Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare.

andrei
spui un lucru mare: accepti starea
chiar si dupa atita timp si psihoterapie nu sint in stare sa fac asta
nu pot sa ma accept asa pt ca am o familie care are nevoie de tata, sot...faptul ca am niste responsabilitati la care nu pot face face ma omoara mai tare ca boala- oricare ar fi ea- in sine.
incerc sa imi repet ca au rabdarea sa ma astepte, au puterea sa ma traga dupa ei, au intelegere...
categoric sint prea analitic cu mine, prea furios ca nu era cazul si timpul sa derapez...si cred ca de asta nu ma pot linisti si sa zic: asta e, .ma accept asa cum sint
nu, nu asta de acum sint eu.
deci, inca o data, bravo tie si celor ca tine care au reusit sa se calmeze si sa coabiteze cu simptomele
poate sint slab, poate inca sint ambitios si nu vreau sa traiesc cu simptomele...si asta nu e dovada de ambitie ci de prostie.

@ mache30

Starile tale sunt ori simptomele bolii (psihice si atat; nu ai alte boli) ori efecte secundare ale medicamentelor pe care le iei. Citeste cu atentie prospectele.

Ceea ce simti e strict psihic.

Eu personal te asigur ca in 8 ani de remisie de tulburare afectiva bipolara, timp in care nu am luat nici macar un xanax, m-am confruntat si eu cu toate aceste stari de care pomenesti.
Mai mult decat atat, senzatia aia de vertij, ameteala de care pomenesti, pe mine nu ma lasa sa ies din casa decat maxim de 2-3 ori pe saptamana. Uneori nici atat. E tot un fel de forma de manifestare de depresiei.

Ma gandesc ca tie ti-ar trece cu un ad care sa ti se potriveasca mai bine.

Pe mine nu ma lasa doctorita la boala mea sa iau ad.

P.S.: In lipsa unui alt tratament care sa va faca sa scapati de ele, va veti obisnui cu ele si nu le veti mai da atata importanta. Pentru simplu fapt ca va veti da seama ca vin si pleaca, fara sa se intample nimic deosebit in urma lor.

Nici eu nu sunt inca foarte bine, inca sunt temator si foarte analitic, nesigur in multe momente, mai ales ca am trecut prin starea asta doi ani si ceva. Dar multe simptome au disparut..Macar simt ca sunt mai sanatos in general, mananc destul de bine, mai fac si eu putin efort, dorm mai bine, stau mai putin la PC...etc...Pot sa spun cu mana pe inima ca problemele astea m-au facut sa apreciez mai mult toate lucrurile din viata si sa devin un om mai bun si mai pasator, m-au ajutat sa comunic mai bine cu lumea si sa nu mai fiu asa introvertit..Am invatat multe din toate chestiile astea si mai am de invatat, cu siguranta. Eu inca tin minte ca am amanat prima vizita la psihiatru / psiholog un an si ceva, si datorita simptomelor de agorafobie, pe langa celelalte pe care le aveam.
Si eu mi-as dori sa scap de tot de simptome, dar pentru asta trebuie rabdare si simt ca trebuie sa fac totul pas cu pas. Avantajul meu, ca sa zic asa, e ca sunt inteles de lumea din jur, mai mult sau mai putin, am o prietena careia i-am spus prin ce trec, mai vorbesc si cu prietenii despre asta, cateodata si cu membrii familiei. Totodata, am si mult timp liber in perioada asta, in care sa invat sa fiu relaxat si linistit. Insa stiu ca trebuie sa ma apuc cat de curand de activitati si sa intru intr-un ritm "normal" al vietii, iar gandul asta ma face sa fiu putin nesigur de cum va fi. Dar simt ca se poate, totul depinde de mine. Am primit ceea ce imi dorisem atat de mult, liniste, odihna, intelegere, reducere ale simptomelor - acum trebuie sa continui pe drumul acesta. Mi-a zis si mie doamna psiholog ca nu e vorba de a fi SLAB, daca ai probleme nu inseamna ca esti slab, parerea mea e ca esti slab doar daca nu incerci sa faci sa fie mai bine. E greu, cu siguranta, dar trebuie sa faci pasi spre a fi mai bine. E foarte important sa incerci sa inveti sa te relaxezi iar, macar acasa sa te simti in largul tau. Dupa aia toate vor fi mai usor de facut! Stai 10 minute, asculta-ti respiratia, cu ochii inchisi, fara sa te misti. Constata doar senzatiile si gandurile care iti vin in minte, fara sa reactionezi. Vezi cum te simti.

@ mache

Asa am ajuns si eu la urgenta, cu presiunea aia in cap, socuri electrice, m-am speriat foarte rau si am ajuns sa mi fac tot felul de controale, rmn-uri, encefalograma, tomografie si toate cele, cand ma trezesc dimineata am presiunea aia in cap, daca incerc sa stau mai mult la cal la fel, dar sunt sigur ca nu este vorba de nici o slaba oxigenare a creierului ci este vorba de depresia asta suparatoare care nu o sa-ti treaca daca nu iti schimbi complet viziunea despre situatia ta, si eu am momente cand imi vine sa ma dau cu capu de perete si ma gandesc cu multa invidie la cum am fost odinioara, si nu reusesc sa mai ating "forma" respectiva, cu cat esti mai suparat si mai nervos pe starea ta cu atat iti vei amplifica simptomele, crede-ma ca te inteleg perfect, eu pana la atacurile de panica urmate de anxietate generalizata si depresie nu am fost niciodata la doctor, nu am avut nici macar o operatie, nu am acceptat mult timp boala si recunosc ca am momente in care sunt frustrat pentru simplu fapt ca nu reusesc sa fiu un om normal, dar pana la urma ce inseamna normal? fiecare avem probleme...

Sunt curios ce tratament ai facut pentru presiunea aia in cap si socuri electrice cat timp ai fost internat? si eu am problemele astea, mai ales iarna:)

Mircea
am fost internat din cauza vertijului.
presiunea in cap si scurt circuitele le simt uneori, ca de exemplu azi, desi la intensitate si frecventa suportabila
au fost zile in care am avut 15 scurtcircuite in 2 ore si o presiune in cap de parca imi strigea cineva creierul in pumni.
nu au trecut nici cu xanax, nici cu meditatie...m-am rugat sa adorm cit mai repede si sa dorm cit mai mult
dupa vreo doua zile m-au lasat senzatiile astea si m-au luat de bun altele
asa ca sintem cel putin doi care cautam raspuns la asta
ideal ar fi sa reusim sa nu bagam in seama simptomele, sa jonglam cu ele...numai ca sint cam multe si eu nu sint bun la jonglerii.si in plus stiu ca este o problema si sint obsedat de rezolvarea ei

clara
nu sint efecte secundare ale ad pt ca am citit prospectul, pt am mai folosit valdoxan-ul si.am mai avut senzatii asemanatoare si acum 2-3 sapt cind nu luam inca ad.
m-am gindit mult si de multe ori in ultimul timp sa accept ideea ca am depresie si nu alta boala grava, sa ma impac cu starile, si eu si cei de linga mine si mai usurel sa ne vedem de treaba
dar eu nu pot sa lucrez, nu pot sa imi fac un program pt miine.nu pot sa ma lupt cu mintea mea, cu mine insumi...
la terapie imi spunea sa uit cine am fost si sa traiesc prezentul
dar eu nu vreau sa uit trecutul( tot ce sint, tot ce am muncit, toata bucuria este in trecut, lucrurile de care sint mindru sint cele facute in trecut) iar prezentul este asa cum este
imi spune sa nu imi fac planuri mari de viitor...alta aberatie...
gata ca enervez si mi se face si mai rau...si in plus probleme de genul asta cred ca le dezbate multa lume in cap

de fapt ar trebui sa spun ca daca nu erau atit de multe simptome si atit de puternice as fi reusit sa trec peste situatie.
poate ca ele au existat mai demult dar nu le-am bagat in seama pina nu s-au inmultit si amplificat...dar cind e prea mult..e prea mult
nu incerc sa imi gasesc scuze dar dupa regulile psihologilor nu gasesc un eveniment activator al depresiei sau anxietatii si atunci zic ca s-au adunat in timp, si s-au adunat.pina m-au pus la pamint.si acum joaca tontoroiul pe creierul meu.

Seara buna!

mache30, incearca sa te accepti asa, daca tu nu te accepti ce sa astepti d ela ceilalti?

Cred ca esti foarte dur cu tine, ai stacheta prea ridicata si atata vreme cat nu vei accepta ca anxietatea e doar o boala ca oricare alta si ca Nu tu esti vinovat ca te-a lovit, nu poti merge mai departe.
Acceptarea nu este delasare, este doar un proces, o etapa a unui proces lung de vindecare.

Psihologul ne pune sa cautam trigger-ul care a declansat anxietatea, uneori se gaseste, alteori e atat de adanc intiparit in noi incat este imposibil de identificat. Ne confundam efectiv cu modul gresit in care am fost crescuti. Cand am descoperit ca eu n-am fost crescuta intr-o familie normala, am urat cu toata forta pe ai mei, dar anxietatea tot nu mi-a trecut, ci parca se accentua mai tare. Apoi mi-am dat seama ca cultiv niste sentimente josnice cate pe langa ca sunt periculoase, nu ma ajuta cu nimic, mai rau imi fac.

Atunci m-am oprit, am zis Stop. Apoi intr-o alta discutie cu un alt psiholog, am revenit la bataile luate in copilaria mica, psihologul mi-a dat un raspus scurt dar iluminator "atat au stiut ai tai, atat i-a dus capul sa faca, de ce le ceri mai mult""?! Fa tu mai mult pentru copilul tau, fii tu altfel!

Inchid paranteza, ideea e ca trebuie cumva ca tu sa te accepti, asa cu limite cu bune, cu aceasta pacoste de boala si cu un tratament corect se va remite! Nu o spun de dragul tau sau al orei tarzii la care scriu, ci pentru ca asa este, asta e procesul.
Aveam la grupul de suport un alt Mircea, si scria cumva identic ca si tine, ca se simte inutil, zero pentru familia lui, din fericire acum este bine. Crede-ma ca se poate mergemai departe, iti trebuie un dr bun si o doza de acceptare din partea ta.
Sanatate!

Buna mache30...vad ca nu esti prea bine, nu-i nimic nici eu nu ma simt prea intreaga...te inteleg ca vezi totul o munca, un chin groaznic si parca iti vine sa nu mai faci absolut nimic, e foarte normal si absolut ok...nu trebuie sa faci nimic special, decat sa ai rabdare cu tine.Dai fii atent, nu sa ai rabdare sa-ti treaca starea caci asta presupune ca astepti...asteptarea nu-i ok, te face sa te simti neputincios, te face sa fortezi lucrurile, iar cad lucrurile nu vin de la sine, nu "curg fluent" nu are farmec(e ca si cand cineva iti face o surpriza, dar tu stii care e surpriza).
Fii linistit ca va fii bine, va veni o zi cand vei zambi din toata inima, asta e doar o etapa din viata ta, trece doar ca depinde de tine daca tine mai mult sau mai putin...
Am intalnit o pesoana minunata care in momentul in care i-am plans si i-am zis ca nu mai pot, ca imi vine sa ma arunc p balcon, mi-a zis:Daca nu ai un motiv pentru care sa traiesti, iti dau eu unul, nu mai trai pentru tine, traieste pentru oamenii care te iubesc, gandeste-te ca o zi de viata a ta e o mare bucurie pentru ei si chiar asa e, adica daca brusc nu ai mai fii, ar fii ingrozitor pentru ei...
Uite in momentul de fata ma simt cam "din filme":)))))dar e ok, o sa treaca, daca ma tot gandesc la starea mea si o tot impart in 1000 de bucati iti dai seama ca ea nu va trece, ea va ramane acolo, ca ii dau eu importanta ca sa existe...
Tot ce trebuie sa retii din acest mesaj e ca:probleme multe si luni sau ani de chin vor fi rasplatite in final cu ani de bucurie si liniste...+fa sport cat mai mult posibil(nu fii delasator ca asa iti prelungesti agonia).

Buna baieti, vi s-a intamplat sa auzii un sunet ciudat in urechi?eu cand stau in camera singura, fara nimeni, si ma concentrez pe ce aud, aud un sunet sec, vid, nici nu stiu cum sa-i zic...mama si tata au zis ca il au si ei, dar nush ce sa cred, daca ma sperii ajunge sa se intensifice foarte tare...plus ca aseara imi tot canta o melodie in cap si nu mai scapam de ea, asta ma speriat putin...voi ce ziceti?

Ma faci sa rad rinchan:) desi nu este de ras, este un alt simptom al anxietatii, ti-ai dezvoltat o hipervigilenta si de aceea orice zgomot, sunet daca te concentrezi pe el devine enervant, bineinteles ca l-am avut, de exemplu sunetul unui ventilator din computer, desi cal era inchis eu tot il auzeam:))

Fa tratament pana scapi de marea majoritate a problemelor, este singurul sfat pe care ti-l pot da, degeaba incerci sa depasesti singura situatia daca ai problemele astea, azi un sunet, maine altceva si ai sa dezvolti tot felul de ganduri obsesive sau fobii si apoi vei scapa foarte greu de ele pentru ca le inveti si te obisnuiesti cu gandurile respective.

De sport ai spus ca faci, foarte ok, incearca si un tratament, sa dai un ragaz creierului sa fie mai linistit o perioada, consulta un medic:)

Daca puteai sa scapi singura de simptome era perfect, dar asta insemna ca anxietatea a fost trecatoare si a fost declansata de un factor pe care l-ai descoperit si l-ai eliminat, dar se pare ca nu l-ai gasit, pana il gasesti este greu sa stai cu starea asta.cum spunea si mache, e pacat sa nu ai un echilibru in viata, sa stai toata ziua sa te intrebi ce este cu tine, de ce nu esti cum erai, de ce auzi zgomote, de ce ai ganduri negre, de unde vine ameteala, starea de oboseala? de la anxietate/depresie iti spun eu:)

Cum sunteti ? :) Eu ma simt cam ciudat, cam iesit din peisaj si visator, asa dizzy, dar accept destul de bine starea si am rabdare cu ea..Ma simt cam obosit dupa toata perioada asta, poate si oboseala amplifica un pic senzatiile de aiureala.

Salut
Eu ma simt destul de bine azi, desi nu am dormit azinoapte, dar poate dorm noaptea asta.
In rest am o stare de apatie totala, nu am chef de nimic dar prefer asta decit greata, ameteala.
Plus ca nu imi place iarna, iar la noi ninge si e frig...si am racit si am nasul infundat.am o sinuzita netratata.
Dar daca as avea si putina energie ar fi binisor
Sa vedem cit tine.

Mache: Nu mai tin minte exact, dar tu ce medicamente iei seara ? Iei ceva special sa te ajute cu insomnia ?

Seara iau valdoxan care este un ad si recomandat si pentru tratarea insomniei.
Teoretic ar fi trebuit sa iau si 0, 25 xanax, dar sar peste el cit de mult pot si nu cred ca e bine dar am sa o intreb pe psihiatra cind ma voi duce la ea.
Ea mi-a zis sa iau xanax de trei ori pe zi dar daca pot sa le sar pe cele de dimineata si prinz si ma straduiesc sa fac asa.deci iau xanax alandala
Poate ar trebui sa renunt la ambitia asta si sa iau 3 pe zi si poate va fi mai bine
Chiar daca as ajunge dependent de el tot ar fi bine decit sa tot am starile urite din ultimele 3, 4 saptamini
Prin vara, cind imi era mai bine, ma luptam sa plec de pe loc, sa incet o activitate, aveam o lipsa crunta de tonus.am incercat cu vitamine, cu un alt ad dar nimic
Acum sper sa revin macar la starea din vara si apoi voi vedea ce voi face cu, , demarajul, ,
La voi ninge ?

Eu tin minte ca am inceput cu Xanax. Luam cate jumatate de pastila de 3 ori pe zi. Medicul mi-a zis ca daca simt ca nu fac fata sa iau cate o pastila de 3 ori pe zi, dar am zis ca nu incep asa direct, imi era cam frica. La mine si-a facut efectul isntantaneu, la ora 11-12 eram terminat si dormeam ca un bebelas. Trebuie sa recunosc ca mi-a reglat foarte bine orarul de somn, mai ales la inceputul tratamentului, cand practic eram si mai somnolent, ca si simptom de incepere al tratamentului. Pe parcurs am mai redus si eu la doua jumatati de pastila, dimineata si dupa-masa, seara luam doar Mianserin (AD). Insa tin minte ca dupa 3 luni, cand am renuntat la Xanax si am schimbat cu Prozac, o saptamana am fost cam K.O. Dar sincer, prefer starea o saptamana pentru un somn bun 2 luni si ceva si stare de liniste si toate cele. Plus ca poate m-am simtit asa ciudat si din cauza ca nu am reusit sa las progresiv Xanax, medicul mi-a zis ca daca pot sa nu il mai iau deloc in ultima luna, doar cand simt ca sunt anxios, ceea ce cam simteam daca nu luam :) Cel mai bine, cum ai zis si tu, e sa iei dupa tratamentul descris de medic, poate vorbesti cu ea sa incerci si tu cu jumatate de pasila, daca ti-e frica de dependenta. Dar iti spun sincer, un somn bun este extraordinar pentru problemele astea pe care le avem noi, iti da un tonus anume si te incurajeaza mult. Cu cat reduci din simptomele fizice pe care le poti controla, cu atat cred ca anxietatea se va simti mai putin. Cel putin asa era la mine, in mare. Dar nah, stii cum e, totul e in capul nostru, fiecare reactioneaza cum poate.

Aici nu a mai nins de cateva zile, e cam caldut afara.

Multa sanatate!!

+ca nu uita, cum a zis Mircea parca, daca iei Xanax macar ia-l pe cel de dimineata, cand gandurile inca nu apuca sa evolueze, ca sa zic asa...Dar oricum cel mai sigur e sa stai putin de vorba cu medicul psihiatru sa vezi ce si cum, sa ii spui cum te simti si ce iti recomanda legat de tratament.

Da, dimineata este recomandat sa iei xanax-ul.sa nu incepi sa te gandesti la una alta pana apar si durerile fizice si sa ai partea de toata anxietatea in splendoarea ei:)

Depinde de fiecare, intr-un timp eram ok asa, dar am decis sa nu-l mai iau si eu ma refer la rivotril pentru ca imi dadea o stare de liniste si parca nu aveam chef sa intru in discutii, eram mai retras, dar dupa un timp m-am ob, acum recunosc ca nu-l mai iau dim pentru ca ma incurca la sala, dar sunt zile in care as vrea linistea respectiva, merge cu muzica, ascultati muzica...faceti sport si e posibil sa ramaneti uimiti de combinatia asta:D

Sanatate multa tuturor !

bunaaa, ce mai faceti?:)cum va mai simtiti?_

Eu sunt destul de bine fizic si inclusiv psihic..Cam asta e ordinea la mine, daca ma simt bine fizic sunt sanse mai mari sa fiu si psihic, sau cam asa percep eu situatia! Zilele astea am fost destul de ok, mai putin agitat, mai activ si mai sigur pe mine. Am reinceput si sedintele de psihoterapie si m-am simtit cum nu m-am simtit niciodata cu doamna psiholog, relaxat si sigur pe mine si foarte putin deranjat de senzatiile fizice "obisnuite". Ma bucura mula chestia asta si vreau sa continui asa! Tu cum esti ? :)

buna ziua, ma numesc Cristi, am si eu o intrebare(imi cer scuze daca este aiurea si as dori un raspuns serios) in legatura cu atacurile de panica: in cazul in care faci efort sau chiar sex si intervine un atac de panica in timpul in care ejaculezi(pulsul ajunge la 180-200 cateodata daca orgasmul este puternic) sau dupa o alergare puternica si inima oricum iti bate foarte repede datorita efortului, daca mai intervine si atacul de panica, care acesta datoria fricii si anxietatii face inima sa bata si mai tare(pt ca te sperii), se poate intampla ceva cu inima? sau vreun atac vascular datorita tensiunii crescute? pt ca am citit ca in timpul unui atac de panica nu se poate intampla nimic grav, in conditiile spuse de mine, ramane valabil? multumesc si as dorii daca este vreun medic sa-mi raspunda

Salutare Cristi. Nu sunt medic, dar din experienta mea cu anxietatea pot sa iti zic ca, desi simti amplifcat bataile inimii, le simti asa doar fiindca e si atacul de panica. Pentru ca tinzi sa analizezi toate elementele din jur si incerci sa gasesti o explicatie pentru ce se intampla. Cel putin asa era la mine. Am avut si cateva momente in timpul "actului" cand ma simteam mult mai ciudat, nu eram sigur daca pot continua, nu intelegeam ce se intampla - aveam niste senzatii fizice ciudate, dar pana la urma ma calmam (relativ) si era ok. La fel, dupa ce urcam mult cu bicicleta si faceam o pauza, simteam mai tare pulsul decat l-as simti de obicei si ma cam speriam. Dar din cate cred eu, sansele de a pati ceva sunt aproximativ egale cu sansele de a pati ceva fara sa tii cont de panica - adica foarte foarte mici - doar incearca sa intelegi asta. Pentru ca atacul de panica vine de obicei din "creier", nu de la inima. Nu stiu daca m-am exprimat corect sau ma intelegi, important e sa incerci sa nu ii dai importanta pe cat posibil si sa incerci sa te concentrezi pe ce ar trebui. Nu zic ca e usor, dar important e sa incerci sa elimini gandurile legate de panica incet incet.

Ca exemplu, pot sa iti zic despre primul meu atac de panica serios, cand inima mi-a batut asa cum spui tu, timp de o ora si ceva si am crezut ca nu mai am nici o sansa, ma vedeam deja ori la spital langa ai mei, super dezamagiti de mine, ori deja mort, nu stiam ce se intampla, nu mai patisem deloc asa. Desi neplacut, foarte neplacut, a trecut pana la urma. Plus ca eu de obicei am pulsul un pic mai rapid decat al altora si mici probleme de respiratie din cauza ca am fost diagnosticat cu "sechele de rahitism" de cand eram mic.

Deci ideea e sa incerci sa lasi deoparte gandurile si frica si sa te concentrezi pe ce trebuie, incearca incet si cu rabdare daca nu reusesti de la bun inceput.

Sper ca m-am facut inteles, vorbesc doar din propria experienta :)

@ Cristi

De ce nu faci tratament pentru atacurile de panica ?

@ clara, pt ca nu vreau sa bag medicamente in mine asa, consider ca pot sa trec peste, dar trb doar sa ma interesez daca imi dauneaza fizic, ca psihic incerc sa-i tin piept

@ ro1989

Cu fizicul mai e ce mai e cand se strica.
Dar cu psihicul netratat, problemele se pot agrava in timp.
De la atacuri de panica poti da in anxietate, depresie, senzatii de derealizare si depersonalizare care sunt groaznice si o sa ajungi intr-o zi cand o sa regreti ca nu ai facut tratament la timp.

Nu stiu ce este asa greu sa vorbesti cu un psihiatru? chiar daca iti recomanda un tratament nu este obligatoriu sa-l urmezi, macar ajungi acolo, ii spui problemele prin care treci iar apoi iti analizezi singur situatia, daca te poti redresa singur fara a fi nevoie de pastile este foarte bine, dar cand stai cu dureri fizice toata ziua, senzatia aia de deralizare care este cumplita, te uiti in jur si te intrebi cum de ai ajuns asa...totul ti se pare strain si nu poti iesi din situatia respectiva cred ca ar trebui urmat un tratament, chiar asa ati ramas in anii 80-90? sunt oameni cu bani, realizati din toate punctele de vedere si tot au probleme.

@ro1989

Ce inseamna sa bagi medicamente in tine? daca te simti rau fizic si nu ai nici o problema fizica cum poti afirma ca psihic ii poti tine piept? este ilogic ce spui...incercati si faceti-va o radiografie pertinenta, si apoi trageti concluzii.

Decat sa stati cu senzatii de greata, dureri de cap, probleme cu respiratia, agitati nu ar fi mai bine sa incerci sa rezolvi problemele de la inceput? sa nu mai vorbim de ruminatiile alea care te seaca...daca sunt bolnav? daca am probleme fizice, inebunesc?:))

Nu stiu ce sa mai zic, nu sunt un fan al medicamentelor...am mai spus-o dar nici nu pot intelege pe unii care nu fac nimic sa-si imbunatateasca starea, faceti sport atunci, ascultati muzica, iar daca nici astea nu reusesc sa va dea o stare psihica buna(decat 2-3 ore) atunci cautati ajutor.

Salut
Intru din nou aici sa ma pling, dar este poate singurul loc in care mai sint inteles
Sint tot mai trist si mai incapabil de bucurie si placere, nici chiar sexul nu mai prezinta interes si placere
Am fost afara, am condus, am trecut pe la locul de munca si acolo si mai neplacut m-am simtit.ceea ce altadata imi placea acum era ceva groaznic.asa ca am venit acasa dar nu am nici aici o stare de confort
La munca m-am intilnit cu niste clienti si toti ma intrebau de ce sint trist sau suparat
Ma gindesc ca AD nu si-a facut inca efectul si tristetea profunda si lipsa totala de placere si implicare sint efecte adverse ale ad
Fizic senzatiile sint suportabile, cea mai puternica este durerea in ceafa, parca as avea un bolovan in cap
Dar categoric nu gasesc ceva care sa ma atraga, orice incerc sa fac imi pare f neplacut si nemotivant
Poate nu incerc destul dar sincer simt ca nu mai vreau si nu mai pot
Astept sa mai treaca o zi, si inca una.
Stare crunta de depresie, nu?

@ mache30

Eu am trecut prin asa ceva, mai mult de atat 3 luni de zile n-am vrut sa ma dau jos din pat, tu din cate spui iesi afara, incerci...ceea ce este o victorie...chiar daca nu-ti dai seama datorita simptomelor extraordinar de nasoale, kkt-ul ala de presiune in ceafa il am si eu, socuri electrice cateodata, in general o senzatie de cap greu cand stau in picioare, pe mine m-a ajutat foarte mult sportul, ai incercat? poate fi extrem de greu la inceput, dar dupa un timp te poate ajuta fara sa-ti dai seama...

In afara de AD nu iei si cate un anxiolitic dim, seara? pana incepe AD sa-si faca efectul, in rest stiu ca este foarte greu, eu aveam impresia ca nu o sa mai ies niciodata din starea respectiva, orice mi-ar fi spus doctorii, fam, prieteni...eram complet rupt de realitate, si acum recunosc ca am frica asta...sa nu cumva sa mai ajung in starea aia...ceea pe care o ai si tu in momentul de fata...este o frica de frica:)

Despre sex ce sa mai spun, nici macar nu ma puteam gandii la asa ceva, chiar nu reprezenta nici un interes nici pentru mine, stiu ca este cumplit..dar pana la urma daca eu am trecut de perioada respectiva, tu de ce nu ai face la fel? mai ales pentru familia ta, pentru copii, gandeste-te intr-una la ei, incearca sa-ti aduci aminte cum te simteai odinioara, cat de bine era, fa-ti un tablou in cap, si incearca sa-ti dai seama ca este totul in capul tau, nimic nu este fizic...

Si eu am avut cateva episoade urate de depresie, dar de obicei erau determinate de senzatiile fizice de la anxietate. Tin minte cand acu vreo 3 ani, vara, dupa ce m-am intors in Baia Mare, terminasem cu studiile in CJ si nu imi mai facea nimic placere. Ieseam in oras, eram apatic, totul se intampla in gol, nu simteam emotii, etc.. A fost primul contact cu depresia, ca sa zic asa, dupa care am ramas fixat o buna perioada doar pe anxietate. Cand aveam atacuri de panica mai urate ma gandeam ca nu mai are rost sa traiesc, dar nu imi faceam planuri sau ceva de genul, doar constatam cat de urate pot fi senzatiile astea si imi era tare greu. Stateam 15 ore pe PC si ma jucam ca sa nu ma gandesc la nimic altceva, nici eu nu am iesit o luna doua aproape din casa, imi faceam griji pentru momentele cand voi fi "fortat" sa ies si sa am activitati si tot asa. A fost o perioada extrem de grea, mai ales ca atunci nici nu stia nimeni prin ce trec. Pur si simplu ma salutam cu mama o data pe zi, in rest stateam la PC si mancam, daca aveam pofta de mancare si fumam vreo 1-2 pachete de tigari pe zi - si drumul pana la magazin era epuizant. E foarte greu sa iesi din starea aia, dar cand incepi sa iesi toate merg mai usor. Tin minte ca am mai avut cateva momente de depresie si la schimbarea de medicamente, asa ca poate sa fie si la tine un efect al medicamentelor, de inceput. Incearca sa ai rabdare si, cum a zis si Mircea, daca simti ca nu mai esti atras de nimic, gandeste-te la binele altora. E placut sa faci bine altora, sa stii ca esti apreciat si ca lumea are nevoie de tine! :)

Voi zice-ti bine : sa ma gindesc la binele celor apropiati
Este adevarat ca ma gindesc doar la mine..in sensul ca vreau sa stau deoparte de ei, sa nu deranjez, este problema mea si nu trebuie sa sufere si ei
In plus ei au nevoie de un ajutor nu de o povara.asa cum ma simt eu
Dar o sa fac efortul, incercarea de a face ceva tocmai pt ca le vreau binele si ii iubesc.in felul meu
Oricum, cine citeste aici stie mai multe decit fam mea
Poate nu e bine asa dar, in felul meu, incerc sa nu ii implic si pe ei
Si ma gindesc ce sa spuna copilu meu la scoala la colegii lui: bai, tata sta acasa ca are depresie si anxietate
Sau socrii mei : ce -i aia depresie...e nebun ( ei nu sint rai dar nu au fost bolnavi si nici nu suporta bolnavii)
Asa ca acasa prefer sa spun de starile fizice, iar aici, unde sint inteles, sa spun despre cele psihice
Prin stari din astea psihice am mai trecut, singurel, dar nu au fost asa puternice iar vizitele la psihiatru am spus ca le fac pt tratarea insomniei.sau nu am spus nimic
Poate recaderile sint mai urite si mai grele decit inceputul sau cel putin la mine starile psihice de acum ( din ultimele saptamini ) ma ingrijoreaza
Asa ca multumesc celor de aici pt ajutorul acordat..multumesc se scrie MULTUMESC.

Puteti sa incercati ceaiul asta pt. depresie.
Dupa ce a stat in pat 8 ani morocanos un batran a iesit la plimbare in parc doar dupa prima cana.
Dupa cateva zile a venit familia si a cumparat toate pungile de la plafar.
Costa in jur de 16 lei.

Ceaiul Muntele Grecesc - remediu pentru o multime de boli

Stiintific, este cunoscuta sub denumirea de Sideritis syriaca. Popular, i se spune Ceaiul Muntele Grecesc, Ceaiul Muntelui Cretan, Malotira, Ceaiul Ciobanului sau Ceaiul Pirineilor. Toate aceste denumiri indica faptul ca este o planta care creste pe munti, la altitudine mare. Intr-adevar, Ceaiul Muntelui Grecesc creste in zona muntilor din Balcani, la altitudini de peste 1000 de metri.

Malotira este folosita de greci, de cel putin 2000 de ani, pentru tratarea mai multor boli, in special, pentru raceli, gripa, boli respiratorii, alergii sau probleme digestive. Cercetarile din ultimii ani, efectuate in universitatile tarilor balcanice dar si in tari occidentale, precum Olanda si Germania, au dovedit ca Ceaiul Muntelui Grecesc are aproape proprietatile unui panaceu.

Studiile au confirmat beneficiile plantei pentru sanatate sustinute de traditia populara. Stiintific, s-a constatat ca Ceaiul Muntelui Grecesc are proprietati antioxidante, anti-inflamatorii si anti-microbiene. Datorita acestor caracteristici, consumul ceaiului de Malotira (italiana: "mallo" + "tirare". Trad. "indeparteaza boala") contribuie la prevenirea cancerului, osteoporozei sau gripei. Ceaiul intareste sistemul imunitar, combate durerile aproape de orice fel si calmeaza anxietatea usoara. Induce un somn usor, imbunatateste memoria si, se pare ca, poate preveni si trata, intr-o oarecare masura, boala Alzheimer.

Asadar, stiau pastorii greci de ce consuma ceaiul preparat din Malorita! In plus, ceaiul are un gust foarte placut, care pare a fi un mixt de arome de menta, musetel si lamaie. Un consum de 2-3 cani de ceai pe zi va mentine sanatatea si calmul.

Ceaiul Muntelui Grecesc se gaseste destul de greu pe piata romaneasca. Se zice ca nici in zonele de origine nu mai creste ca altadata. Este posibil ca rarirea plantei sa fi fost cauzata de dezvoltarea pasunatului (si caprele si oile adora planta) si/sau culegerea excesiva. Alte voci sustin ca accidentul nuclear de la Cernobil ar fi afectat cresterea plantei. Coincidenta sau nu, s-a constatat ca, de prin anii 80 ai secolului trecut, nu s-a mai produs miere din flori de Malotira.