E posibil sa fiu bolnava din cauza faptului ca nu sunt fericita in casnicie?
Dupa cum am mai explicat in alt subiect am trombocitele marite si nu reusesc sa gasesc cauza.
Din cauza ca nu am o casnicie fericita am consultat div specialisti sa vad poate gresesc undeva.
Mentionez ca de la inceput nu am avut o buna comunicare cu sotul meu insa din cauza ca l-am iubit F mult am sperat ca voi reusi sa il conving ca in casnicie e nevoie de iubire in primul rind, comunicare, respect reciproc si sprijin deasemeni.
Suntem casatoriti de mai bine de 20 de ani si am avut de mai multe ori tendinta sa renunt intrucit nu am reusit sa obtin de la el decat frinturi din toate astea.
Pe scurt, m-am simtit iubita doar la bine, sprijinita doar la bine, respectata deasemeni, nu am reusit decat sa comunicam la bine insa at cind am avut nevoie de suport tot timpul acesta a lipsit. In momente critice a relatiei la certuri eu eram acea care incerca sa discute in speranta ca vom rezolva ceva din pacate 99% din cazuri m-am ales cu refuz categoric iar at cind insitam sa discutam finalizam cu jicniri ceea ma lasa muta. Urma o pauza de cateva zile fara sa vorbesc cu el timp in care intervenea uitare, iertarea de la sine si apoi reveneam in relatie tot timpul gindindu ma la copii. Exita 2 fetite.
Familia lui nu ma vrut niciodata eu fiind catolica si el ortodox.
Am inteles pe parcurs ca totul vine de la faptul ca a crescut intr un mediu rece fara dragoste parinteasca si fara acele lucruri esentiale in famile ( Comunicare, respect, sprijin etc) Am incercat sa il ajut sa vada ca viata e altfel, insa din pacate si astazi cind va scriu suntem tot certati.
Cert este ca eu ma simt pustiita fara nici o urma de multumire si implinire sufleteasca ptr tot ce am reusit impreuna.
Mi sa spus ca suferinta mea se datoreaza stresului, supararilor, nemultumirii permanente etc si ca daca vreau sa imi refac sanatatea am de facut o alegere.
Sa raman in casnicie fara nici o speranta de schimbare (sa il accept asa cum e ) sau Sa plec.
Am un an de cand am hotarit sa raman insa INDIFERENTA lui ma ucide.Am ajuns sa nu ma recunosc am stari de anxietate, mi am pierdut rabdarea am inceput eu personal sa il jicnesc, insa imi e teama sa renunt
Ce sa fac???
Din cauza ca nu am o casnicie fericita am consultat div specialisti sa vad poate gresesc undeva.
Mentionez ca de la inceput nu am avut o buna comunicare cu sotul meu insa din cauza ca l-am iubit F mult am sperat ca voi reusi sa il conving ca in casnicie e nevoie de iubire in primul rind, comunicare, respect reciproc si sprijin deasemeni.
Suntem casatoriti de mai bine de 20 de ani si am avut de mai multe ori tendinta sa renunt intrucit nu am reusit sa obtin de la el decat frinturi din toate astea.
Pe scurt, m-am simtit iubita doar la bine, sprijinita doar la bine, respectata deasemeni, nu am reusit decat sa comunicam la bine insa at cind am avut nevoie de suport tot timpul acesta a lipsit. In momente critice a relatiei la certuri eu eram acea care incerca sa discute in speranta ca vom rezolva ceva din pacate 99% din cazuri m-am ales cu refuz categoric iar at cind insitam sa discutam finalizam cu jicniri ceea ma lasa muta. Urma o pauza de cateva zile fara sa vorbesc cu el timp in care intervenea uitare, iertarea de la sine si apoi reveneam in relatie tot timpul gindindu ma la copii. Exita 2 fetite.
Familia lui nu ma vrut niciodata eu fiind catolica si el ortodox.
Am inteles pe parcurs ca totul vine de la faptul ca a crescut intr un mediu rece fara dragoste parinteasca si fara acele lucruri esentiale in famile ( Comunicare, respect, sprijin etc) Am incercat sa il ajut sa vada ca viata e altfel, insa din pacate si astazi cind va scriu suntem tot certati.
Cert este ca eu ma simt pustiita fara nici o urma de multumire si implinire sufleteasca ptr tot ce am reusit impreuna.
Mi sa spus ca suferinta mea se datoreaza stresului, supararilor, nemultumirii permanente etc si ca daca vreau sa imi refac sanatatea am de facut o alegere.
Sa raman in casnicie fara nici o speranta de schimbare (sa il accept asa cum e ) sau Sa plec.
Am un an de cand am hotarit sa raman insa INDIFERENTA lui ma ucide.Am ajuns sa nu ma recunosc am stari de anxietate, mi am pierdut rabdarea am inceput eu personal sa il jicnesc, insa imi e teama sa renunt
Ce sa fac???
3 comentarii
Buna Norina, cred ca nimeni nu poate sa iti zica ce sa faci, dar tu poti sa iei cea mai buna decizie avand toate informatiile de care ai nevoie. Cand am vazut postarea ta mi-am amintit de rezultatele unor cercetari despre care am citit si care ziceau ca oamenii aflati intr-o relatie sunt mai fericiti si traiesc mai mult decat cei singuri. Dar doar daca relatia era buna. Daca relatia era una nesatisfacatoare, plina de conflicte, asta ii face pe oamenii aflati in acea relatie sa traiasca mai putin, sa se imbolnaveasca mai des si sa fie mai nefericiti decat cei singuri. Asadar o relatie poate sa iti foloseasca sau poate sa aiba consecinte negative inclusiv asupra starii de sanatate. Este posibil ca problemele de sanatate sa fi aparut asa cum a zis doctorul datorita stresului si supararilor.
Acum este vorba de decizia pe care poti sa o iei stiind aceste lucruri punand in balanta avantajele si dezavantajele despartirii poti lua decizia rationala si daca esti convinsa ca este decizia potrivita atunci si emotiile pot sa te ajute.
Acum este vorba de decizia pe care poti sa o iei stiind aceste lucruri punand in balanta avantajele si dezavantajele despartirii poti lua decizia rationala si daca esti convinsa ca este decizia potrivita atunci si emotiile pot sa te ajute.
Buna ziua,
Din pacate dinamica unei relatii afecteaza mult si sanatatea celor implicati. Faptul ca ati ales sa incercati in continuare sa faceti aceasta relatie sa functioneze arata ca mai exista ceva acolo. Cred cu tarie ca orice relatie poate fi salvata daca ambii parteneri sunt implicati si doritori de schimbare, daca muncesc impreuna la salvarea relatiei, la schimbarea modului de relationare dintre ei.
Asadar, e important sa vorbesti si cu sotul tau, sa vedeti daca nu vreti sa incercati impreuna sa mergeti la psihoterapie de cuplu pentru a mai incerca din nou, dar altfel sa salvati relatia voastra.
Tipul de psihoterapie de cuplu pe care il practic este unul profund, centrandu-se pe partea cea mai importanta a relatiei, cea emotionala. Am vazut multe cupluri care erau in pragul divortului si au reusit sa isi rescrie viitorul, ramanand impreuna, intr-o relatie cu adevarat pozitiva si sanatoasa.
Daca sunteti din Bucuresti sau din imprejurimi ma puteti contacta. Daca nu, imi puteti scrie in privat si sa va redirectionez spre una dintre colegele din tara, in functie de zona in care stati.
Din pacate dinamica unei relatii afecteaza mult si sanatatea celor implicati. Faptul ca ati ales sa incercati in continuare sa faceti aceasta relatie sa functioneze arata ca mai exista ceva acolo. Cred cu tarie ca orice relatie poate fi salvata daca ambii parteneri sunt implicati si doritori de schimbare, daca muncesc impreuna la salvarea relatiei, la schimbarea modului de relationare dintre ei.
Asadar, e important sa vorbesti si cu sotul tau, sa vedeti daca nu vreti sa incercati impreuna sa mergeti la psihoterapie de cuplu pentru a mai incerca din nou, dar altfel sa salvati relatia voastra.
Tipul de psihoterapie de cuplu pe care il practic este unul profund, centrandu-se pe partea cea mai importanta a relatiei, cea emotionala. Am vazut multe cupluri care erau in pragul divortului si au reusit sa isi rescrie viitorul, ramanand impreuna, intr-o relatie cu adevarat pozitiva si sanatoasa.
Daca sunteti din Bucuresti sau din imprejurimi ma puteti contacta. Daca nu, imi puteti scrie in privat si sa va redirectionez spre una dintre colegele din tara, in functie de zona in care stati.
Buna ziua, puteti privi situatia si asa: ganditi-va ca inauntrul Dumneavoastra este o fiinta in suferinta, trista, suparata, dezamagita. Cum credeti ca se simte aceasta fiinta (care este partea fizica/corpul Dumneavoastra?). Nenumarate cercetari demonstreaza legatura dintre depresie (starea depresiva) si scaderea imunitatii.
Sunt total de acord cu colegul meu, care a surprins simplu si clar implicatiile unei stari psihice proaste.
Este greu de luat o decizie si doar Dumneavoastra puteti sa o faceti. Nu stiu daca ati incercat sa mergeti la terapie de cuplu cu sotul, v-ar putea ajuta sa clarificati niste lucruri.
Sotul Dumneavoastra are o istorie de viata care l-a facut sa fie intr-un anume fel.
Dar viata este una singura si fiecare ar trebuie sa-si duca problemele singur, sau sa incerce sa-i fie bine in viata.
Cum credeti ca sunt copii Dumneavoastra intr-o familie care nu este in regula?
Nu stiti de cate ori aud in cabinet adulti care spun ca ar fi fost mai bine ca parintii lor sa fi divortat decat sa traiasca in felul acela.
Sunt total de acord cu colegul meu, care a surprins simplu si clar implicatiile unei stari psihice proaste.
Este greu de luat o decizie si doar Dumneavoastra puteti sa o faceti. Nu stiu daca ati incercat sa mergeti la terapie de cuplu cu sotul, v-ar putea ajuta sa clarificati niste lucruri.
Sotul Dumneavoastra are o istorie de viata care l-a facut sa fie intr-un anume fel.
Dar viata este una singura si fiecare ar trebuie sa-si duca problemele singur, sau sa incerce sa-i fie bine in viata.
Cum credeti ca sunt copii Dumneavoastra intr-o familie care nu este in regula?
Nu stiti de cate ori aud in cabinet adulti care spun ca ar fi fost mai bine ca parintii lor sa fi divortat decat sa traiasca in felul acela.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1fratele/cumnata pot face ce vor cu mine?
- 2Neînțelegere soacra / nora
- 2Cum să procedez ?
- 0Ajutor ! Probleme grave în familie
- 1Sarcina in 19 saptamani
- 6Divort dupa 25 de ani
- 2Urmează să facem nunta, avem un copil dar nu ne mai înțelegem
- 6Părinți egoisti
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 5Incerc sa trec peste infidelitate dar am dezvoltat obsesiii