multi minerale, Luteina(am ceva probleme cu vederea) si ceva nou pt. mine, Emocalm(sunatoare, valeriana, roinita, levantica, ulei volatil de portocal).
Logic.vreau sa trec pe naturale si sa scap de Anxiar :)))) daca nu tine poanta...ajung la psihiatru iar.

Sa fiti sanatosi...restu'se face...

@camel: Nu cred ca a fost vb de o insolatie, mai degraba o indigestie foarte puternica m-a adus in halul asta...acum nu mai pot face nimic, o sa am grija pe viitor atat la soare cat si la alimentatie.dupa cateva luni bune de sala, am inceput sa mananc sanatos, la mare am facut abuz, de la pizza, shaorme, clatite, inghetate pana la fel si fel de mancaruri grele.si mi-au venit de hac.


@drT : Am fost azi la doctora si mi-a prescris cipralex, jumatate de pastila 7 zile dupa care una intreaga, rivotril 1/4 dimineata si 1/4 seara 21 de zile pana isi face efectul antidepresivul.in primul rand ma intereseaza reactiile adverse ale cipralex-ului? ingrasa? doctora a spus ca nu.dar vreau sa va intreb si pe dvs.sa stiu daca imi afecteaza activitatea la sala?

Ia sa incercati si voi dieta fara gluten a domnului Germont.
Macar 7 zile.
Vedeti. Macar de depresie scapati ?
Eu am scapat.

@ Mircea si celorlalti: Soarele agita sistemul nervos. Cei cu tulburari de anxietate sau cu alte tulburari psihice nu au voie sa stea la soare, asa ca la mare mai usor cu plaja!

@clara_p: De unde pot lua dieta? Chiar ar fi un efort mic pt un beneficiu mare, chiar ai scapat de depresie? de anxietate stiu ca ai facut tratament si ai reusit sa scapi...Chiar acum ma gandeam ca sunt toata ziua cam obosit, nu prea mai am chef de nimic.anxietatea m-a lasat oarecum, iau si rivotril dimineata si seara, ma ajuta foarte mult...dar nu prea am chef sa citesc ceva, sa ma uit la tv, sa mai intru la pc...sa ma plimb...chestii banale care inainte imi faceau placere.singura activitate pe care o am si mi-o desfasor cu cea mai mare seriozitate este sala.mi-am propus sa am un corp frumos si sanatos si n-am de gand sa ma las...

@the_eye: Cred ca soarele are un efect dezastros asupra celor care sufera de anxietate...si un om normal este deranjat cand soarele este foarte puternic, ma deranja si inainte soarele, mai ales la mare sau in zilele de canicula si n-aveam nici o problema legata de anxietate/depresie...nici acum nu pot spume cu mana pe inima ca am facut insolatie 100% pt ca am probleme cu stomacul in continuare..mai degraba cred ca a fost vorba de o puternica indigestie/enterocolita.

@ Mircea

Dieta e la mintea cocosului ca spune in numele ei

Dieta fara gluten

Adica nu mananci produse care sa contina gluten (care provine din grau).
Mai precis si mai exact, nu mananci paine, orice produs in care intra faina (prajituri, sosuri cu faina, pizza, paste), gris.

Da nici un gram.

Nu prea stiu eu sa iti explic de ce, cum si in ce fel. Domnul Germont are scris de ce pe unul din topicurile dumnealui dar pe mine ma iau toate ametelile numai cand citesc explicatiile.

Asa incat prefer sa tin dieta, sa ma simt super ok fata de cum ma simteam inainte (mai precis, ca voi) sa am energie si sa ma bucur de viata.

Ati priceput ?

Daca americanii o folosesc in spitalele lor de psihiatrie, or stii ei de ce.

Tineti 7 zile "marea" dieta si scrieti dupa aia aici cum va simtiti si daca mai e nevoie sa luati atatea pastile.

@Clara: Tu pentru anxietate cat timp ai facut tratament sa te vindeci complet? Sper ca nu deranjez cu intrebarea mea...Numai bine:)

@ Dr T si restul:

Cica ultimele studii nu au reusit sa demonstreze ca ceaiul de tei amelioreaza anxietatea sau alte probleme ale sistemului nervos:

http://samanta-blog.weblog.ro/2010/06/11/florile-de-tei-trateaza-problemele-biliare/

Oricum, mie imi place, eu il consum in fiecare seara.

Apelez la acest site, nu ca o ultima strigare ci doar pentru un fel de ajutor pe care il caut. Sambata, acum 2 saptamani am intrat intr-o pasa extrem de proasta, totul plecand de la un testicul umflat. In acea seara am avut un soi de atac de panica. Asteptam sa lesin dintr-o clipa in alta. Pe parcursul urmatoarelor zile mi-am infranat iesirile, desi simteam ca parca intrasem intr-o alta dimensiune, totul in jurul meu parea dintr-un alt film, unul nereusit pentru mine. In acea miercuri m-am hotarat sa ma duc la medic, aparand si niste dureri de ficat, neinchipuite, fapt confirmat de doctor, care in urma unei ecografii mi-a spus ca am probleme cu ficatul, bila si totul se rasfrange si asupra stomacului. Mi-a dat sa fac si niste analize, inclusiv urina, pentru a putea identifica si cauza durerii de la care a plecat totul. Problema este ca in acea seara totul a intrat pe o alta panta. A inceput o durere de cap insuportabila, totul culminand cu plecarea spre sectia urgente din orasul meu. Acolo s-au purtat cu mine ca si cum as avea o probleme ipohondriala (daca exista cuvantul asta) si mi-au recomandat totusi pentru linistea mea sa fac un RMN. Binenteles ca din acel moment m-am gandit doar la tumora.Am sigur tumora, mai am 1 luna, doua poate. Cate mai am de facut..si nu mai am cand. Totul din jurul meu imi parea din alta dimensiune. Ma duceam la WC din ora in ora, pentru a urina. VIneri am fost la doctor sa-mi iau rezultate. La hemoleucograma completa mi-au iesit ceva probleme la leucocite, dar medicul mi-a garantat ca nu are altceva de ce sa se lege. De asemenea biluribina si inca un test erau rosii, ceea ce l-a facut pe medic sa-si intareasca diagnosticul, iar la urina totul era bine. Pastile iau de atunci dar nimic concret. Weekendul acela a fost un calvar, nu puteam iesi din casa, simteam ca toata lumea ma priveste ciudat, ca pe un bolnav, nu puteam sa ma concetrez, credeam ca am tumora sau altceva asemanator la cap, simteam ca lesin desi niciodata nu am facut-o cu adevarat. In fine mi-am facut programare la RMN. Mi-am zis, dau un ban dar stiu ca sunt bine. La RMN neurologul mi-a spus ca totul e ok, doar o eventuala sinuzita maxilara, dar pentru asta sa consult un ORL-ist. Mi-am zis.aaaaaaaa de la asta e totul. Toata starea asta proasta. Un antibiotic si gata. M-am simtit optimist in ziua aia, desi starile inca pesistau. A doua zi stupoare, la un cabinet particular, domnul doctor imi spune... nu ai sinuzita... fapt confirmat si de o alta radiografie a maxilarului, a dintilor, nu stiu exact cum se cheama. In fine, am ramas masca, mi-a prescris un medicament pe baza de PLANTE, de parca eu aveam nevoie de asa ceva, iar de atunci totul este in negura, ma vad mort, tot timpul sunt pe moarte, imi vad sotia care plange in diferite ipostaze macabre, echilibrul simt ca mi-l pierd dintr-o clipa in alta, aerul nu-l pot inspira cum mi-as dori. Chestia este ca am si urmatoarele simptome: nod in gat, gaze pe gat, (poate sa fie un fel de reflux gastric, dar cica tratamentul este acelasi pe care il iau eu) o stare care parca nu e a mea, totul in jur e ireal, seara parca nu vad la fel de intens luminile, urinez din ora in ora. Intrebarea mea este cat se poate de simpla. Credeti ca ar trebui sa intru in amanuntirea analizelor sau sa ma duc la psiholog. Va multumesc.

Am uitat sa adaug ca simptom.o respiratie ingreunata. Mi se pare sau asa este: respir greu. Orice efort teoretic neinsemnat este urmat de un val de caldura si respiratie inceata. Voiam sa mai spun si ca joi, alaltaieri mi-am propus sa ma duc in parc sa alerg, desi doctorul mi-a spus ca nu este indicat pentru ficat. Mi-am zis ori pot ori pic. Chestia este ca am alergat 20 de minute neincetat si m-am simtit obosit, dar nu extrem. Ma gandesc ca daca era sa fie ceva grav, nu reuseam. Si inca un simptom, extrem de importanta, nu inteleg cum uitasem de el...osobeala, casc din 5 in 5 minute. Plus o mancarime, mai ales la nivelul fetei si spatelui. Sa fie pe fond nervos? Astept un raspuns.

Un consult psihiatric nu ar strica; pare a fi o tulburare de anxietate cu fenomene de derealizare (cea senzatie ca sunteti intr-un film si totul e prost regizat ;) ).

@drT : Am fost la doctora si mi-a prescris cipralex, jumatate de pastila 7 zile dupa care una intreaga, rivotril 1/4 dimineata si 1/4 seara 21 de zile pana isi face efectul antidepresivul.in primul rand ma intereseaza reactiile adverse ale cipralex-ului? ingrasa? doctora a spus ca nu.dar vreau sa va intreb si pe dvs.sa stiu daca imi afecteaza activitatea la sala?

Dar de ce iei Cipralex?...tot mai ai anxietate?

E un antidepresiv bun, si nu ingrasa; poti face linistit sala; e ca si Zoloft, din aceiasi clasa.

DrT, nu stiu ce sa zic, eram foarte bine, dar de cand cu intoxicatia alimentara sau insolatia m-am dat iar peste cap.cred ca anxietatea s-a transformat mai mult in depresie...cateodata n-am chef de nimic, toate mi se par fara rost.mai am capul plin, starea de neliniste nu mai exista, mai ales de cand am lasat zoloftul.mai astept putin sa vad daca se mentine starea de tristete.n-am luat nici rivotrilul dimineata, doar un sfert seara...am observat ca dimineata incep sa ma simt foarte bine si fara el..

Imi pare rau pt tine Mircea.credeam ca deja ti-ai revenit si ai scapat de anxietatea asta!.Eu lupt.uneori simt ca nu mai pot dar imi dau seama ca am de ce sa lupt.sa fiu puternica..sa fiu tare...am o viata inainte.o sa renasc dupa ce scap de anxietatea asta...numai voi care treceti sau ati trecut prin asta stiti cat de greu este...cumplit..!!! Vreau sa zic..ca iau Stimuloton si Anxiar...Stimulotonul il iau de 18 zile...sper sa fiu bine.m-am simtit bine o perioada..chiar foarte bine...dar acum iar ma simt aiurea..iar simt ce simteam inainte...nu cu aceeasi intensitate insa...ma demoralizez foarte tare cand fac vreo criza de'asta de anxietate..As renunta la tot...numai sa fiu bine.! Dumnezeu e mare..sper sa nu ma lase...acum cand imi este atat de greu...am doar 20 ani.dar simt ca boala asta ma imbatraneste.vreau sa scap de ea...si sa am un nou inceput.Doamne Ajuta!!!

@Mircea1986:Bro...eu de la Cipralex nu mai dadeam randament si nevasta'mea credea ca am pe una :) intzelegi ce zic...e nasol!!si culmea...la barbati se intampla des. si asa suntem cobai.Cipralexu are ditamai lista de efecte adverse si unele sunt destul de horror.Se face 1 luna de cand nu mai iau Cipralex si ma simt putin trist...parca nu am chef decat de sport.

@Alexandra Ma: o sa'ti revii si o sa incepi sa lasi de prin chimicalele astea... o sa observi cum starile de anxietate devin tot mai slabe. :) Eu am ajuns la 1/2 Anxiar pe zi si nu am nicio stare de anxietate.sunt putin trist pt. ca nu iau antidepresive.Nu o sa mai iau nici Anxiar si asta inseamna ca m-am facut bine, nu? :)

e 8:55 p.m..ma duc sa montez luminile pe bicicleta si plec prin parc :))
sa aveti o seara frumoasa si multa sanatate...restu' se face..

@Alexandra : Mi-am mai revenit, am ajuns sa cred ca mi este mai bine si fara rivotril, cand il iau am o senzatie ciudata, ca si cum nu mai am nevoie de el, in curand o sa-l las.maine plec la munte si sper sa uit o perioada de toate problemele.am facut mari progrese, o sa continui cu sportu, si o sa incerc sa ma las definitiv de pastile.ma bag pe vitamine, proteine, dieta.


@camel : Stiu cum este, zoloft-ul este din aceeasi clasa de medicamente si m-a facut praf in unele momente...parca pluteam, nu stiam sa ma bucur de nimic, trebuia sa fac non stop cate ceva, o agitatie cumplita.sper sa reusesc sa nu mai am nevoie de cipralex sau alt antidepresiv...sportul o sa ma ajute in timp.incerc sa ma angajez cand revin in Buc.daca o sa fiu ocupat cu serviciu, sala...nu cred ca o sa mai am timp sa ma gandesc la prostii...momentan am prea mult timp liber si asta imi mentine anxietatea intr-un fel.

@ Alexandra

Am facut tratament pentru anxietate un an si jumatate si mi-a trecut.
Actualmente mai iau cate un anxiolitic numai si numai la nevoie, asta insemnand vreo 4-5 tablete pe luna. Ceva usor.

@ raciudaniel

Eu ma gandesc ca acestea sunt precis simptome de anxietate care se trateaza numai si numai la psihiatru.
Banuiesc ca nu este ceea ce doreai sa auzi dar este realitatea.
Stai insa linistit. Exista pastile pentru starile tale.

O seara linistita va doresc tuturor.

Cu pace,

Clara

scuze,

am doar 20 ani.dar simt ca boala asta ma imbatraneste.vreau sa scap de ea...si sa am un nou inceput.Doamne Ajuta!!!

-- poate facandu-se ea bine ne-ar trage pe vreunul

-- nu varsta, nu boala in sine -- cat faptul ca ea inseamna despartire de Dumnezeu - si asta e intradevar o problema...

Clara, o noapte odihnitoare !

@ Dunamis

Boala ne aduce mai aproape de Dumnezeu, nu ne desparte...

Dar la tine cum se manifesta ea de esti tu asa de dezamagit si de ce afirmi astfel de lucruri ? Ce simti de gandesti asa ?

Se poate, Dunamis ?

Cu pace,

Clara

nu si in cazul meu, Clara.

Numai bine !

Buna dimi, tinere, nu treb sa fii asa dezamagit, treb sa gasesti forta interioara care sa te ajute sa treci peste perioada asta pe care o ai, e doar problema de timp, atat, esti asa tanar si vei reusi, toti am vrea sa se produca minuni peste noapte si sa ne trezim asa cum ne dorim, cu ajutorul medicilor, a celor dragi tie, al tau personal si Dumnezeu care nu ne paraseste niciodata vei reusi
Precum vezi sunt multe persoane cu fele de fel de probleme, tu treb sa asculti sfatul celor care iti dau sfaturi bune nu cei negativisti.
Iti urez multa sanatate, va veni ziua cand vei fi tu cal de 20 de ani.invincibil!!!!!!!

Multumesc pt rautatile tale -- Cris.

Viata are un singur REPER - tinere, poate nu stii. Poti pieri oricand la fel -- ceea ce conteaza nu e nr anilor traiti --ci daca ai parte la Viata Adevarata ( care e Vesnicia ) --asta e singura mea preocupare si nu m-am dezis niciodata de ea

Fii bun.

@Dunamis:poate ai alte probleme si ai postat unde nu trebuie :)
Multa sanatate...restu' se face...

Am rămas fără Ansilan. Numai 5 zile am mai avut să iau, deşi de două zile încoace începusem să mă simt atât de bine..de în lumea mea lipsită de griji şi în sfârşit mă puteam concentra. Chiar şi ieri când n-am mai luat. De azi iar încep uşor, uşor să mă învârt prin casă ca un leu făcându-mi mii de griji, de data asta cu admiterea. Ce naiba..n-am simptomele anxietăţii, dar mă calma, scăpându-mă de griji, atât de bine Ansilanul..

Eu zic Doamne ajuta..si uite-te cum ma intelege lumea...in fine.noi sa fim sanatosi...numai bine...:)

@Okto: la ce facultate vrei sa dai?

La Farmacie, Constanţa, deşi în septembrie aplic pentru Liverpool, cursul de medicinal chemistry with pharmacology. Să vedeţi după ce termin ce distracţie pe capul meu cu medicamentele. Oraşul cică e infect şi facultatea e abia pe locul 7, iar eu, cu media de la bac (10 la bio), olimpiadele naţionale la bio şi psiho aş avea şanse la universităţi mai bune (UCL). Dar e singura care oferă cursul acesta combinat, pentru că eu nu ştiu exact cum stă treaba când vine vorba de new drugs design. Chimistul medical este cel care creează compuşii noi. Însă nu-mi amintesc să fi primit premiul Nobel cineva care a descoperit un medicament, ci mai toate premiile au fost acordate pentru descoperirea ribozomilor sau pentru relevarea importanţei telomerasei în stabilitatea cromozomilor etc. Şi sincer, mi-ar plăcea să fiu eu cel care descoperă, să zicem, o categorie nouă de receptori în creier (însă cu asta se ocupă biologii). Dar mi-ar plăcea să fiu şi cel care descoperă un nou medicament în cazul anxietăţii care nu dă toleranţă. Şi până la urmă cred că o să fac doctoratul în ambele (tot îmi ia mai puţin ca facultatea de medicină :)) ).

Grilele sunt destul de nasoale (50 de întrebări de chimie şi 50 de bio cu cel puţin un răspuns, cel mult 4 din 5, fără vreo cheie anume). Oricum, nu e vorba de capacităţile mele intelectuale, ci de faptul că mă simt străin în lume. Sunt permanent "în alertă" în preajma celorlalţi. Nu am niciun simptom fizic al anxietăţii (nu mă sufoc, nu-mi creşte pulsul, nu mă ia ameţeala etc.). Pur şi simplu creierul îmi intră într-o stare de hipervigilenţă, de încordare, motiv pentru care nu pot să simt o glumă sau să mă simt în siguranţă. Nu ştiu nici dacă e fobie socială, pentru că dacă mi s-ar propune să urc pe o scenă să vorbesc despre tulburările psihice, antidepresive, mecanisme de acţiune, receptori, atât cât pot să ştiu la 19 ani cred că aş fi nerăbdător. Problema apare când intervine apropierea de o persoană, de prieteni, de oameni (şi asta, după cum am scris cândva, "graţie" răutăţilor altora din copilărie). Probabil psihicul meu s-a protejat în faţa a ceva mult mai serios prin blocarea sentimentelor. Nu mai simt. Adică pot să mă bucur, să mai râd, să fiu şi trist, dar e vorba de acea linişte (nici nu ştiu cum s-o numesc altfel). Şi visurile pe care mi le doresc să le opresc nu sunt cele de premiu Nobel sau de absolvent al Harvard, ci cele de escapadă, de fugă, de noi începuturi, crezând că va fi mai bine. O trăgeam sus şi tare cu Wellbutrin sau Strattera pentru că venlafaxina, deşi m-a scos din depresie, în alea două luni, mai tare mi-a accentuat aceste gânduri. Şi nu-mi dau seama de ce, pentru că serotonina, din contră, ar fi trebuit să-mi redea acea siguranţă. Şi mă gândeam că poate nu ţine de serotonină dacă mai rău mi-a făcut, ci de alţi mediatori chimici. Medazepamul începuse să-mi redea parte din fondul afectiv, deşi n-a durat prea mult. Mâine m-aş programa din nou la medic (la primul, care m-a trimis la plimbare că am întrerupt tratamentul). Psihiatrul poate ţine cont de preferinţa pacientului pentru un anumit medicament sau poate să-mi bage pe gât ce vrea el? Că mă gândeam că poate buspirona cu Coaxilul...sau cu agomelatina... Haideţi că iar o iau razna cu substanţele chimice.