Golul mental si lipsa trairilor
@clara_P
Astept de la tine niste raspunsuri daca poti.Ma poate ajuta clozapina..Merge ea pe simptomele negative de care sufar..Pe golul asta mental si lipsa totala a trairilor.Ce se intampla de fapt in creierul meu.Cum s-au dezvoltat aceste simptome negative...Care este cauza lor..As vrea mult sa stiu de ce am ajuns asa.Te rog mult, ajuta-ma cu aceste raspunsuri.
Astept de la tine niste raspunsuri daca poti.Ma poate ajuta clozapina..Merge ea pe simptomele negative de care sufar..Pe golul asta mental si lipsa totala a trairilor.Ce se intampla de fapt in creierul meu.Cum s-au dezvoltat aceste simptome negative...Care este cauza lor..As vrea mult sa stiu de ce am ajuns asa.Te rog mult, ajuta-ma cu aceste raspunsuri.
@clara_p
Astept cu nerabdare sa intri si sa-mi lamuresti cele cateva lucruri despre care ti-am vorbit.
Cu prietenie,
Astept cu nerabdare sa intri si sa-mi lamuresti cele cateva lucruri despre care ti-am vorbit.
Cu prietenie,
@buna clrara_p
Mai esti pe acest forum..Ti-am scris mai sus cateva lucruri si tare as vrea sa-mi raspunzi.M-ar ajuta mult o parere de-a ta.
Cu prietenie,
Mai esti pe acest forum..Ti-am scris mai sus cateva lucruri si tare as vrea sa-mi raspunzi.M-ar ajuta mult o parere de-a ta.
Cu prietenie,
buna
.ce spui tu, starile astea "inexplicabile"...parerea mea, e ca sunt de la pastile.
De ce cred asta?...pentru ca timp de patru ani am luat mai toate tratamentele si pastilele posibile si imposibile.nu mai aveam nici macar o bucurie.am zis de multe ori ca ma apropii de ceva rau...ma gandeam numai ca am sa mor si gata.
.am avut o revelatie intr-o zi.daca iau pastile si imi este tot mai rau, ce ar fi daca as incerca sa nu mai iau deloc, dar nici macar o pastila, de vreun fel.usor de zis, foarte greu, aproape imposibil de facut asa ceva.
...pe la jumatatea lunii ianuarie, am inceput sa le reduc, de la 2 pastilela 1 singura(ziua)si tot la fel cu cele de somn...nu stiu daca asteptam o saptamana si iar le-am redus, de la 1 pastila la jumatate..in schimb am luat pastile de plante si am baut ceai in special de tei.cu canile si passiflora si cate 4 pe zi.
.nu luam vreo doua zile simteam ca mor sau inebunesc.o "ghiara" parca ma strangea de inima...nu mai aveam decat ganduri si mii de intrebari...asa ca mai luam cate un anxiar...seara nu dormeam, mai luam un lexotan.dar sa le las nu puteam sub nici o forma.Luam doar cand simteam ca nu mai pot.nu pot descrie starile...neliniste, frica.dar o frica de moarte.erau ore intregi cand ziceam ca asta e ultima zi.azi fac un infarct ceva...nu mai rezistam.ASTA E.am zis.daca mor, mor si gata.
Cam asa a fost timp de cinci saptamani, acum merg pe a sasea saptamana.SUNT ALT OM."ghiara" aia care-mi "strangea" inima a disparut, nu mai iau nici macar pastile din plante, am inceput sa fumez cate o tigara, inca nu ma simt bine cand fumez, dar daca nu consum nimic "excitant" nervos(cafea, tigara, alcool).ma simt tot mai bine
SCAPI DE DEPENDENTA DE ANTIDEPRESIVE doar cu o vointa de "fier"...dureaza cam o trei luni de zile, in care vei vedea "moartea" cu ochii...la propriu spun, starea de frica te va face sa crezi ca nu vei reusi, dar va garantez ca vine o dimineatza cum a fost la mine, cand te vei trezi "ciudat" de relaxat, implinit.atat de fericit ca nici nu stii cum sa te comporti.Incepi sa razi cu toata gura, auzi si vezi oamenii din jurul tau, iti revin simturile...auzul ca pana atunci simti ca ai urechile infundate, gustul e atat de placut orice ai manca sau bea, vederea e din nou "clara"...esti atat de relaxat...incat acum realizezi ca antidepresivele si antipsihoticele te tineau "legat" parca intr-o "cusca".
.pe zi ce trece.nu ma mai cunosc.Ma intreb cum Dumnezeu am putut sa iau pe o perioada asa de lunga aceste pastile..si sa nu ma inteleaga cineva gresit.sunt extraordinare, in cazul in care faci un atac de panica sau alta stare de depresie, dar luate pe o perioada foarte scurta de timp sau doar in "criza"...stiu ca medicii spun de tratament pe o perioada de minum 6 luni..Sincer nu mai cred ca te vindeca, daca le iei mai mult de trei luni ci iti creaza in minte o lume atat de "lipsita de sens", plina de 'frica", inchis in tine...parca traiesti de azi pe maine si nu crezi ca te vei trata vreodata.
Ceea ce se intampla in mintea noastra unii spun cu glas tare altii nu.dar eu stiu, ca am trait ceea ce am trait si ii inteleg si pe cei care nu recunosc...le este frica sa spuna "nenorocirile" care le genereaza mintea in decursul tratamentului cu orice, ma repet orice fel de pastila prescrisa in psihiatrie
TOATE STARILE NEINTELESE DE VOI, CEEA CE VI SE INTAMPLA E REZULTATUL TRATAMENTULUI.. e prea mult...si daca nu va simtiti bine deloc incercati sa va lasa-ti..O SA SIMTITI CA INEBUNITI LA PROPRIU.dar in maxim trei luni.ve-ti fi din nou voi.
Cum pot sa ma simt acum dupa aproape doua luni fara pastile, pot spune ca sunt ca nou nascut.in primul rand pot sa rad, ies din camera, ma bucur de absolut orice ca un copil, simt ca vreau sa traiesc din nou..ce e drept ca ma mai incearca cate o stare pe care incerc sa o controlez, inimaginabil de greu, dar o controlez si sunt de intensitate tot mai mica pe zi ce trece.sa fiu sincer cred ca am facut "bloc" de atac de panica vreo doua saptamani in sir, nu mai reuseam sa vad clar, nu reuseam sa ma gandesc la viitor, eram o leguma la propriu.Dar gata, atacurile de panica nu tin mai mult de doua sau maxim trei minute.cam o data sau poate de doua ori pe zi..in schimb tot restul zilei.sunt din nou EU...cel dinaintea tratamentului.
Nu stiu cati vor reusi din cauza dependentei sa renunte, dar cei care vor reusi.vor fi din nou oameni.
.ce spui tu, starile astea "inexplicabile"...parerea mea, e ca sunt de la pastile.
De ce cred asta?...pentru ca timp de patru ani am luat mai toate tratamentele si pastilele posibile si imposibile.nu mai aveam nici macar o bucurie.am zis de multe ori ca ma apropii de ceva rau...ma gandeam numai ca am sa mor si gata.
.am avut o revelatie intr-o zi.daca iau pastile si imi este tot mai rau, ce ar fi daca as incerca sa nu mai iau deloc, dar nici macar o pastila, de vreun fel.usor de zis, foarte greu, aproape imposibil de facut asa ceva.
...pe la jumatatea lunii ianuarie, am inceput sa le reduc, de la 2 pastilela 1 singura(ziua)si tot la fel cu cele de somn...nu stiu daca asteptam o saptamana si iar le-am redus, de la 1 pastila la jumatate..in schimb am luat pastile de plante si am baut ceai in special de tei.cu canile si passiflora si cate 4 pe zi.
.nu luam vreo doua zile simteam ca mor sau inebunesc.o "ghiara" parca ma strangea de inima...nu mai aveam decat ganduri si mii de intrebari...asa ca mai luam cate un anxiar...seara nu dormeam, mai luam un lexotan.dar sa le las nu puteam sub nici o forma.Luam doar cand simteam ca nu mai pot.nu pot descrie starile...neliniste, frica.dar o frica de moarte.erau ore intregi cand ziceam ca asta e ultima zi.azi fac un infarct ceva...nu mai rezistam.ASTA E.am zis.daca mor, mor si gata.
Cam asa a fost timp de cinci saptamani, acum merg pe a sasea saptamana.SUNT ALT OM."ghiara" aia care-mi "strangea" inima a disparut, nu mai iau nici macar pastile din plante, am inceput sa fumez cate o tigara, inca nu ma simt bine cand fumez, dar daca nu consum nimic "excitant" nervos(cafea, tigara, alcool).ma simt tot mai bine
SCAPI DE DEPENDENTA DE ANTIDEPRESIVE doar cu o vointa de "fier"...dureaza cam o trei luni de zile, in care vei vedea "moartea" cu ochii...la propriu spun, starea de frica te va face sa crezi ca nu vei reusi, dar va garantez ca vine o dimineatza cum a fost la mine, cand te vei trezi "ciudat" de relaxat, implinit.atat de fericit ca nici nu stii cum sa te comporti.Incepi sa razi cu toata gura, auzi si vezi oamenii din jurul tau, iti revin simturile...auzul ca pana atunci simti ca ai urechile infundate, gustul e atat de placut orice ai manca sau bea, vederea e din nou "clara"...esti atat de relaxat...incat acum realizezi ca antidepresivele si antipsihoticele te tineau "legat" parca intr-o "cusca".
.pe zi ce trece.nu ma mai cunosc.Ma intreb cum Dumnezeu am putut sa iau pe o perioada asa de lunga aceste pastile..si sa nu ma inteleaga cineva gresit.sunt extraordinare, in cazul in care faci un atac de panica sau alta stare de depresie, dar luate pe o perioada foarte scurta de timp sau doar in "criza"...stiu ca medicii spun de tratament pe o perioada de minum 6 luni..Sincer nu mai cred ca te vindeca, daca le iei mai mult de trei luni ci iti creaza in minte o lume atat de "lipsita de sens", plina de 'frica", inchis in tine...parca traiesti de azi pe maine si nu crezi ca te vei trata vreodata.
Ceea ce se intampla in mintea noastra unii spun cu glas tare altii nu.dar eu stiu, ca am trait ceea ce am trait si ii inteleg si pe cei care nu recunosc...le este frica sa spuna "nenorocirile" care le genereaza mintea in decursul tratamentului cu orice, ma repet orice fel de pastila prescrisa in psihiatrie
TOATE STARILE NEINTELESE DE VOI, CEEA CE VI SE INTAMPLA E REZULTATUL TRATAMENTULUI.. e prea mult...si daca nu va simtiti bine deloc incercati sa va lasa-ti..O SA SIMTITI CA INEBUNITI LA PROPRIU.dar in maxim trei luni.ve-ti fi din nou voi.
Cum pot sa ma simt acum dupa aproape doua luni fara pastile, pot spune ca sunt ca nou nascut.in primul rand pot sa rad, ies din camera, ma bucur de absolut orice ca un copil, simt ca vreau sa traiesc din nou..ce e drept ca ma mai incearca cate o stare pe care incerc sa o controlez, inimaginabil de greu, dar o controlez si sunt de intensitate tot mai mica pe zi ce trece.sa fiu sincer cred ca am facut "bloc" de atac de panica vreo doua saptamani in sir, nu mai reuseam sa vad clar, nu reuseam sa ma gandesc la viitor, eram o leguma la propriu.Dar gata, atacurile de panica nu tin mai mult de doua sau maxim trei minute.cam o data sau poate de doua ori pe zi..in schimb tot restul zilei.sunt din nou EU...cel dinaintea tratamentului.
Nu stiu cati vor reusi din cauza dependentei sa renunte, dar cei care vor reusi.vor fi din nou oameni.
@ perseverenta
Draga mea,
Nu am mai putut sa iti raspund deoarece am fost internata timp de 21 de zile si nu am avut posibilitatea de a intra la Internet acolo.
Dintre toate diagnosticele pe care ti le ofera medicii, eu te sfatuiesc sa alegi pe unul in care este inclus cuvantul schizofrenie.
Numai la acest diagnostic, conform legii, se poate face pensionarea pe caz de boala, oricand, chiar si cu o luna de cotizare. Cu alte boli trebuie sa ai o anumita corelatie intre anii lucrati si varsta, lucru care e mai greu de indeplinit in cazul nostru.
In spital, am spus doctoritei mele ( o doamna de vreo 60 de ani, cu destula experienta la viata ei) despre tine.
Primul antipsihotic care i-a venit in minte cand a auzit de simptome negative a fost Abilify.
I-am explicat ca ai luat cam toate antipsihoticele care exista pina in acest moment si apoi am intrebat-o daca este asa de periculoasa clozapina. Mi-a raspuns ca nu este periculoasa atat timp cat faci analizele pe care ti le da doctorul sistematic ca sa vezi in ce stadiu te afli. Cu alte cuvinte a raspuns sa mergi cu incredere pe clozapina, si in momentul in care analizele nu mai ies buna, o schimbi rapid.
Nu iti mai face atatea griji.
I-am mai intrebat si pe medicii rezidenti despre cazul tau. Raspunsul a fost foarte prompt: "cu 800 clozapina rezolvi orice".
Tu ai citit prospectul de la Leponex si crezi ca poti sa monitorizezi formula leucocitara de 18 ori in 18 saptamani consecutive de la initierea tratamentului ? Apoi lunar ?
Ia legatura cu Anastasia (calogeropoulis aristia) si roag-o sa te ajute sa il contactezi pe @ clozapin. El este un baiat care face tratament cu acest medicament de multi ani. Stiu insa ca il sedeaza foarte tare si doarme foarte mult de la el.
Tu ai cumva si anxietate ?
Te rog de dragul meu sa iti cumperi sau sa iti printezi de pe net Paraclisul Maicii Domnului si sa citesti o pagina mica (o pagina este de marimea palmei) pe zi. Vezi ca nu am uitat si daca nu faci minimul asta de efort, sa stii ca o ma intristezi. :(
@ valer 2007
Dependenta de antidepresive nu exista.
Poate te referi la dependenta de benzodiazepine (anxiar, lexotan).
Care este de fapt diagnosticul tau ?
Xanax nu este antipsihotic, ci tot benzodiazepina, utilizata de obicei in tratarea anxietatii si a atacurilor de panica.
Pe benzodiazepinele astea nu ai voie sa le iei mai mult de 2-3 luni (incluzand aici perioada de reducere) deoarece dau dependenta.
Vii aici si scrii dupa 6 luni, un an, doi ani, n ani ca te-ai vindecat de anxietate si te simti bine fara tratament pe termen lung. Acum este prematur.
Boala ta (daca este depresie insotita de anxietate) poate sa aiba si remisii, adica perioade in care sa nu fie necesar nici un tratament. Dar asta nu inseamna ca te-ai vindecat complet.
In momentul in care, Doamna fereste, nu o sa te mai simti bine, mergi la medicul tau sa iti dea iar o schema de medicatie.
Faptul ca nu te puteai lasa de medicatie, nu insemna ca medicatia (in afara de benzo) a dat dependenta, ci ca tu nu te-ai vindecat inca de boala.
Draga mea,
Nu am mai putut sa iti raspund deoarece am fost internata timp de 21 de zile si nu am avut posibilitatea de a intra la Internet acolo.
Dintre toate diagnosticele pe care ti le ofera medicii, eu te sfatuiesc sa alegi pe unul in care este inclus cuvantul schizofrenie.
Numai la acest diagnostic, conform legii, se poate face pensionarea pe caz de boala, oricand, chiar si cu o luna de cotizare. Cu alte boli trebuie sa ai o anumita corelatie intre anii lucrati si varsta, lucru care e mai greu de indeplinit in cazul nostru.
In spital, am spus doctoritei mele ( o doamna de vreo 60 de ani, cu destula experienta la viata ei) despre tine.
Primul antipsihotic care i-a venit in minte cand a auzit de simptome negative a fost Abilify.
I-am explicat ca ai luat cam toate antipsihoticele care exista pina in acest moment si apoi am intrebat-o daca este asa de periculoasa clozapina. Mi-a raspuns ca nu este periculoasa atat timp cat faci analizele pe care ti le da doctorul sistematic ca sa vezi in ce stadiu te afli. Cu alte cuvinte a raspuns sa mergi cu incredere pe clozapina, si in momentul in care analizele nu mai ies buna, o schimbi rapid.
Nu iti mai face atatea griji.
I-am mai intrebat si pe medicii rezidenti despre cazul tau. Raspunsul a fost foarte prompt: "cu 800 clozapina rezolvi orice".
Tu ai citit prospectul de la Leponex si crezi ca poti sa monitorizezi formula leucocitara de 18 ori in 18 saptamani consecutive de la initierea tratamentului ? Apoi lunar ?
Ia legatura cu Anastasia (calogeropoulis aristia) si roag-o sa te ajute sa il contactezi pe @ clozapin. El este un baiat care face tratament cu acest medicament de multi ani. Stiu insa ca il sedeaza foarte tare si doarme foarte mult de la el.
Tu ai cumva si anxietate ?
Te rog de dragul meu sa iti cumperi sau sa iti printezi de pe net Paraclisul Maicii Domnului si sa citesti o pagina mica (o pagina este de marimea palmei) pe zi. Vezi ca nu am uitat si daca nu faci minimul asta de efort, sa stii ca o ma intristezi. :(
@ valer 2007
Dependenta de antidepresive nu exista.
Poate te referi la dependenta de benzodiazepine (anxiar, lexotan).
Care este de fapt diagnosticul tau ?
Xanax nu este antipsihotic, ci tot benzodiazepina, utilizata de obicei in tratarea anxietatii si a atacurilor de panica.
Pe benzodiazepinele astea nu ai voie sa le iei mai mult de 2-3 luni (incluzand aici perioada de reducere) deoarece dau dependenta.
Vii aici si scrii dupa 6 luni, un an, doi ani, n ani ca te-ai vindecat de anxietate si te simti bine fara tratament pe termen lung. Acum este prematur.
Boala ta (daca este depresie insotita de anxietate) poate sa aiba si remisii, adica perioade in care sa nu fie necesar nici un tratament. Dar asta nu inseamna ca te-ai vindecat complet.
In momentul in care, Doamna fereste, nu o sa te mai simti bine, mergi la medicul tau sa iti dea iar o schema de medicatie.
Faptul ca nu te puteai lasa de medicatie, nu insemna ca medicatia (in afara de benzo) a dat dependenta, ci ca tu nu te-ai vindecat inca de boala.
Buna.
"Faptul ca nu te puteai lasa de medicatie, nu insemna ca medicatia (in afara de benzo) a dat dependenta, ci ca tu nu te-ai vindecat inca de boala."
Ce inseamna oare "vindecat", ca dupa mine numai starea de bine inseamna ca te-ai facut bine.Eu luam pastile tot mai "tari" si starea mea se inrautatea vizibil.Am luat pe langa xanax, anxiar, lexotan si asentra, trittico, seroxat, amisulprid(jumatate de pastila), anafranil, zimovane, seroxat.Degeaba.de rau, mi-era tot mai rau, simteam ca pierd controlul, simteam ca mor si alta nik, in fiecare zi credeam ca e ultima
Bloc de atac de panica, par la ceas...asta era la ordinea zilei, somn adanc dar odihna nu simteam, pierdut intr-o lume pe care nu o pot descrie in cuvinte.ce erau toate astea daca eu luam intocmai tratament, am fost pe la "n" sedinte de psihoterapie.Nu cred ca este ceva ce nu am facut Nici un rezultat.
Am lasat pastilele, fara macar sa mai "inghit" vreuna de vreun fel.au disparut pe zi ce trece toate "starile"...frica, furia, nelinistea, oboseala, izolarea, delirul.Ma ia o stare, sau doua pe zi si tot din vina mea ca nu vreau sa renunt la cafea si la tigari, care sunt excitanti nervosi, dar nu tine mai mult de cateva minute.Sunt complet relaxat, mintea mea nu mai are mii si mii de intrebari, nu mai simt nevoia sa fug unde vad cu ochii, nu mai opresc masina si stau intins si tremur ca "varga", nu mai tip la oameni sa nu mai vorbesca tare sau fug de ei sa stau singur intr-un pat in liniste absoluta, fara macar musca sa se auda, simt din nou gustul mancarii, rad la tot felul de glume ce le citesc(aaaa, pot sa citesc, nici macar nu puteam sa deschis vreo pagina de internet sau vreo carte), ma gandesc spre viitor, la care nici nu mai cutezam sa imi fac vreun plan, muncesc si fizic si psihic, ca pana acum nu reuseam nici sa spal o farfurie dapoi sa mai fac si altceva, vorbesc cu mai toti prietenii mei la telefon lucru pe care il faceam maxim un minut, ne mai suportand parca sa mai aud ceva de la cineva.
Inca descoper ca am fost prizonierul propriei mele minti, pentru ca nu am ascultat de altii care ma indrumau zilnic.ba incearca sa vezi si cum e fara pastile.MACAR INCEARCA..nu i-am ascultat credeam eu ca nu stiu ei prin ce trec eu si nu ma pot ajuta cu sfaturi.
Raman la parerea ca toate pastilele sunt bune, pe perioade scurte de timp.NIMENI NU ITI POATE PUNE UN DIAGNOSTIC CORECT...nici nu au cum, pentru ca mintea umana nu o poate sti sau descoperi vreun medic, insa tu nu stii ce vei face in diverse situatii, dapoi un medic.Sa credem ca daca am cazut in "depresie" sau "anxietate" suntem "loviti" de soarta e gresit.sunt lucruri grave prin care trec milioane de oameni.Starile de rau vor trece si cu medicatie, dar cel mai sigur numai persoana insasi va descoperi "vindecarea", mi-a spus-o insasi medicul psihiatru.El face decat sa ne indrume, nicidecum sa ne vindece.
"Faptul ca nu te puteai lasa de medicatie, nu insemna ca medicatia (in afara de benzo) a dat dependenta, ci ca tu nu te-ai vindecat inca de boala."
Ce inseamna oare "vindecat", ca dupa mine numai starea de bine inseamna ca te-ai facut bine.Eu luam pastile tot mai "tari" si starea mea se inrautatea vizibil.Am luat pe langa xanax, anxiar, lexotan si asentra, trittico, seroxat, amisulprid(jumatate de pastila), anafranil, zimovane, seroxat.Degeaba.de rau, mi-era tot mai rau, simteam ca pierd controlul, simteam ca mor si alta nik, in fiecare zi credeam ca e ultima
Bloc de atac de panica, par la ceas...asta era la ordinea zilei, somn adanc dar odihna nu simteam, pierdut intr-o lume pe care nu o pot descrie in cuvinte.ce erau toate astea daca eu luam intocmai tratament, am fost pe la "n" sedinte de psihoterapie.Nu cred ca este ceva ce nu am facut Nici un rezultat.
Am lasat pastilele, fara macar sa mai "inghit" vreuna de vreun fel.au disparut pe zi ce trece toate "starile"...frica, furia, nelinistea, oboseala, izolarea, delirul.Ma ia o stare, sau doua pe zi si tot din vina mea ca nu vreau sa renunt la cafea si la tigari, care sunt excitanti nervosi, dar nu tine mai mult de cateva minute.Sunt complet relaxat, mintea mea nu mai are mii si mii de intrebari, nu mai simt nevoia sa fug unde vad cu ochii, nu mai opresc masina si stau intins si tremur ca "varga", nu mai tip la oameni sa nu mai vorbesca tare sau fug de ei sa stau singur intr-un pat in liniste absoluta, fara macar musca sa se auda, simt din nou gustul mancarii, rad la tot felul de glume ce le citesc(aaaa, pot sa citesc, nici macar nu puteam sa deschis vreo pagina de internet sau vreo carte), ma gandesc spre viitor, la care nici nu mai cutezam sa imi fac vreun plan, muncesc si fizic si psihic, ca pana acum nu reuseam nici sa spal o farfurie dapoi sa mai fac si altceva, vorbesc cu mai toti prietenii mei la telefon lucru pe care il faceam maxim un minut, ne mai suportand parca sa mai aud ceva de la cineva.
Inca descoper ca am fost prizonierul propriei mele minti, pentru ca nu am ascultat de altii care ma indrumau zilnic.ba incearca sa vezi si cum e fara pastile.MACAR INCEARCA..nu i-am ascultat credeam eu ca nu stiu ei prin ce trec eu si nu ma pot ajuta cu sfaturi.
Raman la parerea ca toate pastilele sunt bune, pe perioade scurte de timp.NIMENI NU ITI POATE PUNE UN DIAGNOSTIC CORECT...nici nu au cum, pentru ca mintea umana nu o poate sti sau descoperi vreun medic, insa tu nu stii ce vei face in diverse situatii, dapoi un medic.Sa credem ca daca am cazut in "depresie" sau "anxietate" suntem "loviti" de soarta e gresit.sunt lucruri grave prin care trec milioane de oameni.Starile de rau vor trece si cu medicatie, dar cel mai sigur numai persoana insasi va descoperi "vindecarea", mi-a spus-o insasi medicul psihiatru.El face decat sa ne indrume, nicidecum sa ne vindece.
clara_p
Buna Clara!N-am mai intrat demult pe acest forum pentru ca la un moment dat nu mai stiam ce sa spun.Am inceput tratamentul cu leponex de 2 luni, dar in zadar.Sunt tot cu gandirea saracita rau, fara idei, fara ganduri nu pot sa port o discutie simpla cu cineva, nu sunt in stare sa zic nimic.Stau ca muta si nu-mi trece nimic prin cap, pur si simplu nu pot sa vorbesc! Mi-am pierdut 2 job-ri foarte bune din cauza asta!Ma duceam la serviciu si nu puteam vorbi cu nimeni, absolut nimeni~ Iar in privinta emotiilor stau rau tare de tot!Nu simt absolut nimic nici dragoste fata de cei dragi, mi-au disparut complet sentimentele, nu pot sa plang, nu pot sa rad, nu pot sa simt nimic, parca as fi moarta!Si mai bine ar fi fost sa fiu asa!Doctorita mi-a pus mai multe diagnosttice, schizofrenie simpla, tulburare schizoafectiva, schizofrenie afectiva si schizofrenie reziduala.A zis ca nu stie nici ea cu exactitate ce am si nu poate sa-mi puna un diagnostic si nici sa-mi dea tratament.Pur si simplu nu stie ce sa faca cu mine!Sunt foarte disperata.Eu nu o sa mai fac bine niciodata.Mai bine as muri, si-asa sunt ca si moarta pentru ca eu nu pot sa simt nimic din ce simte un om normal si nu mai pot nici sa gandesc!Ce ma fac eu?Eu nu mai pot sa traiesc asa!Nu ma mai suport.Inainte de boala aveam sentimente si trairi foarte puternice, acum nu mai am nimic!De-as muri maine, as fi cea mai fericita!Am sperat sa ma imbolnavesc de cancer si sa scap de cosmaruyl pe care il traiesc!Traiesc ca un animal, mananc si ma duc la baie.Dar pana la urma nici ca un animal nu sunt pentru ca nici macar nu pot sa dorm ca un om normal, nu mi-a ramas nici o placere minima nu gandesc, nu simt nu dorm pur si simplu nu exist! Spune-mi tu ce sa fac in continuare?Ce ti-a zis doctorita aceea si mai ales ce i-ai spus tu despre mine?
Buna Clara!N-am mai intrat demult pe acest forum pentru ca la un moment dat nu mai stiam ce sa spun.Am inceput tratamentul cu leponex de 2 luni, dar in zadar.Sunt tot cu gandirea saracita rau, fara idei, fara ganduri nu pot sa port o discutie simpla cu cineva, nu sunt in stare sa zic nimic.Stau ca muta si nu-mi trece nimic prin cap, pur si simplu nu pot sa vorbesc! Mi-am pierdut 2 job-ri foarte bune din cauza asta!Ma duceam la serviciu si nu puteam vorbi cu nimeni, absolut nimeni~ Iar in privinta emotiilor stau rau tare de tot!Nu simt absolut nimic nici dragoste fata de cei dragi, mi-au disparut complet sentimentele, nu pot sa plang, nu pot sa rad, nu pot sa simt nimic, parca as fi moarta!Si mai bine ar fi fost sa fiu asa!Doctorita mi-a pus mai multe diagnosttice, schizofrenie simpla, tulburare schizoafectiva, schizofrenie afectiva si schizofrenie reziduala.A zis ca nu stie nici ea cu exactitate ce am si nu poate sa-mi puna un diagnostic si nici sa-mi dea tratament.Pur si simplu nu stie ce sa faca cu mine!Sunt foarte disperata.Eu nu o sa mai fac bine niciodata.Mai bine as muri, si-asa sunt ca si moarta pentru ca eu nu pot sa simt nimic din ce simte un om normal si nu mai pot nici sa gandesc!Ce ma fac eu?Eu nu mai pot sa traiesc asa!Nu ma mai suport.Inainte de boala aveam sentimente si trairi foarte puternice, acum nu mai am nimic!De-as muri maine, as fi cea mai fericita!Am sperat sa ma imbolnavesc de cancer si sa scap de cosmaruyl pe care il traiesc!Traiesc ca un animal, mananc si ma duc la baie.Dar pana la urma nici ca un animal nu sunt pentru ca nici macar nu pot sa dorm ca un om normal, nu mi-a ramas nici o placere minima nu gandesc, nu simt nu dorm pur si simplu nu exist! Spune-mi tu ce sa fac in continuare?Ce ti-a zis doctorita aceea si mai ales ce i-ai spus tu despre mine?
@ valer2007
Starile tale au trecut datorita medicatiei. Multumeste-i lui Dumnezeu. Te afli intr-o faza de remisie a bolii.
@ perseverenta
Eu i-am spicuit din scrierile tale.
Trebuie sa ai rabdare minim 6 luni cu leponex sa vezi rezultatele.
Rezidentii au zis: "cu 800 Leponex" iti trec toate.
Starile tale au trecut datorita medicatiei. Multumeste-i lui Dumnezeu. Te afli intr-o faza de remisie a bolii.
@ perseverenta
Eu i-am spicuit din scrierile tale.
Trebuie sa ai rabdare minim 6 luni cu leponex sa vezi rezultatele.
Rezidentii au zis: "cu 800 Leponex" iti trec toate.
Clara ce ti-au spus tie rezidentii este doar o legatura ultra simplista si simplificata, schizo necesita neuroleptice ! In realitate ea are nevoie fix de inversul acestui tratament si anume stimulare ziua si usoara sedare seara ca sa se poata recupera !
Deci as vedea o cantitate mica de Adderall dimineata si seara o doza potrivita de Depakine sau Leponex !
http://medicamente.romedic.ro/adderall-capsule
Deci as vedea o cantitate mica de Adderall dimineata si seara o doza potrivita de Depakine sau Leponex !
http://medicamente.romedic.ro/adderall-capsule
@ stevens
Vorbesti numai prostii si te faci de ras pe Forum.
Cred ca ai nevoie de un neuroleptic in doze care sa preintampine un astfel de comportament.
Leponex este unul dintre cele mai tari neuroleptice si nu cred ca ai ajuns sa dai lectii rezidentilor la medicina care numai asta au invatat.
Vorbesti numai prostii si te faci de ras pe Forum.
Cred ca ai nevoie de un neuroleptic in doze care sa preintampine un astfel de comportament.
Leponex este unul dintre cele mai tari neuroleptice si nu cred ca ai ajuns sa dai lectii rezidentilor la medicina care numai asta au invatat.
Te contrazici singura mai Clara ! Pai daca e asa tare neorolepticul ala, tu ii recomanzi o doza mai mare in loc de una mai mica !? In conditiile in care neurolepticele iti omoara si trairile pe care le mai aveai inainte ! Fata asta vrea SA SIMTA, SA TRAIASCA, nu sa-si inhibe creierul inca de la prima ora a diminetii ! Daca pana acum a incercat toate neurolepticele si nu au mers tu vrei sa mareasca doza ?
Mai bine te rezumi la citate din Paza simturilor si Pateric pt ca acolo chiar dai sfaturi bune si inaltatoare ! Si nu imi mai recomanda mie neuroleptice ca eu nu sunt maniac ca tine ! Axeaza-te pe religie, educatie sexuala la tineri si strict pe TAB unde ai experienta !
Mai bine te rezumi la citate din Paza simturilor si Pateric pt ca acolo chiar dai sfaturi bune si inaltatoare ! Si nu imi mai recomanda mie neuroleptice ca eu nu sunt maniac ca tine ! Axeaza-te pe religie, educatie sexuala la tineri si strict pe TAB unde ai experienta !
@ Stevens
Nu esti mai presus de medici.
Nu ai nici o idee cum functioneaza aceste medicamente asa ca nu iti da cu pareri pe care le consideri mai importante decat ale doctorilor.
Iti atrag atentia ca Forumul Romedic nu este un subiect de barfe, taclale, dat cu presupusul si nici de politica.
Nu esti mai presus de medici.
Nu ai nici o idee cum functioneaza aceste medicamente asa ca nu iti da cu pareri pe care le consideri mai importante decat ale doctorilor.
Iti atrag atentia ca Forumul Romedic nu este un subiect de barfe, taclale, dat cu presupusul si nici de politica.
clara_p
Buna!Abia acum am vazut mesajele tale de pe privat.Ma intrebai daca doar nu pot sa vorbesc sau am si probleme cu gandirea.Ei bine, NU POT NICI SA GANDESC, DELOC! NU AM IDEI, NU AM NICI UN FEL DE GANDURI, MI S-A REDUS FOASRTE MULT STOCUL DE IDEI, NU MAI AM GANDIRE PRODUCTIVA, MINTEA MEA PUR SI SIMPLU E BLOCATA, NU GENEREAZA GANDURI, IDEI ABSOLUT DELOC!!E GROAZNIC.STAU ORE IN SIR FARA SA SCOT UN SUNET SI STAU INCHISA IN CASA DACA VINE CINEVA LA NOI CA SA NU FIU NEVOITA SA VORBESC PENTRU CA NU POT!!!!!NU POT SA LEG NICI O IDEE!!!!NU-MI VINE NIMIC IN CAP SA ZIC!!!!SI NU AM AFECTIVITATE, DELOC, DELOC.NU SIMT NIMIC, NU MAI IUBESC PE NIMENI, PUR SI SIMPLU TRAIESC CA UN ANIMAL!!SI INAINTE AVEAM SENTIMENTE FOARTE PUTERNICE!ACUM NU MAI SIMT NIMIC.PUR SI SIMPLU NU AM AFECTIVITATE, A DISPARUT! SPUNE-MI SI MIE CE SA FAC ACUM?CUM O SA AJUNG SA SIMT DIN NOU?DOCTORILOR LE-AI ZIS CA NU AM SENTIMENTE, NU AM EMOTII DE LOC??LE-AI ASPUS SI ACEST LUCRU DAR DESPRE LIPSA GANDURILOR, SARACIREA GANDIRII? ?CARE A FOST PAREREA LOR?CE AR TREBUI SA FAC?AI MAI INTALNIT CAZURI CA AL MEU? FARA IDEI SI FARA EMOTII?
Buna!Abia acum am vazut mesajele tale de pe privat.Ma intrebai daca doar nu pot sa vorbesc sau am si probleme cu gandirea.Ei bine, NU POT NICI SA GANDESC, DELOC! NU AM IDEI, NU AM NICI UN FEL DE GANDURI, MI S-A REDUS FOASRTE MULT STOCUL DE IDEI, NU MAI AM GANDIRE PRODUCTIVA, MINTEA MEA PUR SI SIMPLU E BLOCATA, NU GENEREAZA GANDURI, IDEI ABSOLUT DELOC!!E GROAZNIC.STAU ORE IN SIR FARA SA SCOT UN SUNET SI STAU INCHISA IN CASA DACA VINE CINEVA LA NOI CA SA NU FIU NEVOITA SA VORBESC PENTRU CA NU POT!!!!!NU POT SA LEG NICI O IDEE!!!!NU-MI VINE NIMIC IN CAP SA ZIC!!!!SI NU AM AFECTIVITATE, DELOC, DELOC.NU SIMT NIMIC, NU MAI IUBESC PE NIMENI, PUR SI SIMPLU TRAIESC CA UN ANIMAL!!SI INAINTE AVEAM SENTIMENTE FOARTE PUTERNICE!ACUM NU MAI SIMT NIMIC.PUR SI SIMPLU NU AM AFECTIVITATE, A DISPARUT! SPUNE-MI SI MIE CE SA FAC ACUM?CUM O SA AJUNG SA SIMT DIN NOU?DOCTORILOR LE-AI ZIS CA NU AM SENTIMENTE, NU AM EMOTII DE LOC??LE-AI ASPUS SI ACEST LUCRU DAR DESPRE LIPSA GANDURILOR, SARACIREA GANDIRII? ?CARE A FOST PAREREA LOR?CE AR TREBUI SA FAC?AI MAI INTALNIT CAZURI CA AL MEU? FARA IDEI SI FARA EMOTII?
@ perseverenta
Nu te lasa doctorul sa incerci un ad cu Leponex ?
Am patit si eu asa. Ma duceam la o zi de nastere si doar ascultam. Nu scoteam nici o vorba. Dar era tot o derealizare.
In timp au mai trecut.
In orice caz, eu personal nu sunt o persoana care sa caute prietenii si sa discute de dimineata pina seara vrute si nevrute. Si acum vorbesc doar despre lucruri concrete din viata de zi cu zi. Intr-o discutie (nu-mi place asa de mult) dar mai mult ascult. Pot vorbi despre lucruri practice, precise, clare. Dar vorbesc foarte putin.
Tu nu ai pofta de nimic ? Sa citesti o carte, sa stai la calculator, sa faci ordine prin casa ? Stai pur si simplu fara sa faci nimic ? Asta ar fi semn de depresie.
Te rog sa ai rabdare minim 6 luni cu acest Leponex ca sa isi faca efectul pe deplin si sa nu disperi. Ce e cu literele mari ? Nu stii ca sunt interzise pe Romedic ?
In alta ordine de idei, te cred si stiu exact prin ce simti pentru ca am trecut si eu prin aceleasi lucruri si inca mai trec, dar mai atenuate un pic. De raspuns la intrebari, pot raspunde. Asta te-am intrebat. Daca poti raspunde la intrebari. Nu daca poti vorbi. Ci daca poti formula un raspuns.
In mintea ta observ ca ceva te-a blocat, probabil in urma unor emotii, fie ele negative sau pozitive.
Alte emotii cred ca ar anula primul efect si ai incepe sa iti revii incet incet.
Eu sa stii ca ma rog pentru tine, dar nu este suficient. Te rog eu frumos sa mergi la un duhovnic sa te spovesti. Pe langa faptul ca este ca o sedinta de psihologie gratuita, vor interveni emotii la mijloc, ce ar putea sa realizeze efectul urmarit de tine.
Te rog daca ai incredere sa imi trimiti o adresa postala pe privat sa iti trimit o carticica ce ne invata de ce suntem bolnavi si care este modalitatea de a gandi pentru infruntarea bolii.
Prietena mea care ia Leponex, mai ia si Spitomin (utilizat in tratamentul pe termen scurt al tulburarilor de anxietate, în principal al tulburarii de anxietate generalizata (TAG); adjuvant în tratamentul tulburarilor depresive, pentru ameliorarea simptomelor de anxietate) si Cipralex.
Nu te lasa doctorul sa incerci un ad cu Leponex ?
Am patit si eu asa. Ma duceam la o zi de nastere si doar ascultam. Nu scoteam nici o vorba. Dar era tot o derealizare.
In timp au mai trecut.
In orice caz, eu personal nu sunt o persoana care sa caute prietenii si sa discute de dimineata pina seara vrute si nevrute. Si acum vorbesc doar despre lucruri concrete din viata de zi cu zi. Intr-o discutie (nu-mi place asa de mult) dar mai mult ascult. Pot vorbi despre lucruri practice, precise, clare. Dar vorbesc foarte putin.
Tu nu ai pofta de nimic ? Sa citesti o carte, sa stai la calculator, sa faci ordine prin casa ? Stai pur si simplu fara sa faci nimic ? Asta ar fi semn de depresie.
Te rog sa ai rabdare minim 6 luni cu acest Leponex ca sa isi faca efectul pe deplin si sa nu disperi. Ce e cu literele mari ? Nu stii ca sunt interzise pe Romedic ?
In alta ordine de idei, te cred si stiu exact prin ce simti pentru ca am trecut si eu prin aceleasi lucruri si inca mai trec, dar mai atenuate un pic. De raspuns la intrebari, pot raspunde. Asta te-am intrebat. Daca poti raspunde la intrebari. Nu daca poti vorbi. Ci daca poti formula un raspuns.
In mintea ta observ ca ceva te-a blocat, probabil in urma unor emotii, fie ele negative sau pozitive.
Alte emotii cred ca ar anula primul efect si ai incepe sa iti revii incet incet.
Eu sa stii ca ma rog pentru tine, dar nu este suficient. Te rog eu frumos sa mergi la un duhovnic sa te spovesti. Pe langa faptul ca este ca o sedinta de psihologie gratuita, vor interveni emotii la mijloc, ce ar putea sa realizeze efectul urmarit de tine.
Te rog daca ai incredere sa imi trimiti o adresa postala pe privat sa iti trimit o carticica ce ne invata de ce suntem bolnavi si care este modalitatea de a gandi pentru infruntarea bolii.
Prietena mea care ia Leponex, mai ia si Spitomin (utilizat in tratamentul pe termen scurt al tulburarilor de anxietate, în principal al tulburarii de anxietate generalizata (TAG); adjuvant în tratamentul tulburarilor depresive, pentru ameliorarea simptomelor de anxietate) si Cipralex.
@ perseverenta
Citeste articolul doctorului Nifon din Buzau (peste 40 ani de experienta)
http://www.formula-as.ro/2003/591/sanatate-35/dr-adrian-ionescu-4538
- Schizofrenia este o boala in care aveti rezultate remarcabile. In Spitalul "Nifon" exista un mare procent de pacienti aflati pe cale de vindecare?
- Se spune despre schizofrenie ca nu este o boala, ci un destin. De aceea, m-am aplecat cu mare atentie spre aceasta boala, am studiat-o, am scris despre ea si chiar pot spune ca am "deschis usi" in tratamentul schizofreniei refractare. Selectarea cailor optime de tratament in schizofrenie este dificila si complexa. Introducerea tratamentului antipsihotic a condus la o drastica reducere a numarului de pacienti internati in spitale. In ciuda acestui progres, toate studiile de la introducerea primului neuroleptic au identificat pacienti care, partial sau total, nu raspund la tratament. Cel putin unul din trei pacienti cu tulburare schizofrena este refractar terapeutic. Ca sa putem aborda o conduita terapeutica eficienta si precoce, este foarte important cum debuteaza boala. Exista cazuri in care un episod debuteaza brutal, abrupt, zgomotos, cand pacientul poate fi diagnosticat inca de la primele "crize". Alarmand prin comportamentul sau familia, aceasta apeleaza de urgenta la psihiatru si acest fapt reprezinta un castig incomensurabil pentru pacient. In criza, bolnavul are halucinatii, iluzii, percepe lucruri care nu exista, are idei delirante care nu corespund statusului sau si nici grupului cultural din care face parte. Prezinta tulburari de gandire, de perceptie si de personalitate, alaturi de o scadere dramatica a randamentului si a performantelor intelectuale. De regula, boala debuteaza timpuriu - 17-23 de ani la barbati, 25-30 de ani la femei -, motiv ce da sanse mai mici de remisie barbatilor schizofreni, care nu si-au format personalitatea la momentul imbolnavirii.
Din nefericire, mai exista si o alta forma de debut al bolii: progresiv, insidios, trec luni de zile pana cand familia bolnavului isi da seama de schimbarea comportamentului acestuia, insa nu suficient de transant incat sa consulte un psihiatru. De obicei, in acest caz, familia izoleaza bolnavul, din jena fata de vecini si cunoscuti, poate cu scopul de a astepta "miracolul" ca acesta sa revina la normalitate. Acest fapt nu face altceva decat sa intarzie si mai mult diagnosticul si tratamentul de specialitate. Se stie ca o psihoza netratata la timp evolueaza, se transforma intr-o psihoza grava si influenteaza pronosticul ulterior al bolii. De aceea, este mult mai usor de tratat un pacient cu un debut brutal al bolii. Din fericire, circa 70% din cazurile cu debut brutal se rezolva cu medicatie psihotropa atipica. Totusi, din totalul bolnavilor schizofreni, aproape 30% nu raspund la tratamentele obisnuite, iar diagnosticul, in cazul acestora, devine schizofrenie refractara, mult mai dificil de tratat.
- Ce se poate face pentru acesti bolnavi? Mai au vreo sansa de remisie?
- Tratamentul obisnuit la noi in tara e putin pe dos fata de cel folosit in alte tari. De exemplu, in Romania se foloseste o generatie secunda de antipsihotice, "a doua linie" de tratament, in timp ce peste tot in lume se folosesc antipsihoticele atipice ca "prima linie" de tratament, mai eficiente si cu un profil al efectelor secundare mult ameliorat. In tratamentul schizofreniei, in primul episod eu folosesc Risperidona, Olanzapina si Quetiapinul. Daca in sase saptamani pacientul nu raspunde la tratament, apelez cu incredere la Clozapin, un medicament de exceptie, dar prea putin utilizat de catre medici. Am in momentul de fata peste 600 de cazuri in tratament cu aceasta substanta si bolnavii se simt foarte bine. Tratamentul cu Clozapin presupune o monitorizare permanenta a pacientului si o terapie medicala deosebita, dar efectele sunt net superioare fata de medicatia de orice fel folosita in aceasta boala. Astazi, schizofrenia este o boala tratabila si uneori se obtin succese remarcabile. Numerosi pacienti care au suferit de schizofrenie refractara au redevenit activi, s-au integrat in viata sociala, economica si familiala, au recapatat valentele unui om asa-zis normal. Din nefericire, doar la mai putin de 1% din bolnavii din Romania li se recomanda tratamentul cu Clozapin. Restul zac in spitalele de cronici sau in mijlocul familiei, halucinand sau delirand.
- Totusi, daca acest medicament este atat de bun, de ce nu este folosit? Este prea scump pentru buzunarele romanilor sau nu este indeajuns cunoscut?
- Din punct de vedere economic, tratamentul cu Clozapin este o optiune valida. Exista insa medici psihiatri refractari la utilizarea acestui medicament. Alaturi de stiinta si informatie, un plus de bunavointa si ceva mai multa implicare din partea lor in abordarea terapeutica a bolnavilor cu tulburare schizofrena refractara ar putea creste numarul celor care se trateaza cu Clozapin. Acest antipsihotic nu este recomandat in primul rand ca urmare a faptului ca unii medici psihiatri nu se informeaza, nu sunt deloc interesati de noile tratamente folosite pe plan mondial in tratarea tulburarilor psihice. (Inca se mai folosesc in tratament medicamente scoase pe piata farmaceutica acum 30 de ani!) In al doilea rand, mare parte din medicii care cunosc Clozapinul nu-l recomanda invocand o complicatie potential letala (agranulocitoza), care s-a observat in 0, 85% din cazurile pacientilor tratati cu acest produs. Dar, cinic vorbind - si imi cer scuze pentru cele ce urmeaza -, oare este preferabil sa moara anual 10% dintre schizofreni prin suicid sau sa existe riscul complicatiei cu agranulocitoza la 0, 85% dintre ei? Optiunea este, din start, pentru a doua alternativa. Cert este ca tratamentul cu Clozapin, corect monitorizat, cu masurile de siguranta corespunzatoare, nu prezinta un risc major pentru pacient si-i scade acestuia agresivitatea, conflictualitatea si tendinta de suicid sub nivelul normal. Clozapinul este pe drept creditat pentru tratamentul pacientilor bolnavi cronici, care au posibilitatea sa inceapa recuperarea dintr-o existenta dominata de experienta schizofreniei. Privita in mod simplist, recuperarea implica pierderea simptomelor si revenirea la status quo ante, un proces in care delirurile isi pierd caracterul de autenticitate, vocile halucinatorii tac si gandurile dezordonate se clarifica. In mod ideal, aceasta duce la reintrarea intr-o realitate impartasita, consensuala, si la posibilitatea unui mod de viata sanatos, care reangajeaza individul in cadrul societatii. In concluzie, Clozapin este singura sansa de salvare pentru acesti oameni.
Citeste articolul doctorului Nifon din Buzau (peste 40 ani de experienta)
http://www.formula-as.ro/2003/591/sanatate-35/dr-adrian-ionescu-4538
- Schizofrenia este o boala in care aveti rezultate remarcabile. In Spitalul "Nifon" exista un mare procent de pacienti aflati pe cale de vindecare?
- Se spune despre schizofrenie ca nu este o boala, ci un destin. De aceea, m-am aplecat cu mare atentie spre aceasta boala, am studiat-o, am scris despre ea si chiar pot spune ca am "deschis usi" in tratamentul schizofreniei refractare. Selectarea cailor optime de tratament in schizofrenie este dificila si complexa. Introducerea tratamentului antipsihotic a condus la o drastica reducere a numarului de pacienti internati in spitale. In ciuda acestui progres, toate studiile de la introducerea primului neuroleptic au identificat pacienti care, partial sau total, nu raspund la tratament. Cel putin unul din trei pacienti cu tulburare schizofrena este refractar terapeutic. Ca sa putem aborda o conduita terapeutica eficienta si precoce, este foarte important cum debuteaza boala. Exista cazuri in care un episod debuteaza brutal, abrupt, zgomotos, cand pacientul poate fi diagnosticat inca de la primele "crize". Alarmand prin comportamentul sau familia, aceasta apeleaza de urgenta la psihiatru si acest fapt reprezinta un castig incomensurabil pentru pacient. In criza, bolnavul are halucinatii, iluzii, percepe lucruri care nu exista, are idei delirante care nu corespund statusului sau si nici grupului cultural din care face parte. Prezinta tulburari de gandire, de perceptie si de personalitate, alaturi de o scadere dramatica a randamentului si a performantelor intelectuale. De regula, boala debuteaza timpuriu - 17-23 de ani la barbati, 25-30 de ani la femei -, motiv ce da sanse mai mici de remisie barbatilor schizofreni, care nu si-au format personalitatea la momentul imbolnavirii.
Din nefericire, mai exista si o alta forma de debut al bolii: progresiv, insidios, trec luni de zile pana cand familia bolnavului isi da seama de schimbarea comportamentului acestuia, insa nu suficient de transant incat sa consulte un psihiatru. De obicei, in acest caz, familia izoleaza bolnavul, din jena fata de vecini si cunoscuti, poate cu scopul de a astepta "miracolul" ca acesta sa revina la normalitate. Acest fapt nu face altceva decat sa intarzie si mai mult diagnosticul si tratamentul de specialitate. Se stie ca o psihoza netratata la timp evolueaza, se transforma intr-o psihoza grava si influenteaza pronosticul ulterior al bolii. De aceea, este mult mai usor de tratat un pacient cu un debut brutal al bolii. Din fericire, circa 70% din cazurile cu debut brutal se rezolva cu medicatie psihotropa atipica. Totusi, din totalul bolnavilor schizofreni, aproape 30% nu raspund la tratamentele obisnuite, iar diagnosticul, in cazul acestora, devine schizofrenie refractara, mult mai dificil de tratat.
- Ce se poate face pentru acesti bolnavi? Mai au vreo sansa de remisie?
- Tratamentul obisnuit la noi in tara e putin pe dos fata de cel folosit in alte tari. De exemplu, in Romania se foloseste o generatie secunda de antipsihotice, "a doua linie" de tratament, in timp ce peste tot in lume se folosesc antipsihoticele atipice ca "prima linie" de tratament, mai eficiente si cu un profil al efectelor secundare mult ameliorat. In tratamentul schizofreniei, in primul episod eu folosesc Risperidona, Olanzapina si Quetiapinul. Daca in sase saptamani pacientul nu raspunde la tratament, apelez cu incredere la Clozapin, un medicament de exceptie, dar prea putin utilizat de catre medici. Am in momentul de fata peste 600 de cazuri in tratament cu aceasta substanta si bolnavii se simt foarte bine. Tratamentul cu Clozapin presupune o monitorizare permanenta a pacientului si o terapie medicala deosebita, dar efectele sunt net superioare fata de medicatia de orice fel folosita in aceasta boala. Astazi, schizofrenia este o boala tratabila si uneori se obtin succese remarcabile. Numerosi pacienti care au suferit de schizofrenie refractara au redevenit activi, s-au integrat in viata sociala, economica si familiala, au recapatat valentele unui om asa-zis normal. Din nefericire, doar la mai putin de 1% din bolnavii din Romania li se recomanda tratamentul cu Clozapin. Restul zac in spitalele de cronici sau in mijlocul familiei, halucinand sau delirand.
- Totusi, daca acest medicament este atat de bun, de ce nu este folosit? Este prea scump pentru buzunarele romanilor sau nu este indeajuns cunoscut?
- Din punct de vedere economic, tratamentul cu Clozapin este o optiune valida. Exista insa medici psihiatri refractari la utilizarea acestui medicament. Alaturi de stiinta si informatie, un plus de bunavointa si ceva mai multa implicare din partea lor in abordarea terapeutica a bolnavilor cu tulburare schizofrena refractara ar putea creste numarul celor care se trateaza cu Clozapin. Acest antipsihotic nu este recomandat in primul rand ca urmare a faptului ca unii medici psihiatri nu se informeaza, nu sunt deloc interesati de noile tratamente folosite pe plan mondial in tratarea tulburarilor psihice. (Inca se mai folosesc in tratament medicamente scoase pe piata farmaceutica acum 30 de ani!) In al doilea rand, mare parte din medicii care cunosc Clozapinul nu-l recomanda invocand o complicatie potential letala (agranulocitoza), care s-a observat in 0, 85% din cazurile pacientilor tratati cu acest produs. Dar, cinic vorbind - si imi cer scuze pentru cele ce urmeaza -, oare este preferabil sa moara anual 10% dintre schizofreni prin suicid sau sa existe riscul complicatiei cu agranulocitoza la 0, 85% dintre ei? Optiunea este, din start, pentru a doua alternativa. Cert este ca tratamentul cu Clozapin, corect monitorizat, cu masurile de siguranta corespunzatoare, nu prezinta un risc major pentru pacient si-i scade acestuia agresivitatea, conflictualitatea si tendinta de suicid sub nivelul normal. Clozapinul este pe drept creditat pentru tratamentul pacientilor bolnavi cronici, care au posibilitatea sa inceapa recuperarea dintr-o existenta dominata de experienta schizofreniei. Privita in mod simplist, recuperarea implica pierderea simptomelor si revenirea la status quo ante, un proces in care delirurile isi pierd caracterul de autenticitate, vocile halucinatorii tac si gandurile dezordonate se clarifica. In mod ideal, aceasta duce la reintrarea intr-o realitate impartasita, consensuala, si la posibilitatea unui mod de viata sanatos, care reangajeaza individul in cadrul societatii. In concluzie, Clozapin este singura sansa de salvare pentru acesti oameni.
clara_p
Buna Clara!Am facut trei luni de cand iau leponex si nu am nici un fel de progres.Gandirea imi este tot saraca, nu pot sa port nici o conversatie cu nimeni, pur si simplu nu am ganduri, nu am idei, nu-mi vine nimic in cap sa spun si tac asa ore in sir fara sa scot un sunet cand celalalt vorbeste!Este groaznic!Si cel mai groaznic este ca nu am nici un fel de sentimente. de emotii!Nu pot sa plang, nu pot sa rad pur si simplu nu simt nimic nici fata de oamenii pe care inainte ii iubeam foarte mult.Nu pot sa plang, sa sufar de un an de zile n-am mai varsat o lacrima.Si cand eram sanatoasa plangeam foarte usor si aveam emotii foarte puternice.Acum nu mai am nimic, parca as fi moarta, nu mai iubesc pe nimeni, nu mai sufar pentru nimeni, nu simt nimic nimic!Parca as fi moarta si mai bine as fi fost pentru ca nu trebuia sa traiesc calvarul asta!Eu nu ma mai fac bine niciodata!Vreau sa mor!ASTA E Traiesc ca un animal, fara sentimente si minte!Nu mai vreau! Ce sa fac?Ma mai fac eu bine?
Buna Clara!Am facut trei luni de cand iau leponex si nu am nici un fel de progres.Gandirea imi este tot saraca, nu pot sa port nici o conversatie cu nimeni, pur si simplu nu am ganduri, nu am idei, nu-mi vine nimic in cap sa spun si tac asa ore in sir fara sa scot un sunet cand celalalt vorbeste!Este groaznic!Si cel mai groaznic este ca nu am nici un fel de sentimente. de emotii!Nu pot sa plang, nu pot sa rad pur si simplu nu simt nimic nici fata de oamenii pe care inainte ii iubeam foarte mult.Nu pot sa plang, sa sufar de un an de zile n-am mai varsat o lacrima.Si cand eram sanatoasa plangeam foarte usor si aveam emotii foarte puternice.Acum nu mai am nimic, parca as fi moarta, nu mai iubesc pe nimeni, nu mai sufar pentru nimeni, nu simt nimic nimic!Parca as fi moarta si mai bine as fi fost pentru ca nu trebuia sa traiesc calvarul asta!Eu nu ma mai fac bine niciodata!Vreau sa mor!ASTA E Traiesc ca un animal, fara sentimente si minte!Nu mai vreau! Ce sa fac?Ma mai fac eu bine?
@ perseverenta
Te vei face bine. Ai rabdare sa depasesti primele 6 luni de tratament.
Te vei face bine. Ai rabdare sa depasesti primele 6 luni de tratament.
Calc in picioare promisiunea de a nu scrie pe acest topic, e prea mult ce citesc.
@perseverenta
Nu pot sa pricep cum ai ramas blocata pe ideea ca, , Anti, , psihoticele ti-ar rezolva problema emotiilor si ca solutia ti-ar veni de la cineva care traieste aproape exact ca tine, poate chiar mai rau.
Asa la rece cum poti tu sa rationezi, ce te face sa crezi ca medicatia psihiatrica ar putea sa faca ceva favorabil situatiei tale?
Am vazut ca eviti sa raspunzi, de unde stii ca nu poate rasari o idee de undeva?TU tot ce-ti doresti este sa inghiti o pilula seara si dimineata sa fii vesela?m-as bucura sa poata fi real, dar nu renunta la viata, se mai poate ameliora ceva.
Ai pe cineva care sa-ti inteleaga situatia?ce ai fi dispusa sa faci in afara de a lua medicatie?
Te rog, incearca sa-mi raspunzi!
@perseverenta
Nu pot sa pricep cum ai ramas blocata pe ideea ca, , Anti, , psihoticele ti-ar rezolva problema emotiilor si ca solutia ti-ar veni de la cineva care traieste aproape exact ca tine, poate chiar mai rau.
Asa la rece cum poti tu sa rationezi, ce te face sa crezi ca medicatia psihiatrica ar putea sa faca ceva favorabil situatiei tale?
Am vazut ca eviti sa raspunzi, de unde stii ca nu poate rasari o idee de undeva?TU tot ce-ti doresti este sa inghiti o pilula seara si dimineata sa fii vesela?m-as bucura sa poata fi real, dar nu renunta la viata, se mai poate ameliora ceva.
Ai pe cineva care sa-ti inteleaga situatia?ce ai fi dispusa sa faci in afara de a lua medicatie?
Te rog, incearca sa-mi raspunzi!
@perseverenta
E adevarat ce spune doamna k.v., nu te poti astepta sa iei o pastila seara si a doua zi dimineata sa fii un om intreg si fericit, cum erai odata. Am doua sugestii: fa-ti prieteni pe privat si dintre persoanele de pe ROmedic, multi sunt oameni de calitate, comunica prin scris daca prin viu grai ti se pare deocamdata dificil, o sa vezi ca oamenii chiar de la distanta iti provoaca emotii. Te mai sfatuiesc, spune inainte de culcare "Tatal nostru" si incearca sa citesti seara sau dimineata din cartea de rugaciuni, o sa vezi ca de fapt nu suntem singuri si faptul ca gandurile frumoase cuprinse de rugaciuni o sa iti provoace emotii si poate chiar o sa plangi. Si o spovedanie la un preot este o sedinta gratis la psiholog, exact asa cum zicea cineva aici. Nu sta singura, cu gandul la handicapul tau actual - ca nu poti comunica prin viu grai. Petrece timp cu ai tai si cei apropiati si stati de vorba despre carti, filme, cunostinte mai vechi, amintiri din copilarie, orice, numai nu faceti afirmatii negative, ci pozitive!
Te pup! La mai multe bucurii! :-)
E adevarat ce spune doamna k.v., nu te poti astepta sa iei o pastila seara si a doua zi dimineata sa fii un om intreg si fericit, cum erai odata. Am doua sugestii: fa-ti prieteni pe privat si dintre persoanele de pe ROmedic, multi sunt oameni de calitate, comunica prin scris daca prin viu grai ti se pare deocamdata dificil, o sa vezi ca oamenii chiar de la distanta iti provoaca emotii. Te mai sfatuiesc, spune inainte de culcare "Tatal nostru" si incearca sa citesti seara sau dimineata din cartea de rugaciuni, o sa vezi ca de fapt nu suntem singuri si faptul ca gandurile frumoase cuprinse de rugaciuni o sa iti provoace emotii si poate chiar o sa plangi. Si o spovedanie la un preot este o sedinta gratis la psiholog, exact asa cum zicea cineva aici. Nu sta singura, cu gandul la handicapul tau actual - ca nu poti comunica prin viu grai. Petrece timp cu ai tai si cei apropiati si stati de vorba despre carti, filme, cunostinte mai vechi, amintiri din copilarie, orice, numai nu faceti afirmatii negative, ci pozitive!
Te pup! La mai multe bucurii! :-)
@ perseverenta
Omul care e impietrit sa faca 2 lucruri in fiecare zi:
- sa spuna cuiva un cuvant bun
- sa faca un gest omenos
- sa zambesti cuiva
- sa fii tandru cu cineva sau sa te poeti frumos cu cineva
- sa arati o manisfestare de suferinta cuiva
Aceasta este o chestiune practica.
In momentul in care va picura prima lacrima, atunci incepe sa se sparga impietrirea.
Minutul 01:23:13
-*
(*modificat de admin)
Omul care e impietrit sa faca 2 lucruri in fiecare zi:
- sa spuna cuiva un cuvant bun
- sa faca un gest omenos
- sa zambesti cuiva
- sa fii tandru cu cineva sau sa te poeti frumos cu cineva
- sa arati o manisfestare de suferinta cuiva
Aceasta este o chestiune practica.
In momentul in care va picura prima lacrima, atunci incepe sa se sparga impietrirea.
Minutul 01:23:13
-*
(*modificat de admin)
Nu am idee cum să te ajut, Perseverenţa.
Însă starea care te-a copleşit, este menţionată de literatura medicală drept... CATATONIE.
Însă starea care te-a copleşit, este menţionată de literatura medicală drept... CATATONIE.
@ perseverenta
Depresia în schizofrenie
În contrast cu progresele terapeutice, rata comportamentului suicidar în schizofrenie rămâne înaltă, cu o tendinţă de creştere permanentă, suicidul finalizat fiind estimat iniţial la 7% (Johnston, 1986), apoi la 13% (Caldwell, 1990) şi actualmente la 18% (Sinclair, Baldwin, 2004), în timp ce tentativele suicidare sunt estimate la 20-40% (Meltzer, Okaili, 1995).
Prezenţa suicidului în evoluţia pacientului cu schizofrenie a determinat şi reconsiderarea simptomatologiei depresive în cadrul acestei entităţi nosologice, depresia devenind o ţintă importantă a strategiilor terapeutice. Catamneza efectuată de Siris (1995), pe 30 de studii, estimează rata depresiei ca fiind variabilă între 7% şi 65%, cu o medie de 25%. Leff (1990) a considerat depresia din schizofrenie ca fiind o depresie de tip secundar cu 4 submodele de tip psihopatologic:
"¢ depresia ca şi simptom reactiv la ameliorarea simptomelor psihotice pozitive (conştientizarea bolii şi implicit a gravităţii acesteia);
"¢ depresia secundară pierderii capacităţii de comunicare, direct proporţională cu retracţia autistă şi pierderea independenţei eului;
"¢ depresia ca şi simptom psihotic acut şi independent, evoluând după episodul acut.
"¢ simptomatologia prodromală de tip depresie "atipică".
Utilizând Calgary Depression Scale for Schizophrenia şi Quality of Life Scale - Brasil a fost investigată prevalenţa depresiei în schizofrenie şi factorii de risc asociaţi, inclusiv calitatea vieţii. Depresia majoră a fost prezentă la 56% dintre pacienţii cu schizofrenie. În cazul pacienţilor cu o calitate a vieţii scăzută, exista trei factori asociaţi depresiei: prezenţa simptomelor de schizofrenie, numărul de medicamente administrate şi lipsa activităţilor casnice. (Cardoso, 2007)
Extras din Protocolul Ministerului Sanatatii pentru depresie
@ perseverenta ce iti dau medicii sa iti trateze depresia ? Te-am intrebat de mai multe ori si nu raspunzi.
Depresia în schizofrenie
În contrast cu progresele terapeutice, rata comportamentului suicidar în schizofrenie rămâne înaltă, cu o tendinţă de creştere permanentă, suicidul finalizat fiind estimat iniţial la 7% (Johnston, 1986), apoi la 13% (Caldwell, 1990) şi actualmente la 18% (Sinclair, Baldwin, 2004), în timp ce tentativele suicidare sunt estimate la 20-40% (Meltzer, Okaili, 1995).
Prezenţa suicidului în evoluţia pacientului cu schizofrenie a determinat şi reconsiderarea simptomatologiei depresive în cadrul acestei entităţi nosologice, depresia devenind o ţintă importantă a strategiilor terapeutice. Catamneza efectuată de Siris (1995), pe 30 de studii, estimează rata depresiei ca fiind variabilă între 7% şi 65%, cu o medie de 25%. Leff (1990) a considerat depresia din schizofrenie ca fiind o depresie de tip secundar cu 4 submodele de tip psihopatologic:
"¢ depresia ca şi simptom reactiv la ameliorarea simptomelor psihotice pozitive (conştientizarea bolii şi implicit a gravităţii acesteia);
"¢ depresia secundară pierderii capacităţii de comunicare, direct proporţională cu retracţia autistă şi pierderea independenţei eului;
"¢ depresia ca şi simptom psihotic acut şi independent, evoluând după episodul acut.
"¢ simptomatologia prodromală de tip depresie "atipică".
Utilizând Calgary Depression Scale for Schizophrenia şi Quality of Life Scale - Brasil a fost investigată prevalenţa depresiei în schizofrenie şi factorii de risc asociaţi, inclusiv calitatea vieţii. Depresia majoră a fost prezentă la 56% dintre pacienţii cu schizofrenie. În cazul pacienţilor cu o calitate a vieţii scăzută, exista trei factori asociaţi depresiei: prezenţa simptomelor de schizofrenie, numărul de medicamente administrate şi lipsa activităţilor casnice. (Cardoso, 2007)
Extras din Protocolul Ministerului Sanatatii pentru depresie
@ perseverenta ce iti dau medicii sa iti trateze depresia ? Te-am intrebat de mai multe ori si nu raspunzi.
clara_p
Medicii nu imi dau nimic pentru depresie pentru ca nu au ce trata.Eu nu am depresie.Daca as fi avut, probabil ca aveam si trairi, sentimente de tristete, as fi plans, etc.Dar eu NU SIMT ABSOLUT NIMIC.Sunt goala pe dinauntru.Asta este problema, CA NU SIMT si nu ca simt prea mult, cum este cazul depresiei!Nici in momentul de fata nu stiu cum actioneaza leponexul, daca reduce sau nu emotiile.Stiu doar ca blocheaza receptorii de serotonina.Dar nu stiu care sunt consecintele.Poti sa-mi spui tu?Eu in momentul de fata nu am afectivitate, deloc!E groaznic!
Medicii nu imi dau nimic pentru depresie pentru ca nu au ce trata.Eu nu am depresie.Daca as fi avut, probabil ca aveam si trairi, sentimente de tristete, as fi plans, etc.Dar eu NU SIMT ABSOLUT NIMIC.Sunt goala pe dinauntru.Asta este problema, CA NU SIMT si nu ca simt prea mult, cum este cazul depresiei!Nici in momentul de fata nu stiu cum actioneaza leponexul, daca reduce sau nu emotiile.Stiu doar ca blocheaza receptorii de serotonina.Dar nu stiu care sunt consecintele.Poti sa-mi spui tu?Eu in momentul de fata nu am afectivitate, deloc!E groaznic!
@ perseverenta
Da Search pe Google Protocolul terapeutic pentru Schizofrenie si studiaza acel document.
Vezi poate gasesti ceva ce te-ar putea ajuta.
Da Search pe Google Protocolul terapeutic pentru Schizofrenie si studiaza acel document.
Vezi poate gasesti ceva ce te-ar putea ajuta.
@perseverenta
Ar fi fost prea frumos sa-mi raspunzi, pt tine clara_p e salvatorul emotiilor?Ea tot cea
ceea ce face este lupta pt a nu mai simti emotii, toate pastilutele alea incetinesc si dizolva aceste stari.
Ce, , benefic, , ca te tot ademeneste cu Leponex pe care tu cu minuta ta il descrii ca blocheaza receptorii de Serotonina deci adio stari de fericire.
Dupa ce blochezi toti receptorii cred c-o sa vina emotiile la gramada.
Poate o inspira vreun sfint pe clara_p sa te sfatuiasca ceva mult mai omeneste.
Desigur mesajul o sa fie ignorat de cine nu trebuie.
Ar fi fost prea frumos sa-mi raspunzi, pt tine clara_p e salvatorul emotiilor?Ea tot cea
ceea ce face este lupta pt a nu mai simti emotii, toate pastilutele alea incetinesc si dizolva aceste stari.
Ce, , benefic, , ca te tot ademeneste cu Leponex pe care tu cu minuta ta il descrii ca blocheaza receptorii de Serotonina deci adio stari de fericire.
Dupa ce blochezi toti receptorii cred c-o sa vina emotiile la gramada.
Poate o inspira vreun sfint pe clara_p sa te sfatuiasca ceva mult mai omeneste.
Desigur mesajul o sa fie ignorat de cine nu trebuie.
@ perseverenta
Citirea vietii unui sfant produce in creier foarte foarte multe emotii.
Te rog sa intri intr-o biserica si sa iei o carte cu viata unui sfant si sa vezi ce se intampla.
Poate o bariera se va rupe si in creierasul tau si emotiile vor reveni.
@ k.v.
Te rog eu sa nu ma mai pomenesti.
Am niste dureri somatice f mari de la boala, care se agraveaza daca ma supar.
Citirea vietii unui sfant produce in creier foarte foarte multe emotii.
Te rog sa intri intr-o biserica si sa iei o carte cu viata unui sfant si sa vezi ce se intampla.
Poate o bariera se va rupe si in creierasul tau si emotiile vor reveni.
@ k.v.
Te rog eu sa nu ma mai pomenesti.
Am niste dureri somatice f mari de la boala, care se agraveaza daca ma supar.
NU trebuie sa te superi, eu chiar sper ca prin tine s-o ajutam pe fata asta.Ce sa fac daca doar de tine asculta?
Destinde-te:
http://www.youtube.com/watch?v=EcRxV9h63LU
Fata, , perseverenta, , sa caute sa aibe in preajma un animal pe care-l poate agrea, sa incerce la modul mecanic sa schiteze un zimbet, un hohot de ris, apoi stoarcem si o lacrima
Destinde-te:
http://www.youtube.com/watch?v=EcRxV9h63LU
Fata, , perseverenta, , sa caute sa aibe in preajma un animal pe care-l poate agrea, sa incerce la modul mecanic sa schiteze un zimbet, un hohot de ris, apoi stoarcem si o lacrima
@perseverenta - Leponexul e nenorocit si foarte greu de scos. Cat despre ADRIAN IONESCU, acest doctor l-a tinut pe un amic de-al meu 7 ani pe aceeasi schema de tratament inclusiv anxiar, 7 ani de anxiar!!! Asta e o benzodiazepina care da dependenta si care nu se ia mai mult de 3 luni. La un moment dat i-a dat inclusiv 3, atentie 3 neuroleptice simultan! Diagnosticat cu schizofrenie paranoida omul e de 17 ani in tratament la Ionescu fara nicio imbunatatire, ba mai mult, cu agravare, in ultimii 7 ani acest doctor nu a mai schimbat NIMIC in tratamentul lui, desi are schizofrenie REZISTENTA la tratament. Ionescu da Leponex tuturor, e cunoscut si de colegii de breasla care nu au nimic magulitor de spus la adresa lui. Fata draga nu mai te lua dupa sugestiile unora si altora! Incearca sa gasesti singura ceea ce te ajuta.
@ anthalis30
Care e legatura dintre dr. Ionescu si @ perseverenta ?
Ai scris 9 randuri. Ai ajutat-o in vreun rand pe @ perseverenta sau nu te poti concentra si faci mai mult rau decat bine cu postarile tale ? Cateodata e mai bine sa tacem decat sa scriem lucruri care sa dauneze altora.
Care e legatura dintre dr. Ionescu si @ perseverenta ?
Ai scris 9 randuri. Ai ajutat-o in vreun rand pe @ perseverenta sau nu te poti concentra si faci mai mult rau decat bine cu postarile tale ? Cateodata e mai bine sa tacem decat sa scriem lucruri care sa dauneze altora.
clara_p
Buna !
Draga Clara, incep acest mesaj prin a-ti spune ca sunt putin dezamagita de modul cum abordezi tu problema...mea!Am vazut pe privat ca faceai referire la trairi intense si episoade psihotice.Ei bine, eu nu am avut nicioadata un episod psihotic, de nici o natura.Tocmai asta este problema, de cand m-am imbolnavit nu am mai avut trairi DELOC, de nici un fel!Pur si simplu sunt indiferenta la tot ce se intampla in jurul meu, fata de cei dragi nu mai simt nimic, nu pot sa am nici o reactie si asta in conditiile in care inainte de boala aveam emotii foarte intense, eram o persoana foarte patimasa, plangeam mult, si usor, radeam la fel de mult pana cand dintr-o data m-am trezit ca nu mai pot sa plang, nu mai pot sa rad, iar daca maica-mea plange in fata mea, desi inainte de boala plageam foarte repede de mila ei, daca o vedeam suferind, acum nu mai simt nimic, nu am nici un fel de reactie.Pur si simplu nu am sentimente.Atunci am ajuns la doctor pentru ca odata cu pierderea afectivitatii mi-a saracit foarte mult gandirea si pierdeam ganduri, aveam blocaje in comunicare, in sfarsit tot spectrul simptomelor negative.PRECIZEZ, nicioadata nu am avut un episod psihotic iar doctorita mi-a spus ca nici nu voi face vreodata pentru ca, desi am gandirea saracita si stocul de idei mult redus, deci nivelul inteligentei scazut fata de ceea ce eram inainte de boala, totusi mi-a garantat ca nu voi face nicioadata un episod psihotic intrucat la mine este afectata gandirea formala si nu cea de continut.Adica nu pierd contactul cu realitatea ci gandirea mea se prezinta intr-o forma mult mai saraca decat inainte de boala. Idei putine, cuvinte putine, vocabular redus, voluM de ganduri sarac.Pur si simplu nu mai gandesc la fel de mult ca inainte.Am pierdut o parte din capacitatile psihice pe care le aveam.Aceasta este boala mea, fara psihoze, halucinatii sau deliruri.Din contra, doctorita mi-a spus ca daca aveam alta forma de schizofrenie, de exemplu paranoida as fi avut mult mai multe sanse sa ma vindec, pentru ca in schizo paranoida subiectul are trairi foarte intense, functiile psihice sunt potentate si intreaga gandire functioneaza la un nivel exacerbat.Adica din prea mult, prea multe ganduri si emotii se poate face mai putin, dar din prea putin, cum e cazul meu, nu poti ajunge mai departe.Mai usor se vindeca excesul de dopamina si serotonina decat deficitul acestor doi neurotransmitatori.Medicamentele, oricare ar fi ele, nu pot sa suplineasca lipsa neurotransmitatorilor.Am rugamintea sa nu mai discuti despre mine cu altcineva ca si cand eu nu as fi prezenta sau consytienta de boala mea si orice postare a oricui pe acest forum m-ar da peste cap si m-ar influenta ca si cand eu nu stiu ce e cu mine si am nevoie sa-mi spuna altcineva.Gandesc cat se poate de realist si stiu ce alegeri sa fac numai ca nu mai am alternative, nu mai am solutii.Si nu sunt singura in situatia asta.Pentru boala mea din pacate nu sunt tratamente.Orice am incercat nu m-a ajutat sa simt nimic.Nici mila nici compasiune, regrete, iubire furie, deznadejde ttristete, etc.Nu am nici un fel de expresivitate emotionala la nimic! Sunt la polul opusd fata de cum eram inainte de boala! Nu mai am gandire, nu mai am afectivitate.Ce e de facut? Cum sa traiesc asa? Mai bine aveam deliruri si halucinatii si nu eram constienta de nimic de cat sa stau ca un spectator la propria-mi boala fara sa pot face nimic sa ies din starea asta! P.S. Stiu ca leponexul nu e bun si il iau degeaba dar pur si simplu am ajuns la capatul drumului, nu mai am ce sa iau si atunci il iau ca placebo, desi stiu ca nu-mi face nimic, din contra suprima si mai mult afectivitatea. Deci exact opusul la ceea ce-mi trebuie mie.Dr.Ionescu dadea leponex pacientilor schizo care, avand delir si halucinatii nu raspundeau la celelalte antipsihotice atipice. Deci nu e cazul meu.Din pacate nu s-au facut sufient de multe studii pe subiectul schizofrenie negativa, nici macar doctorii nu am solutii pentru asa ceva.Eu la ce sa ma astept?Sper ca nu te-ai suparat pe mine pentru ca am fost putin mai acida si poate mai rigida in cele ce ti-am scris, dar am vrut doar sa lamuresc anumite aspecte ale afectiunii mele, fara sa lezez pe cineva.
Cu drag
Buna !
Draga Clara, incep acest mesaj prin a-ti spune ca sunt putin dezamagita de modul cum abordezi tu problema...mea!Am vazut pe privat ca faceai referire la trairi intense si episoade psihotice.Ei bine, eu nu am avut nicioadata un episod psihotic, de nici o natura.Tocmai asta este problema, de cand m-am imbolnavit nu am mai avut trairi DELOC, de nici un fel!Pur si simplu sunt indiferenta la tot ce se intampla in jurul meu, fata de cei dragi nu mai simt nimic, nu pot sa am nici o reactie si asta in conditiile in care inainte de boala aveam emotii foarte intense, eram o persoana foarte patimasa, plangeam mult, si usor, radeam la fel de mult pana cand dintr-o data m-am trezit ca nu mai pot sa plang, nu mai pot sa rad, iar daca maica-mea plange in fata mea, desi inainte de boala plageam foarte repede de mila ei, daca o vedeam suferind, acum nu mai simt nimic, nu am nici un fel de reactie.Pur si simplu nu am sentimente.Atunci am ajuns la doctor pentru ca odata cu pierderea afectivitatii mi-a saracit foarte mult gandirea si pierdeam ganduri, aveam blocaje in comunicare, in sfarsit tot spectrul simptomelor negative.PRECIZEZ, nicioadata nu am avut un episod psihotic iar doctorita mi-a spus ca nici nu voi face vreodata pentru ca, desi am gandirea saracita si stocul de idei mult redus, deci nivelul inteligentei scazut fata de ceea ce eram inainte de boala, totusi mi-a garantat ca nu voi face nicioadata un episod psihotic intrucat la mine este afectata gandirea formala si nu cea de continut.Adica nu pierd contactul cu realitatea ci gandirea mea se prezinta intr-o forma mult mai saraca decat inainte de boala. Idei putine, cuvinte putine, vocabular redus, voluM de ganduri sarac.Pur si simplu nu mai gandesc la fel de mult ca inainte.Am pierdut o parte din capacitatile psihice pe care le aveam.Aceasta este boala mea, fara psihoze, halucinatii sau deliruri.Din contra, doctorita mi-a spus ca daca aveam alta forma de schizofrenie, de exemplu paranoida as fi avut mult mai multe sanse sa ma vindec, pentru ca in schizo paranoida subiectul are trairi foarte intense, functiile psihice sunt potentate si intreaga gandire functioneaza la un nivel exacerbat.Adica din prea mult, prea multe ganduri si emotii se poate face mai putin, dar din prea putin, cum e cazul meu, nu poti ajunge mai departe.Mai usor se vindeca excesul de dopamina si serotonina decat deficitul acestor doi neurotransmitatori.Medicamentele, oricare ar fi ele, nu pot sa suplineasca lipsa neurotransmitatorilor.Am rugamintea sa nu mai discuti despre mine cu altcineva ca si cand eu nu as fi prezenta sau consytienta de boala mea si orice postare a oricui pe acest forum m-ar da peste cap si m-ar influenta ca si cand eu nu stiu ce e cu mine si am nevoie sa-mi spuna altcineva.Gandesc cat se poate de realist si stiu ce alegeri sa fac numai ca nu mai am alternative, nu mai am solutii.Si nu sunt singura in situatia asta.Pentru boala mea din pacate nu sunt tratamente.Orice am incercat nu m-a ajutat sa simt nimic.Nici mila nici compasiune, regrete, iubire furie, deznadejde ttristete, etc.Nu am nici un fel de expresivitate emotionala la nimic! Sunt la polul opusd fata de cum eram inainte de boala! Nu mai am gandire, nu mai am afectivitate.Ce e de facut? Cum sa traiesc asa? Mai bine aveam deliruri si halucinatii si nu eram constienta de nimic de cat sa stau ca un spectator la propria-mi boala fara sa pot face nimic sa ies din starea asta! P.S. Stiu ca leponexul nu e bun si il iau degeaba dar pur si simplu am ajuns la capatul drumului, nu mai am ce sa iau si atunci il iau ca placebo, desi stiu ca nu-mi face nimic, din contra suprima si mai mult afectivitatea. Deci exact opusul la ceea ce-mi trebuie mie.Dr.Ionescu dadea leponex pacientilor schizo care, avand delir si halucinatii nu raspundeau la celelalte antipsihotice atipice. Deci nu e cazul meu.Din pacate nu s-au facut sufient de multe studii pe subiectul schizofrenie negativa, nici macar doctorii nu am solutii pentru asa ceva.Eu la ce sa ma astept?Sper ca nu te-ai suparat pe mine pentru ca am fost putin mai acida si poate mai rigida in cele ce ti-am scris, dar am vrut doar sa lamuresc anumite aspecte ale afectiunii mele, fara sa lezez pe cineva.
Cu drag
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 2cum sa scapi de atacurile de panica?
- 12Sa fie anxietate???
- 10Atac de panica sau problema cu inima?
- 5Atac de panica? fara simptome reale..
- 5Diaree cronica de 4 luni, pe baza stresului si a anxietatii
- 21Anxietate si schizofrenie
- 4atac de panica, hipohondrie, depresie
- 0Dureri de cap, pierderi de memorie
- 4Terapie si medicamente pentru atacurile de panica ?
- 4stare de anxietate
- 2Ce medicament anxiolitic e mai bun?
- 17Sufar de anxietate generalizata?
- 15Derealizare Depersonalizare ?! Ajutor..
- 10Ameteli, senzatie de cutremur, amorteala membrelor, depersonalizare, etc
- 12Tulburari de anxietate si atacuri de panica !
- 4Epuizare nervoasa ?
- 5atac de panica?
- 1Tulburare schizo afectiva bipolara
- 5Vitamina D, responsabila de atacurile de panica?
Mai multe informații despre: Anxietatea Atacurile de panica Tulburare schizoafectiva Tulburarea de depersonalizare Pierderea memoriei golul mental
Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și: