Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Am avut de asemenea multe probleme cu somnul si calitatea lui, eram incredibil de panicat cand nu reuseam sa adorm sau nu dormeam bine. Stateam in multe zile pana la 8-9 dimineata, fumam 2 pachete de tigari pe zi, stateam 15 ore la PC si cand ma puneam la somn incepea calvarul. E nasol cand nu ai ocupatie, noroc ca am fost "fortat" sa am in anumite perioade. Cu sportul cam greu stau, multa lume a zis ca sportul e una dintre cele mai bune ocupatii pentru a elimina anxietatea, dar la mine e problema ca inca nu ma simt sigur sa ma duc la sala de forta. Am mers cu bicicleta si ma simteam ciudat cateodata, de aia parca imi e cam frica de prea mult efort momentan. Ce ma deranjeaza cel mai mult este faptul ca nu imi dau seama cat de multe lucruri s-au schimbat in bine in ultima perioada si se pare ca ma concentrez in mare tot pe "probleme"..Asta daca voi reusit sa fac, sunt sigur ca voi scapa mai usor si mai repede de toate problemele astea.
Am citit multe din povestile de-aici si ma impresioneaza faptul ca tu ai avut vointa sa faci sport, desi te simteai cum te simteai. La mine varianta pt "sport" a fost condusul masinii. Inainte nu ma vedeam sa conduc ( nu mai condusesem de 7ani), iar acum conduc zilnic, chiar daca de multe ori ma simt ciudat si total lipsit din peisaj..Mai ales cand stau la semafoare sau ma duc pe drum liber. E ciudata mintea asta, o chestie foarte complexa, se pare!
Multa sanatate si fericire tuturor!
Apropo, si eu cam uitasem de senzatia de lipsa de echilibru cand luam Alprazolam, dar in ultima vreme a aparut iar, cateodata e lejera, cateodata simt ca ma domina complet. Apropo, scopul meu acum e sa elimin simptomele unul cate unul, asa mi se pare cel mai usor de abordat. Mai greu cu astea care persista..
Am citit multe din povestile de-aici si ma impresioneaza faptul ca tu ai avut vointa sa faci sport, desi te simteai cum te simteai. La mine varianta pt "sport" a fost condusul masinii. Inainte nu ma vedeam sa conduc ( nu mai condusesem de 7ani), iar acum conduc zilnic, chiar daca de multe ori ma simt ciudat si total lipsit din peisaj..Mai ales cand stau la semafoare sau ma duc pe drum liber. E ciudata mintea asta, o chestie foarte complexa, se pare!
Multa sanatate si fericire tuturor!
Apropo, si eu cam uitasem de senzatia de lipsa de echilibru cand luam Alprazolam, dar in ultima vreme a aparut iar, cateodata e lejera, cateodata simt ca ma domina complet. Apropo, scopul meu acum e sa elimin simptomele unul cate unul, asa mi se pare cel mai usor de abordat. Mai greu cu astea care persista..
@ALL
Salutare la lume si va doresc multa sanatate! restu' se face...:)
@Mircea1986
Men..eu am continuat cu sportul, bodybuilding, ciclism si mai nou...alerg 6-8 km de 2 ori pe saptamana - cardio :))).iau niste multiminerale, vitamine, izolat proteic, creatina si o dieta low carb in stil "barbar" :) sunt in perioada de cutting si incepe sa se vada 6 packu :).Nu imi amintesc bine cand am renuntzat la tratament si am aruncat toate pastilele.a trecut ceva vreme...si am ramas cu o stare d'asta...sunt usor iritabil, ma enervez aiurea si am niste stari de furie care au legatura cu anxietatea care a ramas ca o pata :).Am ignorat toate starile si temerile posibile pana am ajuns la un nivel la care nu ma intereseaza despre efectele anxietatii.Ce pot sa mai scriu...mi-am luat Melatonina...imi place ca ma trezesc foarte odihnit si sunt numai bun de mers la sala si ca sa inchei.sportul m-a salvat! mi-a schimbat viatza intr'un stil fantastic...sa nu mai zic ce poate face o alimentatzie corecta.un organism sanatos=o minte sanatoasa.
Multa sanatate!
Saliuuuuu :)
Salutare la lume si va doresc multa sanatate! restu' se face...:)
@Mircea1986
Men..eu am continuat cu sportul, bodybuilding, ciclism si mai nou...alerg 6-8 km de 2 ori pe saptamana - cardio :))).iau niste multiminerale, vitamine, izolat proteic, creatina si o dieta low carb in stil "barbar" :) sunt in perioada de cutting si incepe sa se vada 6 packu :).Nu imi amintesc bine cand am renuntzat la tratament si am aruncat toate pastilele.a trecut ceva vreme...si am ramas cu o stare d'asta...sunt usor iritabil, ma enervez aiurea si am niste stari de furie care au legatura cu anxietatea care a ramas ca o pata :).Am ignorat toate starile si temerile posibile pana am ajuns la un nivel la care nu ma intereseaza despre efectele anxietatii.Ce pot sa mai scriu...mi-am luat Melatonina...imi place ca ma trezesc foarte odihnit si sunt numai bun de mers la sala si ca sa inchei.sportul m-a salvat! mi-a schimbat viatza intr'un stil fantastic...sa nu mai zic ce poate face o alimentatzie corecta.un organism sanatos=o minte sanatoasa.
Multa sanatate!
Saliuuuuu :)
Apropo, unul dintre simptomele pe care am reusit sa le controlez destul de bine in ultima perioada este nevoia de a face tot timpul ceva, de a reactiona cumva la ce se intampla, cand sunt agitat. Sa misc mainile, picioarele, sa ma uit la telefon, etc..Am redus mult simptomul asta, fac si exercitii de respiratie cu doamna psiholog. De obicei senzatia asta apare totusi in momentele de 'pauza', cand sunt cu masina si nu am ocupatie sau ceva de genul..Mintea mea incepe sa se gandeasca ca trebuie sa reactionez cumva la ce se intampla, sa nu cumva sa mi se dezvolte anxietatea la un grad mai ridicat..Dar e fix invers, se pare :)
Daca e cineva interesat de exercitiile de respiratie ca metoda de relaxare, incercati http://www.youtube.com/watch?v=8aoOlUWO_akfeature=related ( eu fac primele 45 min, zilnic) si simt ca ma ajuta mai mult sa accept starile prin care trec, sa nu ma lupt cu ele. E mai greu la inceput..
Daca e cineva interesat de exercitiile de respiratie ca metoda de relaxare, incercati http://www.youtube.com/watch?v=8aoOlUWO_akfeature=related ( eu fac primele 45 min, zilnic) si simt ca ma ajuta mai mult sa accept starile prin care trec, sa nu ma lupt cu ele. E mai greu la inceput..
Camel, stiu ca ai dreptate. Tot mi-am propus si eu sa ma misc mai mult, sa fac efort, dar mai mult decat o luna de mers cu bicicleta nu am reusit. Si tot ma simteam ciudat, din pacate.Vreau ca asta sa fie scopul meu pe termen scurt, o sa incep cu plimbari si alergari zilnice, ca prea m-am obisnuit cu masina. E foarte ciudat, am ajuns sa ma simt mai sigur cand sunt in masina decat cand ma plimb pe jos..Un paradox, se pare.
Foarte bine camel ca ai reusit sa renunti la pastile...si eu am continuat cu sportul in stil barbar, alergam in fiecare zi + antrenament sala.dieta ce sa mai zic, dimineata 2 oua fierte+ ton/pui/vita/shake proteic, la pranz orez/legume + carne, seara la fel, gustari gen caju, fistic, am renuntat la dulciuri...foarte rar mananc, la prajeli...
Sunt sigur ca este efectul placebo la Rivotril si d-asta nu ma pot lasa deocamdata de el, am seri in care degeaba il iau...dar cu Cipralexul nu-i de joaca, sincer...de cand am inceput sa-l iau din nou am avut niste stari horror, aproape m-a pus la pat, l-am lasat de 2 zile, si sper sa-mi revin cat de cat, sa fac sport in continuare, sa-mi vad de treaba.
La mine o perioada ma simteam cel mai bine in pat, era fortareata mea, cum ma asezam ma simteam in siguranta, acum caut sa ies afara cu orice mijloc, ma simt mai bine afara, depinde de perioada...vara cel putin n-am stat deloc in casa, o luam cu bicla, sala, alergat, fel si fel de activitati, plimbari, etc. si m-am simtit cat de cat ok.cum a venit toamna si timpul asta nasol parca am tras spre casa, probabil vremea de afara si-a pus amprenta pe anxietate/depresie.
E bine ca ai reusit sa-ti controlezi starile camel, si sa renunti la pastile, si mai important ca ai reusit sa le uiti, si sa-ti pacalesti mintea ca este ok si fara ele...eu asta n-am reusit, si m-am invartit intr-un cerc vicios...n-am profitat cand mi-a fost bine sa le las...si acum imi este foarte greu...
Sunt sigur ca este efectul placebo la Rivotril si d-asta nu ma pot lasa deocamdata de el, am seri in care degeaba il iau...dar cu Cipralexul nu-i de joaca, sincer...de cand am inceput sa-l iau din nou am avut niste stari horror, aproape m-a pus la pat, l-am lasat de 2 zile, si sper sa-mi revin cat de cat, sa fac sport in continuare, sa-mi vad de treaba.
La mine o perioada ma simteam cel mai bine in pat, era fortareata mea, cum ma asezam ma simteam in siguranta, acum caut sa ies afara cu orice mijloc, ma simt mai bine afara, depinde de perioada...vara cel putin n-am stat deloc in casa, o luam cu bicla, sala, alergat, fel si fel de activitati, plimbari, etc. si m-am simtit cat de cat ok.cum a venit toamna si timpul asta nasol parca am tras spre casa, probabil vremea de afara si-a pus amprenta pe anxietate/depresie.
E bine ca ai reusit sa-ti controlezi starile camel, si sa renunti la pastile, si mai important ca ai reusit sa le uiti, si sa-ti pacalesti mintea ca este ok si fara ele...eu asta n-am reusit, si m-am invartit intr-un cerc vicios...n-am profitat cand mi-a fost bine sa le las...si acum imi este foarte greu...
@blajan_andrei
Asa cum la sofat dispar toate gandurile negative despre starea de anxietate si-ti focusezi toata atentia la condus, semne, trecatori si traficul infernal.asa se poate intampla cand te plimbi pe strada :). La mine a functionat o chestie pe care o repet si-n ziua de azi...pac! aparea fenomenu' paranormal (ametzeala, depersonalizare, vedere tulbure, derealizare, etc) imi schimbam brusc gandu' si nu stateam sa aprofundez subiectu :), filmul science fiction despre ce am, ce se petrece, de ce imi fuge pamantu de sub picioare sau din ce cauza mana stanga nu pare sa fie parte din corpu meu sau intr'o noapte stateam in pat cu ochii inchisi si pluteam deasupra mea, ma vedeam si in acelasi timp oscilam cu viteaza deasupra capului dupa care se ducea imaginea spre picioare...adica.la ce nivel de stress psihic ma aflam in momentu' ala.?.Timpul a trecut, chestia cu schimbatu' gandului m-a ajutat mult si poate functioneaza si la altii.e doar un sfat si poate nu functioneaza la nimeni..fiecare face ce vrea cu mintea lui...
Sanatate!
@Mircea1986
Nu inteleg cum ai ajuns iar la starile astea...iar medicatie...
Hm..nu imi aduc aminte de regulamentu forumului...asta e Id'ul meu de Skype- qastyler
Poate mai ne chatuim ca e geniala "terapia" aia prin chat, cu glume, cu rasete, cu chestiuni d'astea pozitive si constructive.
Sanatate si salutari! :)
Asa cum la sofat dispar toate gandurile negative despre starea de anxietate si-ti focusezi toata atentia la condus, semne, trecatori si traficul infernal.asa se poate intampla cand te plimbi pe strada :). La mine a functionat o chestie pe care o repet si-n ziua de azi...pac! aparea fenomenu' paranormal (ametzeala, depersonalizare, vedere tulbure, derealizare, etc) imi schimbam brusc gandu' si nu stateam sa aprofundez subiectu :), filmul science fiction despre ce am, ce se petrece, de ce imi fuge pamantu de sub picioare sau din ce cauza mana stanga nu pare sa fie parte din corpu meu sau intr'o noapte stateam in pat cu ochii inchisi si pluteam deasupra mea, ma vedeam si in acelasi timp oscilam cu viteaza deasupra capului dupa care se ducea imaginea spre picioare...adica.la ce nivel de stress psihic ma aflam in momentu' ala.?.Timpul a trecut, chestia cu schimbatu' gandului m-a ajutat mult si poate functioneaza si la altii.e doar un sfat si poate nu functioneaza la nimeni..fiecare face ce vrea cu mintea lui...
Sanatate!
@Mircea1986
Nu inteleg cum ai ajuns iar la starile astea...iar medicatie...
Hm..nu imi aduc aminte de regulamentu forumului...asta e Id'ul meu de Skype- qastyler
Poate mai ne chatuim ca e geniala "terapia" aia prin chat, cu glume, cu rasete, cu chestiuni d'astea pozitive si constructive.
Sanatate si salutari! :)
Inteleg ce zici si, desi sunt constient de toate aceste probleme, e mai greu sa le ignor, sa le las sa plece de la sine. Stiu sigur ca mi-ar trebui ceva care sa imi ocupe timpul, sa nu am vreme sa ma gandesc la asta, dar problema e ca e greu sa ma motivez, simtindu-ma asa. Oricum simt ca sunt pe drumul cel bun, cu terapia si medicamentele, am invatat sa accept mult mai bine starile generale de anxietate, mai greu cu cele in care anxietatea crescuta, cand simt nevoia sa ma retrag si nu tare pot...Gen vizite la mall, cafele in locuri mai aglomerate..etc.. E ca si cum mi-as cauta ceva ce sa ma deranjeze, cand nu exista. Inainte dadeam vina pe oboseala, pe PC, pe alimentatie, pe stilul de viata, iar cand s-au imbunatatit multe, nu prea am avut explicatii pentru modul in care ma simt :) Asta macar m-a ajutat sa inteleg ca problemele vin de la psihic.
De obicei eu eram concetrat pe simptome de agorafobie, iar acum persista cele de "aiureala" permanenta, simt ca e o stare generala, dar macar acasa ma simt mai bine.., senzatie de plutire, care cateodata e mai crescuta sau mai scazuta, in functie de factorii de "stres" si de imprejurari. Cea mai ciudata senzatie e in continuare dupa chefuri, a doua zi ma simt ca ultimul om, toate senzatiile se amplifica..Poate si fiindca prima oara am avut de-a face cu senzatia de detasare totala si panica in urma unui chef "nereusit" :)
@camel Intr-adevar, cu cat povestesc mai mult despre problemele astea, cu lumea in general, ma simt mai bine si mai inteles, mai adaptat, mai linistit, mai sigur pe mine. Si la psiholog, ajung sa fac glume despre starea mea, mai fac mistouri. Si umorul ajuta mult, cu siguranta. E greu cand lumea nu stie prin ce treci, mai ales ca eu am si tendinta sa fiu destul de interesat de parerea celorlalti despre mine. Fiecare isi "modeleaza" anxietatea cum stie, se pare.
De obicei eu eram concetrat pe simptome de agorafobie, iar acum persista cele de "aiureala" permanenta, simt ca e o stare generala, dar macar acasa ma simt mai bine.., senzatie de plutire, care cateodata e mai crescuta sau mai scazuta, in functie de factorii de "stres" si de imprejurari. Cea mai ciudata senzatie e in continuare dupa chefuri, a doua zi ma simt ca ultimul om, toate senzatiile se amplifica..Poate si fiindca prima oara am avut de-a face cu senzatia de detasare totala si panica in urma unui chef "nereusit" :)
@camel Intr-adevar, cu cat povestesc mai mult despre problemele astea, cu lumea in general, ma simt mai bine si mai inteles, mai adaptat, mai linistit, mai sigur pe mine. Si la psiholog, ajung sa fac glume despre starea mea, mai fac mistouri. Si umorul ajuta mult, cu siguranta. E greu cand lumea nu stie prin ce treci, mai ales ca eu am si tendinta sa fiu destul de interesat de parerea celorlalti despre mine. Fiecare isi "modeleaza" anxietatea cum stie, se pare.
camel, da-mi un privat si cu id-u de mess, o sa-mi iau maine si skype-ul, si vorbim cum am facut-o si acum un an, dar ai disparut subit dupa mess si n-am mai putut sa luam legatura:) intotdeauna o placere sa discutam, mai ales ca in afara faptului ca sunt "colegi" de anxietati/depresii, mai avem in comun si sala, suplimente, nebunii:)
Andrei, e perfect ca ai gasit o alternativa sa scapi de stres, daca la volan reusesti sa te concentrezi si sa uiti de anxietate e perfect, tine-o tot asa, acasa zici ca esti ok...e perfect adevarata treaba cu ocupatul timpului, cel putin o perioada mai lunga, trebuie planificat in fiecare zi cat mai multe activitati, pe multi i-am auzit ca au scapat de anxietate/depresie cu sport, servici, iesit cu prieteni in oras, fel si fel de hobby-uri legate sau nu de sport, este important sa socializam cat mai mult.din pacate n-am reusit asta in ultima vreme, si m-a prins din nou anxietatea:)
Andrei, e perfect ca ai gasit o alternativa sa scapi de stres, daca la volan reusesti sa te concentrezi si sa uiti de anxietate e perfect, tine-o tot asa, acasa zici ca esti ok...e perfect adevarata treaba cu ocupatul timpului, cel putin o perioada mai lunga, trebuie planificat in fiecare zi cat mai multe activitati, pe multi i-am auzit ca au scapat de anxietate/depresie cu sport, servici, iesit cu prieteni in oras, fel si fel de hobby-uri legate sau nu de sport, este important sa socializam cat mai mult.din pacate n-am reusit asta in ultima vreme, si m-a prins din nou anxietatea:)
Pe mine ma bufneste si rasu' uneori...imi amintesc in ce stare eram cand am descoperit forumu' asta :) Odata cu trecerea timpului ne revenim, ne facem mai bine, dar.nimeni nu si-a revenit 100%! Toti au ramas cu frici ascunse.cine spune ca s'a facut bine...bate campii cu gratzie.Odata cu "boala" asta am invatat sa ma bucur de mici atentii de care nu ma interesa deloc si nici nu ma mai entuziasma nimic...Acum gandesc altfel...am o viatza si parca nu imi ajunge...mai vreau una! :) asa de mult ma bucur de ea in fiecare zi :).
Ce sa zic...multa sanatate si insanatosire grabnica la toti! :)
Ce sa zic...multa sanatate si insanatosire grabnica la toti! :)
Bunaaaa, ce mai facetii????Mircea si eu simt o presiune in cap...naspa senzatia, nu?!:)))dmnn, eu am niste vise..ciudate, rauuu...starea de aiureala, buimaceala o mai am din cand in cand, in rest irealitatea nu m-a lasat...Mircea te vei reface sigurat daca crezi in acest lucru, incetati sa mai tratati anxietatea ca o problema care nu va lasa sa functionati(chiar daca asa e)...mi-e psihiatra mi-a spus:nu-ti mai urai anxietatea...caci ea e o parte din tine care are nevoie de ajutor, nu o critica, nu fi frustrata pe ea, e ca si cum ai fi frustrata pe o persoana draga tie care e bolnava si trebuie s-o ingrijesti, asa ca oferai tot ajutorul, amabilitatea ta si in primul rand rabdare...ai nevoie de rabdare multa cu tine si de credinta ca vei reusi.Acum depinde cum isi imagineaza fiecare reusita...camel a spus:.nimeni nu si-a revenit 100%! Toti au ramas cu frici ascunse...toti oamenii de pe pamantul asta au frici ascunse...cei care nu au sunt intelepti:au avut, le-au acceptat si le-au inlociut cu ceva mai bun pt ei:)...pana la urma urmei trebuie sa acceptam ca e ok sa fim anxiosi, este o parte a noastra mai "neingrijia"care trebuie luata frumos, treptat si curatata prin medicamente, sport si exercitiu cu noi(tehnicile de respiratie si yoga chiar au efect benefic;)) si un lucru pe care toata lumea mi-a spus este sa am rabdare cu mine...sa nu ma mai grabesc.rezultatele vin treptat.aaaaaaaaaaaa si nu stiu ce in ce legatura suntei voi cu Doamne Doamne:))dar pot spune ca puteti sa-i cereti si lui ajutorul.in timp se va vedea, credeti-ma...nu spun sa mergeti la bis non stop sau sa va luati icoane sau asa ceva ci sa mai vorbiti cu el din cand in cand, mai ales cand va simtiti rau, eu una am avut o experienta pot sa spun minunata:in una din zilele mele nasoale l-am implorat pe Dumnezeu sa ma ajute, sa-mi dea un semn ca va fi bine, sa visez cu el sau cv si in noaptea aceea chiar l-am visat, era un copil (nu pot spune ce fata avea)si practic am inceput sa plang, sa-mi descarc toata nemultumirea, toata ura si teama...ca la final el sa-mi spuna ca totul va fi bine...Iisuse am simtit in momentul ala o eliberare de imi venea sa sar pe toata lumea sa o iau in brate a doua zi:))))
Ce naiba sa fac daca revin de la antrenament cu un tonus bun, imi fac un dus si ma apuca o durere de cap de nu pot sta nici macar la tv, pc...normal ca ma enervez si incep sa ma gandesc aoleu iar ma apuca toate cele...deh eu as lasa anxietatea, dar nu ma lasa ea...crede-ma pe cuvant...aseara vb lui camel, am avut o zi cat de cat linisita dar trebuia s-o dau in bara cand m-am pus in pat si n-am putut adormi, mi-au trecut 3-4 socuri electrice de am zis ca am un fulger prin capatana, am inceput sa rad, nu mi venea sa cred ca iar incep cu prostiile astea, m-am dat jos din pat si am trecut la niste tractiuni, flotari pana ma dureau mainile de draci...bineinteles ca am adormit bustean la urma.
Azi la fel, am avut o zi mai libera si iar m-a trasnit...sunt constient ca-s perfectionist si vreau sa ma simt oke cum ma simteam pe vremuri, dar pana la urma cer mult? am o viata si p-asta s-o traiesc in chinuri sau adormit/leguma de la pastile...cam astea sunt remediile dupa ce reusesti sa treci de primele faze ale depresiei/anxietatii, sunt un tip foarte ambitios si lupt in continuare, daca am stat 3 luni fara sa ma ridic din pat de frica.nu mor acum, sper:)) asta se intampla la inceput, acum 2 ani si un pic.
Iar cei care sustin ca AD vindeca sunt buimaciti pe moment de efectul placebo sau de cel al calmarii durerilor fizice, in nici un caz nu exista pastila minune...sunt foarte indicate si recunosc ca m-au salvat la inceput, cand nu reuseam sa ma ridic din pat de dureri, eram foarte speriat pentru ca nu patisem ceva asemanator in viata mea, e sentimentul ala de frica, daca ai vreo boala incurabila...dar cu timpu cand realizezi ca pastilele doar iti redau intr-o oarecare starea fizica oke, dar pe termen lung ai de luptat foarte mult cu tine, cu ce vrei de la viata, cum vrei sa ti-o traiesti...
degeaba iei pastile cu pumnu si esti ok in casa stand in pat la tv bucuros intr-o prima faza repet ca ti-au trecut durerile fizice, cand iesi afara, la stres incepi si reactionezi ca atare...
Sunt foarte curios daca mai urmareste vreun doctor thread-ul asta, sa vina sa spuna cum pastilele sunt minunea si este vorba doar de chimie, chiar azi am vorbit cu doctora mea la tel si am avut o discutie pe tema asta...
Azi la fel, am avut o zi mai libera si iar m-a trasnit...sunt constient ca-s perfectionist si vreau sa ma simt oke cum ma simteam pe vremuri, dar pana la urma cer mult? am o viata si p-asta s-o traiesc in chinuri sau adormit/leguma de la pastile...cam astea sunt remediile dupa ce reusesti sa treci de primele faze ale depresiei/anxietatii, sunt un tip foarte ambitios si lupt in continuare, daca am stat 3 luni fara sa ma ridic din pat de frica.nu mor acum, sper:)) asta se intampla la inceput, acum 2 ani si un pic.
Iar cei care sustin ca AD vindeca sunt buimaciti pe moment de efectul placebo sau de cel al calmarii durerilor fizice, in nici un caz nu exista pastila minune...sunt foarte indicate si recunosc ca m-au salvat la inceput, cand nu reuseam sa ma ridic din pat de dureri, eram foarte speriat pentru ca nu patisem ceva asemanator in viata mea, e sentimentul ala de frica, daca ai vreo boala incurabila...dar cu timpu cand realizezi ca pastilele doar iti redau intr-o oarecare starea fizica oke, dar pe termen lung ai de luptat foarte mult cu tine, cu ce vrei de la viata, cum vrei sa ti-o traiesti...
degeaba iei pastile cu pumnu si esti ok in casa stand in pat la tv bucuros intr-o prima faza repet ca ti-au trecut durerile fizice, cand iesi afara, la stres incepi si reactionezi ca atare...
Sunt foarte curios daca mai urmareste vreun doctor thread-ul asta, sa vina sa spuna cum pastilele sunt minunea si este vorba doar de chimie, chiar azi am vorbit cu doctora mea la tel si am avut o discutie pe tema asta...
Salutare,
AD nu vindeca, mai ales daca boala e mai veche. Insa e o optiune serioasa cand dai de un necaz dásta si nu vrei sa dai coltul din vreme:)
Eu am TOC si iau tratament de vreo 9 ani, nu ca mi-as dori cum prost s-a inteles, din pacate. Insa stiu ca as deveni nefunctionala daca nu as lua.
Si totusi, am uneori anxietate cu mult peste medie, asa din senin, am si ganduri obsesive, tot asa din senin, si zile depresive/proaste, cum imi place sa le denumesc. Insa sunt mult mai rare si mai joase in intensitate decat atunci cand nu luam.
Nu, nu le iau de capul meu, ci am un medic curant. Optiunea lui a fost tot medicatia, caci boala e cronica in cazul meu. A mentionat si de terapie, insa stiu ca atunci cand mi-e rau lucrurile invatate la terapie sunt frectie la picior.
De cand iau tratament sunt functionala, sunt mama, sotie si lucrez in IT.
Nu as spune nici acum dupa 10 ani de boala ca m-am obisnuit, insa cumva boala m-a educat sa ma bucur de lucrurile marunte care poate inainte le treceam cu vederea.
O zi placuta va doresc!
AD nu vindeca, mai ales daca boala e mai veche. Insa e o optiune serioasa cand dai de un necaz dásta si nu vrei sa dai coltul din vreme:)
Eu am TOC si iau tratament de vreo 9 ani, nu ca mi-as dori cum prost s-a inteles, din pacate. Insa stiu ca as deveni nefunctionala daca nu as lua.
Si totusi, am uneori anxietate cu mult peste medie, asa din senin, am si ganduri obsesive, tot asa din senin, si zile depresive/proaste, cum imi place sa le denumesc. Insa sunt mult mai rare si mai joase in intensitate decat atunci cand nu luam.
Nu, nu le iau de capul meu, ci am un medic curant. Optiunea lui a fost tot medicatia, caci boala e cronica in cazul meu. A mentionat si de terapie, insa stiu ca atunci cand mi-e rau lucrurile invatate la terapie sunt frectie la picior.
De cand iau tratament sunt functionala, sunt mama, sotie si lucrez in IT.
Nu as spune nici acum dupa 10 ani de boala ca m-am obisnuit, insa cumva boala m-a educat sa ma bucur de lucrurile marunte care poate inainte le treceam cu vederea.
O zi placuta va doresc!
Din pacate este adevarat prozac, si eu am ganduri obsesive uneori si oricat as incerca sa le indepartez pur si simplu nu pot, AD m-au ajutat sa trec peste prima faza, sunt foarte utile cand ai perioade in care nu poti functiona...si iti vine sa te duci naibii, sa mori, ai ganduri negre, te simti inutil in fata gandurilor, etc.
Insa tot mai multi oameni au impresia ca se vindeca luand o pastila, scapa de probleme, trec cateva luni, se simt oke...apoi boala se intoarce(uneori mai puternic) si intra in panica, sunt intr-un cerc vicios.
Pe mine Rivotril m-a ajutat cel mai mult cand eram foarte speriat, si nu ma puteam controla deloc...dar anxioliticele creeaza dependenta si au un sevraj foarte urat, trebuie crescuta doza dupa un anumit timp sa beneficiezi de acelasi efect, si iar este o mare problema.
Sunt curios, pe langa prozac(l-am incercat si eu) dar aveam stari de somnolenta, si am renuntat, folosesti si calmante?
Imi inchipui ca iti este foarte greu sa lupti cu boala asta, mai ales daca o ai de foarte mult timp avand si o familie, work, etc.
Intr-un final ce sa zic, si pe mine m-a educat boala, vad altfel lucrurile, dar si pretul este pe masura...niste simptome fizice extraordinar de "nesimtite"
Insa tot mai multi oameni au impresia ca se vindeca luand o pastila, scapa de probleme, trec cateva luni, se simt oke...apoi boala se intoarce(uneori mai puternic) si intra in panica, sunt intr-un cerc vicios.
Pe mine Rivotril m-a ajutat cel mai mult cand eram foarte speriat, si nu ma puteam controla deloc...dar anxioliticele creeaza dependenta si au un sevraj foarte urat, trebuie crescuta doza dupa un anumit timp sa beneficiezi de acelasi efect, si iar este o mare problema.
Sunt curios, pe langa prozac(l-am incercat si eu) dar aveam stari de somnolenta, si am renuntat, folosesti si calmante?
Imi inchipui ca iti este foarte greu sa lupti cu boala asta, mai ales daca o ai de foarte mult timp avand si o familie, work, etc.
Intr-un final ce sa zic, si pe mine m-a educat boala, vad altfel lucrurile, dar si pretul este pe masura...niste simptome fizice extraordinar de "nesimtite"
Mircea nu iau decat doza minima de Fevarin. Foarte rar s-a mai intamplat sa imi fie asa de rau sa iau Rivotril, nu mai mult de 0.5mg, la nevoie.
Rivotril imi prescrie medicul cam 10 pastile la 3 luni, de regula nu le iau pe toate 10 in 3 luni, asadar nu am dezvoltat dependenta. Nu le tin in poseta sau in masina, ceea ce este ok, zic eu.
Iau atunci cand sotul mi-e plecat si raman singura acasa cu copilul, seara la culcare.
S-a intamplat o data sa fac un atac de panica urat si am capatat fobia asta de a nu face atac de panica cand sunt singura cu copilul.
Si mie mi-e teama de benzodiazepine pentru ca stiu ca dau dependenta urata.
As fi vrut sa renunt la AD, insa mi-este foarte teama, cu atat mai mult cu cat persoane dragi mie cu OCD au renuntat la tratament si au facut o recadere urata rau.greu si-au revenit. Asta imi intareste convingerea ca fara, se dezechilibreaza chimia creierului meu.
Inca o data, eu nu fac lobby pentru medicatie, in fond fiecare face cum crede cu corpul sau, eu doar imi impart experienta dand o mica speranta celor ce ma citesc ca se poate duce o viata aproape de normalitate si ca anxietate Nu inseamna sfarsitul, oricat ar fi de ingrozitoare.
O zi buna
Rivotril imi prescrie medicul cam 10 pastile la 3 luni, de regula nu le iau pe toate 10 in 3 luni, asadar nu am dezvoltat dependenta. Nu le tin in poseta sau in masina, ceea ce este ok, zic eu.
Iau atunci cand sotul mi-e plecat si raman singura acasa cu copilul, seara la culcare.
S-a intamplat o data sa fac un atac de panica urat si am capatat fobia asta de a nu face atac de panica cand sunt singura cu copilul.
Si mie mi-e teama de benzodiazepine pentru ca stiu ca dau dependenta urata.
As fi vrut sa renunt la AD, insa mi-este foarte teama, cu atat mai mult cu cat persoane dragi mie cu OCD au renuntat la tratament si au facut o recadere urata rau.greu si-au revenit. Asta imi intareste convingerea ca fara, se dezechilibreaza chimia creierului meu.
Inca o data, eu nu fac lobby pentru medicatie, in fond fiecare face cum crede cu corpul sau, eu doar imi impart experienta dand o mica speranta celor ce ma citesc ca se poate duce o viata aproape de normalitate si ca anxietate Nu inseamna sfarsitul, oricat ar fi de ingrozitoare.
O zi buna
Buna.am oprit tratam de ad de 2 zile si is "de pe alta planeta":)))))am o stare f ciudata in cap parca am capul intr-o galeata cu apa, mi-e un somn de-mi pica ochii iar vederea mi-e intunecata, senzatie de ireal si nu pot sa-mi misc capul dupa cum imi doresc ca am o senzatie deranjanta...am avut o dispozitie f dramatica azi dar ma descurc...am o intrebare...este efectul medicamentelor sau anxietate(tin sa mentionez ca nu sunt prea speriata, doar un pic nelinistita)voi ce credeti???:)
Si eu m-am simtit rau de tot cand am schimbat tratamentul de Alprazolam si Mianserin cu Prozac si Sanval, o saptamana am fost parca mai rau ca inainte :) Dar dupa aia a tercut, e foarte importanta atitudinea :) Dar cum de ai renuntat la AD ?
pai am luat timp de 4 sapt...mi-a fost super ok.m-am simtit genial...apoi psihiatra mi-a zis sa vad o perioada cum ma simt fara...si ma simt ca ceapa:)))am osenzatie ca naiba in cap de imi vine sa ma dau cu capu de pereti...privirea mie f intunecata ce sa fac???
Sa vorbesti cu doamna psihiatru sa ii spui. De obicei astea se reduc gradat, din ce am citit si am simtit :)
pai am luat o doza f mica...zilnic o pastila de 3, 7 mg
E cel mai bine sa ii spui despre reactiile tale, e mai bine decat sa induri toate simptomele :P
@rinchan
:)eu nu inteleg ce psihiatru poate face asa ceva dupa 4 sapt.AD se administreaza pe perioade de 6 luni+ dupa care se scad treptat pt. a evita niste stari unice :). Eu am luat Cipralex, Anxiar, Trittico(somnifer bun) si Orfiril (pt. episoadele mele "maniacale") :)))) asta a fost meniu' meu pe o perioada de 3 luni dupa care la un control s-a scapat doctorita cu o vorba pe care eu am n-am inteles-o.mi-a zis sa stau linistit ca nu sunt nebun...o sa-mi revin :) Well...in momentu' acela ma apuca un atac de panica combinat cu cateva imagini...eu printr'o camera, imbracat in alb, saliva care mi se scurge'N coltzu' gurii si rafturi pline de pastile...probabil am o doza de nebunie, da'...am ajuns acasa si am aruncat pastilele...Mircea stie :) am renuntat la medicatie.Pt. ca am renuntat brusc la AD, aveam niste scurt-circuituri prin cap...am gasit pe forumuri in afara explicatia pt. ca aici nu gaseam...era din cauza ca nu am renuntat treptat la Cipralex, AD'ul meu...d'asta zic...nu se renunta brusc la un AD.Dupa ce am renuntat la AD, m-am apucat de yoga pt. relaxare si respiratie si mi-a priit :).Ce vroiam sa zic?...de la primu' atac de panica...am renuntat la cele 2 pachete de tigari/zi, la cafelele alea PUTERNICE, la pepsi, la tot ce contine cofeina, la totate viciile.a fost foarte greu! Au trecut 2 ani de atunci si ma simt EXCELENT! Cineva scrisese pe forum despre dieta fara gluten.eu am aproape 1 an de cand nu mananc produse din faina alba si sunt plin de viata si energie la trezire :) probabil e si sportul la mijloc, dar...e de incercat :) Well..trebuie sa plec, ca..am stat prea mult la PC :)))
Insanatosire grabnica si zambiti! :)
:)eu nu inteleg ce psihiatru poate face asa ceva dupa 4 sapt.AD se administreaza pe perioade de 6 luni+ dupa care se scad treptat pt. a evita niste stari unice :). Eu am luat Cipralex, Anxiar, Trittico(somnifer bun) si Orfiril (pt. episoadele mele "maniacale") :)))) asta a fost meniu' meu pe o perioada de 3 luni dupa care la un control s-a scapat doctorita cu o vorba pe care eu am n-am inteles-o.mi-a zis sa stau linistit ca nu sunt nebun...o sa-mi revin :) Well...in momentu' acela ma apuca un atac de panica combinat cu cateva imagini...eu printr'o camera, imbracat in alb, saliva care mi se scurge'N coltzu' gurii si rafturi pline de pastile...probabil am o doza de nebunie, da'...am ajuns acasa si am aruncat pastilele...Mircea stie :) am renuntat la medicatie.Pt. ca am renuntat brusc la AD, aveam niste scurt-circuituri prin cap...am gasit pe forumuri in afara explicatia pt. ca aici nu gaseam...era din cauza ca nu am renuntat treptat la Cipralex, AD'ul meu...d'asta zic...nu se renunta brusc la un AD.Dupa ce am renuntat la AD, m-am apucat de yoga pt. relaxare si respiratie si mi-a priit :).Ce vroiam sa zic?...de la primu' atac de panica...am renuntat la cele 2 pachete de tigari/zi, la cafelele alea PUTERNICE, la pepsi, la tot ce contine cofeina, la totate viciile.a fost foarte greu! Au trecut 2 ani de atunci si ma simt EXCELENT! Cineva scrisese pe forum despre dieta fara gluten.eu am aproape 1 an de cand nu mananc produse din faina alba si sunt plin de viata si energie la trezire :) probabil e si sportul la mijloc, dar...e de incercat :) Well..trebuie sa plec, ca..am stat prea mult la PC :)))
Insanatosire grabnica si zambiti! :)
Buna...deci is speriata de moarte...am o stare tare aiurea in cap...ca un soc, fior, o senzatie tare deranjanta(nush cum sa o descriu)...parca as fi ametita...ma ustura ochii si pielea scalpului...si cel mai oribil, stateam jos si am facut o miscare brusc, iar vederea mi s-a miscat, dereglat...si nu doar o data.ce dumnezeu am???o fi oprirea tratamentului de vina?sau?ma gandesc sa nu am cv p creier...asa cv n-am avt niciodata!!!!va rog sa-mi spuneti ce credeti...aaaa si nu am pofta de mancare:((((
Doamne, pai cum naiba sa nu fi asa, medicul tau ti-a sugerat sa urmezi un tratament de 4 saptamani cu AD? in cel mai rau caz iti dadea un anxiolitic 3-4 saptamani sa vada daca te linistesti, un psiholog bunicel, si apoi tragea concluziile...nu stiu ce sfat sa-ti dau, e normal sa fi speriata...eu am crezut ca mor, ca am toate bolile posibile...la inceput cand te loveste anxietatea puternic esti la pamant...eu zic sa schimbi doctoru, sa urmezi un tratament adecvat pana te linistesti si realizezi ce ti se intampla, nu o sa mori, nu o sa patesti nimic fizic, din ce inteleg eu momentan nu poti avea o viata normala pentru ca simptomele sunt destul de puternice, si un anxiolitic este recomandat pentru o perioada scurta de timp pana isi face AD efectul, dar si aici trebuie sa ai rabdare, este posibil ca in primele 4 sapt chiar 6 sa ti se agraveze simptomele, apoi isi face efectul...nu lua nimic si fugi la doctor, explica-i starile prin care treci.
Cum incepi sa te simti mai bine, incearca sa-ti ocupi timpul cat mai mult, sa fi obosita atat fizic cat si psihic, fa sport este foarte important...fa orice ce ai visat si nu ai putut realiza...ocupa-ti mintea cu ceva ce iti trezeste interes, degeaba iti zic sa alergi daca nu te relaxeaza, nu-ti centrezi atentia spre alergat, incearca altceva pana reusesti.
Uluiala aia din cap o mai si eu dupa atata timp, cu timpul o sa-ti dai seama ca este anxietatea, o sa fi convinsa, si o sa treci mai usor peste starile respective:)
Iti dau un mesaj privat, citeste-l !
Cum incepi sa te simti mai bine, incearca sa-ti ocupi timpul cat mai mult, sa fi obosita atat fizic cat si psihic, fa sport este foarte important...fa orice ce ai visat si nu ai putut realiza...ocupa-ti mintea cu ceva ce iti trezeste interes, degeaba iti zic sa alergi daca nu te relaxeaza, nu-ti centrezi atentia spre alergat, incearca altceva pana reusesti.
Uluiala aia din cap o mai si eu dupa atata timp, cu timpul o sa-ti dai seama ca este anxietatea, o sa fi convinsa, si o sa treci mai usor peste starile respective:)
Iti dau un mesaj privat, citeste-l !
Eu propun conferinte pe Skype :))) parerea mea...pun pariu ca ar ajuta pe multi :)
O zi frumoasa sa aveti!
O zi frumoasa sa aveti!
@rinchan
uitam sa'ti zic...la tine si-a facut aparitia socul electric de care spuneam...o sa te tina 1 luna sau 2'a :( e ceva foarte horror...asa se intampla cand te lasi de AD brusc.
uitam sa'ti zic...la tine si-a facut aparitia socul electric de care spuneam...o sa te tina 1 luna sau 2'a :( e ceva foarte horror...asa se intampla cand te lasi de AD brusc.
Rinchan, te rog mult uita-te ti-am dat 2 mesaje pe privat
k...multumesc de raspuns...sanatate la toti:*!!!
mai am o singura teama...stau atenta sau ma misc si mi se intampla sa mi se miste si privierea...adica cadrul..mi so tot intamplat...ce e asta???
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 45acum 2 luni am suferit un atac de panica
- 4anxietatea se manifesta prin panica de a sta singura de a merge la un servici
- 3Insomnie, tahicardie, atacuri de panica...
- 17Derealizare, depersonalizare - exista remediu?
- 1anxietate
- 12Anxietate-reactii fizice care ma intriga
- 16mi-au pus dg SINDROM VERTIGINOS, NEVRAGIE ARNOLD, ATACURI DE PANICA
- 14Tulburare anxioasa cu atac de panica
- 2durere de stomac cu atac de panica
- 7Efecte adverse paroxetina?
- 16Depresie insotita de atacuri de panica
- 2anxietate / atac de panica
- 4Anxietate, atacuri de panica
- 32Atac de panica
- 1Astept pareri! anxietate si lipsa somnului, emotii necontrolate.
- 25Atac panica, stare de panica cand ma indepartez de casa
- 5Tratament naturist atacuri de panica.
- 3Anxietate, atacuri de panică foarte dese
- 2Bună ziua, am o strângere mai sus de buric, simt cum se oprește inima pentru puțin
- 5Detest viata pe care o traiesc, si mai ales ce ma asteapta.
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: