Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.
Asa e, se manifesta intr-un mod ciudat la fiecare persoana :) Si eu am multe probleme legat de modul cum percep lucrurile, si imi e destul de greu sa le fac fata, sa le accept. E foarte deranjant sa nu te mai simti tu in propriul corp :) La fiecare actioneaza in functie de modelul pe care l-am avut noi din trecut poate, ce ne-a afectat si ne deranjeaza :)
sigur????:)))))da nu fac nimic...si dintr-o data brusc mi se misca imaginea.doamne :))))si ma i-a o strafulgerare in cap efectiv.mama ei de anxietate:))))
Cam asa e...De aia incercam sa imi explic si eu toate astea prin lipsa de Magneziu, de Calciu, de bla bla. Parca simt cateodata ca privesc prin persoana la care ma uit, sau ca nu reusesc sa integrez tot peisajul in care ma aflu, parca sunt confuz si as fi baut vreo 4-5 beri. Culmea ca daca beau 4-5 beri nu mai am treaba cu nimic :))
Sanatate la toti!!!!
Am observat, daca dau atentie unui simptom in loc sa treaca, cu atat se fixeaza mai tare si vin altele mai enervante. Ca niste paraziti..cum sa reusesc sa barez repede un simptom sau gand ca uneori tare greu e..., bun trebuie sa nu-mi pese, sau sa ma gandesc la altceva, uneori merge alteori ruminez mult., daca aveti idei.Legat de perceptie si cadru deseori am avut si simptomul descris de voi, uneori parca si culorile erau mai sterse.si apropo b-andrei cum merge cu exercitiile de respiratie, nu reusesc sa gasesc pe youtube.
Am observat, daca dau atentie unui simptom in loc sa treaca, cu atat se fixeaza mai tare si vin altele mai enervante. Ca niste paraziti..cum sa reusesc sa barez repede un simptom sau gand ca uneori tare greu e..., bun trebuie sa nu-mi pese, sau sa ma gandesc la altceva, uneori merge alteori ruminez mult., daca aveti idei.Legat de perceptie si cadru deseori am avut si simptomul descris de voi, uneori parca si culorile erau mai sterse.si apropo b-andrei cum merge cu exercitiile de respiratie, nu reusesc sa gasesc pe youtube.
Salutari! Mai postez o data linkul http://www.youtube.com/watch?v=8aoOlUWO_ak
Mie imi place mult exercitiul, chiar daca ma simt ciudat spre final si parca nu mai am rabdare (eu fac doar primele 45 minute). Dar ma simt mult mai bine dupa el, nu stiu de ce, mai relaxat si mai linistit..Probabil depinde de fiecare. Macar sunt mai relaxat in general, ceea ce nu strica niciodata :)
Mie imi place mult exercitiul, chiar daca ma simt ciudat spre final si parca nu mai am rabdare (eu fac doar primele 45 minute). Dar ma simt mult mai bine dupa el, nu stiu de ce, mai relaxat si mai linistit..Probabil depinde de fiecare. Macar sunt mai relaxat in general, ceea ce nu strica niciodata :)
Buna...am sesizat ca in timpul zilei imi amintesc fugitiv fractiuni din visele care le-am avut...si mi se intampla sa am senzatii de deja-vu...asta ma cam sperie...voi ce credeti?:)
Rinchan, e tot anxietate, asa ca nu te speria orice forma ar lua si cat ar fi de insuportabila.Este anxietate si trebuie ignorata!
Cauta exercitii scurte de relaxare, invata-le si cand te apuca raul, aplica-le. La inceput n-o sa simti cine stie ce, insa apoi vor ceda.
Anxietatea e ca un foc, cu cat te straduiesti sa suflii si sa il stingi, cu atat se aprinde mai tare. Ignora si se va "stinge" de la sine:)
O zi buna
Prozac
Cauta exercitii scurte de relaxare, invata-le si cand te apuca raul, aplica-le. La inceput n-o sa simti cine stie ce, insa apoi vor ceda.
Anxietatea e ca un foc, cu cat te straduiesti sa suflii si sa il stingi, cu atat se aprinde mai tare. Ignora si se va "stinge" de la sine:)
O zi buna
Prozac
Asa e, e parte a anxietatii. Mie parca nici dupa doi ani de zile nu imi vine sa realizez :) Dar asa e. Si eu cand merg pe strada, mai ales cand am vreme sa constat, sa ma gandesc - parca ma simt mai aiurit, mai plutitor, mai visator. Cand am activitate, parca nu prea apuc sa ma gandesc la asta si nu o resimt asa tare(asta in general, pentru ca in situatii mai stresante parca nu resusesc sa imi iau prea mult gandul de la ea). Simt ca in ultima perioada sunt mult mai indiferent fata de ea, nu incerc sa ma lupt cu ea (dar cateodata nu reusesc). Multa sanatate tuturor!
Apropo, o chestie pe care mi-a propus-o doamna psihiatru si pe care o fac zilnic este un tabel in care sa imi dau o nota pt nivelul de anxietate si cum reactionez la ea.
Cam asa ar fi : Situatia -- Gandurile - Emotia(emotiile pe care le simtiti) - Nota anxietate -- Comportament.
Poate va ajuta cu ceva, macar sa constientizati reactiile, cand sunteti mai anxiosi, cat de anxiosi si eventual cum in timp o sa observati ca de multe ori scad notele pe care le acordati :) Eu il fac zilnic, de 3 luni...Cam cate 3-4 evenimente in mare, pe zi. (gen stat acasa, mers in oras etc, plimbare cu masina etc)
Cam asa ar fi : Situatia -- Gandurile - Emotia(emotiile pe care le simtiti) - Nota anxietate -- Comportament.
Poate va ajuta cu ceva, macar sa constientizati reactiile, cand sunteti mai anxiosi, cat de anxiosi si eventual cum in timp o sa observati ca de multe ori scad notele pe care le acordati :) Eu il fac zilnic, de 3 luni...Cam cate 3-4 evenimente in mare, pe zi. (gen stat acasa, mers in oras etc, plimbare cu masina etc)
Se poate si mai bine! :) Dar cu siguranta si mai rau. Tu ?
Cum spunea si andrei se poate si mai bine:), dar cu siguranta si mai rau!!!apropo putem discuta un pic despre irealitate si cum se manifesta ea...la voi cum ii.am luat medicamentele si parca am uitat cum era starea, acum parca a revenit si ma intreb chiar irealitate e?!mi-e teama sa nu fie cv fiziologic
Nu, Rinchan, nu e ceva fiziologic.
Documenteaza-te despre senzatiile de derealizare si depersonalizare.
Sunt considerate poate cele mai grave simtome de boala psihica.
Presupun ca la ele te referi.
Nu stiu exact ce tratament iei, dar astea se trateaza cu antipsihotice.
Faci o perioada tratament si cu antipsihotice si se retrag.
Ad-urile sau anxioliticele nu trateaza aceste simptome.
Documenteaza-te despre senzatiile de derealizare si depersonalizare.
Sunt considerate poate cele mai grave simtome de boala psihica.
Presupun ca la ele te referi.
Nu stiu exact ce tratament iei, dar astea se trateaza cu antipsihotice.
Faci o perioada tratament si cu antipsihotice si se retrag.
Ad-urile sau anxioliticele nu trateaza aceste simptome.
Nu stiu exact ce sa zic, cred ca depinde de fiecare in parte - legat de tratament. Eu stiu ca ma simteam mult mai ok si mai prezent cand luam Alprazolam, poate era si o senzatie de usurare ca am inceput sa fac ceva importriva anxietatii, nu stiu. Acum doua saptamani d-na psihiatru mi-a zis sa incerc o saptamana cu Risperidone, 0.5 mg seara, inainte de somn. Nu am reactionat deloc bine la el, am simtit doar efectele secundare ca sa zic asa, dar asta si poate pentru ca simt ca am parca un blocaj legat de medicamentele astea, parca le cam refuzasem din start. ORicum, simt ca in ultima perioada sunt mai ok, dar mai am de lucru :) Si asta ma bucura mult, avand in vedere ca nu simt ca sunt prea "dependent" de tratament (momentan iau un Prozac dimineata si un Zolpidem inainte de somn). Sper sa o tin pe drumul cel bun. Multa sanatate sa aveti!
Eu am luat FOBILES 4 saptamani...dupaia psihiatra mi-a propus sa opresc tratamentul vazand ca ma simt mai bine, mi-a spus sa vad o perioada cum ma simt fara.la mine depersonalizarea se manifesta astfel.sa zicem ca ma uit la pahar, si brusc am senzatia stranie ca de ce e paharul acolo, arata ciudat ca e acolo, yo stiu ca ala e un pahar, practic eu nu uit acest lucru, stiu si cine l-a pus sau na detalii dinastea, dar parca am o senzatie ciudata in legatura cu paharul, sau cu mainile sau cu lumea, uneori simt ca nu incadrez tot peisajul sau ca ceea ce vad e f artificial...mi-e groaza sa nu fie de natura fizica, daca nu e nu ma deranjeaza:)))
Exact asa e si la mine. Cand sunt mai anxios sau mai obosit sau mai stresat, nedormit etc.. ma simt mai iesit din peisaj, parca il percep mai greu. Si il percep parca doar partial, si sunt detasat putin de el..E foarte deranjant, stiu, dar incet incet am invatat sa traisec cu senzatiile astea. Doar ca inca nu am reusit sa incerc sa nu lupt cu ele..Eu asta am constatat, in functie de nivelul de anxietate creste si starea de "derealizare", de iesire din peisaj. Eu inca parca si cu prietenii aveam problema asta, cand ieseam in oras, pe cei din stanga sau dreapta mea nu prea ii integram parca, trebuia sa ma intorc spre ei, sa ii percep 100%. E foarte ciudat si doar cei care au trecut prin asa ceva stiu ce e :) Si mie imi vine greu sa accept ca e de la anxietate. Si cand vorbesc cu cineva, parca o parte din privire trece total de ei, prin alte locuri, mai ales la persoanele mai apropiate fizic de mine. Insa in ultima vreme simt ca a inceput sa fie mai ok. Si ma bucura mult asta. Cand incerc sa ma concentrez sa fiu mai integrat in peisaj, parca mai mult ies din el, parca privirea imi zboara peste el, sub el, etc :) Incearca sa intelegi ca problema e doar de natura psihica - dar afecteaza foarta mult starea fizica - mie mi-a trebuit o gramada de vreme sa inteleg. Pur si simplu nu imi explicam cum creierul nostru poate reactiona asa la "stres". O duminica linistita tuturor!
Doamne, cum sa fie de natura fizica? daca ai avea ceva fizic, te-ar durea si atat, nu te-ai gandi de ce este paharul pus acolo, etc.
Uita-te la mine, de cand este urat afara si-au facut aparitia niste fenomene sf, de exemplu am momente in care nu ma intereseaza nimic, stau si ma gandesc, oare de ce tre sa adorm? maine ma trezesc si iar imi este rau? ma uit la un film dar parca imi bubuie capul, oare de ce? iar tre' sa plec din casa? tre sa fac sport din nou?
Hmm, nu prea mai vreau, desi sunt constient ca dupa ce fac ma simt mult mai ok, iti dai seama cum incearca sa ma pacaleasca si pe mine anxietatea asta...este frica de frica la mine...pur si simplu mi-e frica sa nu cad la pat cum am cazut acum 2 ani si ceva pe vremea asta, sa nu mai am chef de absolut nimic, sa fac atacuri de panica...solutia? nu o stiu...dar cu siguranta o sa incerc sa am cat mai multe activitati, scz pt felul in care am scris dar sunt cam adormit, am luat juma de anxiar:))
Uita-te la mine, de cand este urat afara si-au facut aparitia niste fenomene sf, de exemplu am momente in care nu ma intereseaza nimic, stau si ma gandesc, oare de ce tre sa adorm? maine ma trezesc si iar imi este rau? ma uit la un film dar parca imi bubuie capul, oare de ce? iar tre' sa plec din casa? tre sa fac sport din nou?
Hmm, nu prea mai vreau, desi sunt constient ca dupa ce fac ma simt mult mai ok, iti dai seama cum incearca sa ma pacaleasca si pe mine anxietatea asta...este frica de frica la mine...pur si simplu mi-e frica sa nu cad la pat cum am cazut acum 2 ani si ceva pe vremea asta, sa nu mai am chef de absolut nimic, sa fac atacuri de panica...solutia? nu o stiu...dar cu siguranta o sa incerc sa am cat mai multe activitati, scz pt felul in care am scris dar sunt cam adormit, am luat juma de anxiar:))
Da, stiu groaza care te apuca cand parca esti actor intr0un film, cand de fapt e viata ta reala. E cumplit, insa eu tot pe locul doi l-as pune dupa simptomul cel mai deranjant al TOcului meu.
Am invatat ca face parte din anxietate si ajuta exercitiile gen "focus pe prezent".
Pe mine nu m-a ajutat focusarea pe respiratie, ci un exercitiu simplu al mainilor:
imi spun ca sunt in deplina siguranta ca pot sa-mi controlez miscarile mainilor daca vreau, daca eu nu vreau sa-mi coordonez mainile, ele stau relaxate; daca doresc sa le coordonez, le misc, miscari usoare, insesizabile pentru cei din jur, desigur:)
Altii se focuseaza pe respiratie, sau pe alta parte a corpului. Nu conteaza care, important e sa centram atentia pe ceva care ne tine concentrati pe realitate.
Mi s-a intamplat si la volan, dar slava domnului tot pe maini m-am concentrat si am depasit acest incident.
Clara, nu e bine sa folosim cel mai severe simptome, fiecare le considera cele mai severE, CELE pe cele care il deranjeaza cel mai tare.
Mircea, oricat iti va veni de greu sa crezi, starile astea vor trece si o spun, nu numa de dragu scrisului, ci pentru ca asa e!
Eu am fost rau, foarte rau si uite acum sunt mai bine, fara simptome asa severe, precum le-am avut. Desigur, v-as minti daca v-as spune ca sunt vindecata 100%, dar peste 90% e un procent care nu e de trecut cu vederea nu?
O seara linistita!
Am invatat ca face parte din anxietate si ajuta exercitiile gen "focus pe prezent".
Pe mine nu m-a ajutat focusarea pe respiratie, ci un exercitiu simplu al mainilor:
imi spun ca sunt in deplina siguranta ca pot sa-mi controlez miscarile mainilor daca vreau, daca eu nu vreau sa-mi coordonez mainile, ele stau relaxate; daca doresc sa le coordonez, le misc, miscari usoare, insesizabile pentru cei din jur, desigur:)
Altii se focuseaza pe respiratie, sau pe alta parte a corpului. Nu conteaza care, important e sa centram atentia pe ceva care ne tine concentrati pe realitate.
Mi s-a intamplat si la volan, dar slava domnului tot pe maini m-am concentrat si am depasit acest incident.
Clara, nu e bine sa folosim cel mai severe simptome, fiecare le considera cele mai severE, CELE pe cele care il deranjeaza cel mai tare.
Mircea, oricat iti va veni de greu sa crezi, starile astea vor trece si o spun, nu numa de dragu scrisului, ci pentru ca asa e!
Eu am fost rau, foarte rau si uite acum sunt mai bine, fara simptome asa severe, precum le-am avut. Desigur, v-as minti daca v-as spune ca sunt vindecata 100%, dar peste 90% e un procent care nu e de trecut cu vederea nu?
O seara linistita!
Tata mi-a dat un site si mi-a spus sa meditez asupra a ceea ce spune acest om...http://fymaaa.blogspot.ro/2012/03/osho-despre-ego-falsul-centru-7032011.html...la un moment dat vorbeste despre starile noastre(exact ceea ce simtim noi cu anxietatea, depresia...etc)...
Cand aveti timp, cititi.:).crd ca va va ajuta!
Sunt perfect constient ca pot trece, chiar in primavara asta incepand din martie pana in oct nu am mai avut probleme asa mari pentru ca am reusit sa-mi fac un plan cat de cat ok sa-mi ocup mintea cu fel si fel de activitati, dar eram foarte curios cum o sa fie in toamna, daca voi mai avea probleme, si din pacate am avut si continua, ceea ce m-a demoralizat putin, trebuia sa dau piept cu anxietatea mai devreme sau mai tarziu, credeam ca o sa fiu suficient de puternic si o sa-i tin piept, uite ca nu a fost asa...
Este perfect adevarata treaba cu distribuirea atentiei, dar cum mi-a zis si psiholoaga acum ceva timp, degeaba incerc sa mi mut atentia pe ceva ce automat creierul refuza, trebuie sa-mi indrept atentia spre ceva care ma intereseaza si ma acapareaza/imi place...lucru pe care l-am facut o perioada dar care din pacate m-a costat foarte multi bani, asta este problema momentan, stiu ce ar putea sa ma trezeasca din starea asta, stiu ce am de facut, dar momentan nu dispun de banii respectivi...
Banuiesc ca la tine Prozac, copilul a jucat un rol foarte important in lupta cu boala, mai sunt cazuri pe forum, la cameL la fel, si el are un copil:)
Asta e situatia, trebuie sa fiu tare, sa ma adaptez la fel si fel de situatii, mai ales la noi in Romania...nu ai cum sa ai o viata plina de bucurii, si stresu sa-l tii departe pentru ca este la orice pas, chiar in trafic azi dimineata mi-am facut o groaza de nervi:)
Este perfect adevarata treaba cu distribuirea atentiei, dar cum mi-a zis si psiholoaga acum ceva timp, degeaba incerc sa mi mut atentia pe ceva ce automat creierul refuza, trebuie sa-mi indrept atentia spre ceva care ma intereseaza si ma acapareaza/imi place...lucru pe care l-am facut o perioada dar care din pacate m-a costat foarte multi bani, asta este problema momentan, stiu ce ar putea sa ma trezeasca din starea asta, stiu ce am de facut, dar momentan nu dispun de banii respectivi...
Banuiesc ca la tine Prozac, copilul a jucat un rol foarte important in lupta cu boala, mai sunt cazuri pe forum, la cameL la fel, si el are un copil:)
Asta e situatia, trebuie sa fiu tare, sa ma adaptez la fel si fel de situatii, mai ales la noi in Romania...nu ai cum sa ai o viata plina de bucurii, si stresu sa-l tii departe pentru ca este la orice pas, chiar in trafic azi dimineata mi-am facut o groaza de nervi:)
Mircea, da copilul a jucat un rol masiv in recuperarea mea, daca n-ar fi fost el...
De cand ma simt mai bine am invatat insa sa ma bucur de lucrurile marunte, chiar foarte marunte, pe care sincer inainte nu le luam in seama. Ma bucur cat pot de natura, de o floare sau imi focusez atentia asupra lucrurilor marunte care ma inconjoara. Nu credeam ca ma pasioneaza gradinaritul, imi plac florile, alteori nu le=as fi dat importanta de acum:)
Cand pot ma joc cu cainele si ma fascineaza cum incearca sa imi faca pe plac atunci cand o las libera, numa sa ne jucam:)
Cu copilul, nici nu-mi vine sa cred ca deja e aproape adolescent, suntem prieteni. Incerc cat pot sa-i arat care mai sunt valorile de pe la noi, astea care mai sunt. E greu, al naibii de greu! Nu sunt nici pe departe cea mai buna mama...
Da, anotimpurile mai inchise, sunt mai nabadaioase pentru tulburarile noastre, dar se trece si de asta. Intr-un fel e mai bine pentru ca ne odihnim mai mult:)
Hai ca m-am intins...
De cand ma simt mai bine am invatat insa sa ma bucur de lucrurile marunte, chiar foarte marunte, pe care sincer inainte nu le luam in seama. Ma bucur cat pot de natura, de o floare sau imi focusez atentia asupra lucrurilor marunte care ma inconjoara. Nu credeam ca ma pasioneaza gradinaritul, imi plac florile, alteori nu le=as fi dat importanta de acum:)
Cand pot ma joc cu cainele si ma fascineaza cum incearca sa imi faca pe plac atunci cand o las libera, numa sa ne jucam:)
Cu copilul, nici nu-mi vine sa cred ca deja e aproape adolescent, suntem prieteni. Incerc cat pot sa-i arat care mai sunt valorile de pe la noi, astea care mai sunt. E greu, al naibii de greu! Nu sunt nici pe departe cea mai buna mama...
Da, anotimpurile mai inchise, sunt mai nabadaioase pentru tulburarile noastre, dar se trece si de asta. Intr-un fel e mai bine pentru ca ne odihnim mai mult:)
Hai ca m-am intins...
@Mircea
Bro, nu am copil...probabil ai vazut poze cu neotzica-mea pe facebook :)))))))
@ALL
Ce vroiam sa va zic...o galagie de pastile pt. anxietate si nimic bun.schimbarea gandurilor e cel mai bun exercitiu pe care l-am invatat.Cu exercitiul asta am scapat de derealizare, depersonalizare si toate starile sci-fi pe care le-am avut.Eu nu am stiut ce sa fac de la inceput, ca.scapam eu mai repede de filmu' asta horror numit anxietate.
Anxietatea se trateaza cu indiferenta...eu asta am invatat in 2 ani de chin.
Sanatate si virtute!
Bro, nu am copil...probabil ai vazut poze cu neotzica-mea pe facebook :)))))))
@ALL
Ce vroiam sa va zic...o galagie de pastile pt. anxietate si nimic bun.schimbarea gandurilor e cel mai bun exercitiu pe care l-am invatat.Cu exercitiul asta am scapat de derealizare, depersonalizare si toate starile sci-fi pe care le-am avut.Eu nu am stiut ce sa fac de la inceput, ca.scapam eu mai repede de filmu' asta horror numit anxietate.
Anxietatea se trateaza cu indiferenta...eu asta am invatat in 2 ani de chin.
Sanatate si virtute!
Eram convins ca esti tatic:))))
Da, cu indiferenta, doar ca-i naspa cu starile fizice, dupa ce trec, si scapi de dureri e cel mai important lucru, sa gandesti pozitiv, iar cand te apuca "nasoleala" cu ganduri aiurea sa le dai repede shut down:)
Si nu in ultimul rand faceti sport, chiar daca este iarna...cand fac sport sunt mult mai ok, am pofta de viata, pofta de mancare, cand mai fac pauza o zi sau doua ma simt mult mai rau, deh...
Nu prea reusesc sa ma odihnesc seara, asta i problema, ma uit la filme pana spre dimineata, apoi dorm cateva ore dar cam agitat, am redus pastilele:))
Da, cu indiferenta, doar ca-i naspa cu starile fizice, dupa ce trec, si scapi de dureri e cel mai important lucru, sa gandesti pozitiv, iar cand te apuca "nasoleala" cu ganduri aiurea sa le dai repede shut down:)
Si nu in ultimul rand faceti sport, chiar daca este iarna...cand fac sport sunt mult mai ok, am pofta de viata, pofta de mancare, cand mai fac pauza o zi sau doua ma simt mult mai rau, deh...
Nu prea reusesc sa ma odihnesc seara, asta i problema, ma uit la filme pana spre dimineata, apoi dorm cateva ore dar cam agitat, am redus pastilele:))
Mircea, eu pt insomnie iau Sanval (Zolpidem). Are un efect foarte interesant, te relaxeaza foarte tare si iti da chiar o stare de "high". Bine, e recomandat sa il iei si sa mergi direct la somn, dar eu cateodata mai stau, ca is tare interesante senzatiile :)) - dar totusi e mai bine sa adormi "natural", cu siguranta. Eu macar incep sa nu am treaba in timpul zilei, adorm repede si nu ma mai speriu inainte sa adorm - si ma bucura ca nu are legatura cu medicamentele, sau cel putin asa simt. Cand fac exercitiul de respiratie ma ia o stare de sooomn incredibila :)) Si daca adorm ma trezesc super binedispus, iar daca nu adorm, oricum sunt mai relaxat si la fel, binedispus si mai tolerant cu mine insumi.
Am incercat Stilnox(tot Zolpidem).La mine este vorba de altceva, asta trateaza insomnia si atat, in cazul meu insomnia daca pot spune asa este un derivat din anxietate/depresie, de exemplu dorm foarte bine cu Mirzaten care este un AD puternic...folosit in depresii majore, nu stiu ce sa zic, cand o sa dispara anxietatea si depresie cu siguranta dispare si problema cu adormitul, daca iau Mirzaten...toata dimineata, dupa amiaza sunt foarte obosit, trag la pat, lucru pe care nu pot sa mi-l permit...am o viata, nu stau s-o dorm...am incercat cateva luni, dar nu a disparut problema...din ce am discutat cu un psiholog care imi este si prieten, mi-a sugerat sa-mi schimb total stilul de viata, asta inseamna sa ma mut, sa mi schimb jobu, sa incep cu ceva nou in fiecare zi, lucru imposibil de facut momentan...vedem ce se intampla in continuare:D
Hello people :)
In weekend am fost in Studio Martin si m-am facut praf...am baut si am fumat ca pe timpurile apuse :)))) M-am trezit cu o mahmureala clasica si cu starile de rau cunoscute :))Nu regret nimic.Am fumat si niste iarba...ca sa fie meniu' complet :)Dupa o scurta mahmureala classica si 2 efecte science fiction in stil Spielberg, mi-am revenit complet si ma simt bine, ca un om normal.Nu regret nimic si daca am ocazia o sa mai repet treaba asta :) Sanatate si virtute!
In weekend am fost in Studio Martin si m-am facut praf...am baut si am fumat ca pe timpurile apuse :)))) M-am trezit cu o mahmureala clasica si cu starile de rau cunoscute :))Nu regret nimic.Am fumat si niste iarba...ca sa fie meniu' complet :)Dupa o scurta mahmureala classica si 2 efecte science fiction in stil Spielberg, mi-am revenit complet si ma simt bine, ca un om normal.Nu regret nimic si daca am ocazia o sa mai repet treaba asta :) Sanatate si virtute!
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 8va rog ajutati-ma sa-mi ajut iubitul!
- 28atacuri de panica - tratament de 7 ani
- 12anxietate
- 4vreau sa fiu bine pt familia mea si sa evit o cadere
- 3Cred ca sufar anxietate
- 6atac de panica sau alta tulburare?
- 6Cum sa scap de atacuri de panica?
- 28Atacul de panica!
- 7Am fumat acum 8luni o chestie naspa
- 3nu stiu exact daca e anxietate sau nu
- 4Cand ma supar foarte tare, lesin
- 3Insomnie, anxietate
- 12Anxietate si atacuri de panica
- 1tahicardie sinusala
- 12Cum am preluat din nou controlul asupra vietii si gestionarea anxietatii
- 3Simptome dupa atac de panica
- 6Atac de panică
- 6Anxietate si atacuri de panica
- 3Anxietate, atacuri de panică foarte dese
- 5Nu mai stiu daca transpir de la Seroxat sau de la anxietate
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburarea de depersonalizare
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: