Teama de barbati. Fata crescand fara tata
Buna ziua.
Eu am probleme de relationare cu oamenii, in special cu barbatii. Sunt timida de fel, insa ma fastacesc ingrozitor in prezenta unui mascul.
Recent am intampinat aceasta problema. Am 20 de ani si simt ca sunt imatura emotional, nu prea stiu sa-mi potolesc simturile si cateodata devin ridicol de sincera. De exemplu, am iesit la intalnire cu un baiat si prezenta lui m-a inhibat complet, desi era si el la randul sau timid! Ma blocasem, aveam impresia ca spun tampenii si tac prea mult, ma balbai etc. Ulterior imi revenisem, dar parca nu eram eu, purtam o masca involuntara...
In general, nu am, , experienta'' cu barbatii din cauza unor complexe/frustrari personale ce tin de greutate.
Insa ma gandeam ca este posibil sa aiba legatura cu faptul ca nu am avut parte de o energie paterna in viata mea (nu in totalitate). Tatal meu a murit cand aveam 11 ani, pana atunci acesta nu a locuit cu noi, ci in alt oras, avand probleme de sanatate (era bolnav psihic) si il vedeam destul de rar. Nu simt ca am avut tata, ori ca ar trebui sa am. Nu stiu daca l-am iubit sau daca mi-e dor de el. Mama a fost o buna inlocuitoare, ca sa zic asa.
Insa... de ceva vreme simt nevoia de o prezenta masculina langa mine si nu una cu 3-4 ani mai mare decat mine, ci cu peste 10 ani, cum e in cazul tipului despre care am zis mai sus; ma atrag tipii maturi si intr-un fel ma sperie cei de-o varsta mea sau un pic mai mari, crezand ca ei nu-mi pot oferi destula protectie, iubire si ocazia de a evolua intelectual, regretand in final alegerea facuta.
Mai este o problema, aceea ca pare sa fiu usor impresionabila - miscata de orice barbat care imi ofera atentie si gesturi de politete si vad in fiecare un posibil iubit, desi stiu ca asta nu e sanatos si probabil respectivii nu se muleaza deloc pe idealul meu de barbat, ori nici macar nu se apropie de el, desi eu tot ma imaginez in ipostaze chiar intime (sexual si spiritual) cu ei, in mod instinctiv. Recent am observat dorinta de a seduce persoanele de sex masculin, desi sunt o fire timida care nu ar face asa ceva, fiind impotriva unor astfel de jocuri. Am un apetit sexual ridicat, si desi ma dedic cu totul altor lucruri, simt nevoia de o apropiere completa masculina. Si totusi mi-e teama. Mentionez ca sunt virgina. Simt nevoia sa fiu placuta (desi nu ar trebui), apreciata, ma irita la culme respingerea, fiind totodata constienta ca aceste lucruri se intampla, sunt naturale.
Credeti ca sufar de un complex anume? Are vreun nume in psihologie/psihanaliza?
Psihanaliza ce spune despre relatia-tata fiica si repercusiunile absentei tatalui din viata ei?
Ce sfaturi mi-ati putea oferi cu privire la problema mea? Multumesc!
Eu am probleme de relationare cu oamenii, in special cu barbatii. Sunt timida de fel, insa ma fastacesc ingrozitor in prezenta unui mascul.
Recent am intampinat aceasta problema. Am 20 de ani si simt ca sunt imatura emotional, nu prea stiu sa-mi potolesc simturile si cateodata devin ridicol de sincera. De exemplu, am iesit la intalnire cu un baiat si prezenta lui m-a inhibat complet, desi era si el la randul sau timid! Ma blocasem, aveam impresia ca spun tampenii si tac prea mult, ma balbai etc. Ulterior imi revenisem, dar parca nu eram eu, purtam o masca involuntara...
In general, nu am, , experienta'' cu barbatii din cauza unor complexe/frustrari personale ce tin de greutate.
Insa ma gandeam ca este posibil sa aiba legatura cu faptul ca nu am avut parte de o energie paterna in viata mea (nu in totalitate). Tatal meu a murit cand aveam 11 ani, pana atunci acesta nu a locuit cu noi, ci in alt oras, avand probleme de sanatate (era bolnav psihic) si il vedeam destul de rar. Nu simt ca am avut tata, ori ca ar trebui sa am. Nu stiu daca l-am iubit sau daca mi-e dor de el. Mama a fost o buna inlocuitoare, ca sa zic asa.
Insa... de ceva vreme simt nevoia de o prezenta masculina langa mine si nu una cu 3-4 ani mai mare decat mine, ci cu peste 10 ani, cum e in cazul tipului despre care am zis mai sus; ma atrag tipii maturi si intr-un fel ma sperie cei de-o varsta mea sau un pic mai mari, crezand ca ei nu-mi pot oferi destula protectie, iubire si ocazia de a evolua intelectual, regretand in final alegerea facuta.
Mai este o problema, aceea ca pare sa fiu usor impresionabila - miscata de orice barbat care imi ofera atentie si gesturi de politete si vad in fiecare un posibil iubit, desi stiu ca asta nu e sanatos si probabil respectivii nu se muleaza deloc pe idealul meu de barbat, ori nici macar nu se apropie de el, desi eu tot ma imaginez in ipostaze chiar intime (sexual si spiritual) cu ei, in mod instinctiv. Recent am observat dorinta de a seduce persoanele de sex masculin, desi sunt o fire timida care nu ar face asa ceva, fiind impotriva unor astfel de jocuri. Am un apetit sexual ridicat, si desi ma dedic cu totul altor lucruri, simt nevoia de o apropiere completa masculina. Si totusi mi-e teama. Mentionez ca sunt virgina. Simt nevoia sa fiu placuta (desi nu ar trebui), apreciata, ma irita la culme respingerea, fiind totodata constienta ca aceste lucruri se intampla, sunt naturale.
Credeti ca sufar de un complex anume? Are vreun nume in psihologie/psihanaliza?
Psihanaliza ce spune despre relatia-tata fiica si repercusiunile absentei tatalui din viata ei?
Ce sfaturi mi-ati putea oferi cu privire la problema mea? Multumesc!
6 comentarii
Buna ziua, interesant ca vorbiti despre psihanaliza, felicitari! Situatia poarta un nume: Complexul lui Oedip, care vorbeste despre relatia copilului cu parintii, felul in care acesta s-a identificat cu ei si multe alte lucruri. Problemele cu barbatii cu sunt intamplatoare, cum nu este nici felul in care proiectati asupra lor relatia cu mama...
Sunt teme pe care ar fi recomandat sa le abordati intr-o psihoterapie...
Sunteti la inceputul vietii si puteti face multe pentru viitoarea Dumneavoastra viata si...functionalitate.
Sunt teme pe care ar fi recomandat sa le abordati intr-o psihoterapie...
Sunteti la inceputul vietii si puteti face multe pentru viitoarea Dumneavoastra viata si...functionalitate.
Complexul Oedip, descris de Freud, stiu ca se refera mai mult la baieti, analogul sau pt fete ar fi Complexul Electra, descris de Carl Jung.
Complexul lui Oedip se aplica si fetelor si baietilor. Felul in care este rezolvat este diferit. Complexul Electra este o inventie a lui Jung care nu aduce nimic nou in fapt. Invidia lui fata de Freud l-a facut sa inventeze ceva ce fusese inventat.
De parca ar fi o mare inventie... A facut o constatare si cam atat. :))
Nu stiu daca este o mare inventie sau nu, dar trebuie sa aveti in vedere urmatoarele:
- a fost conceptualizat si descris acum 100 de ani, cand psihologia nu prea exista ca stiinta
- a revolutionat conceptia despre stadiile dezvoltarii la om
- este general aplicabil, inclusiv in societatile matriarhale sau cu alta structura
- ideile de baza enuntate, de identificare de sex/gen/rol nu pot fi negate si au fost preluate in diverse alte variante
- a fost conceptualizat si descris acum 100 de ani, cand psihologia nu prea exista ca stiinta
- a revolutionat conceptia despre stadiile dezvoltarii la om
- este general aplicabil, inclusiv in societatile matriarhale sau cu alta structura
- ideile de baza enuntate, de identificare de sex/gen/rol nu pot fi negate si au fost preluate in diverse alte variante
Intr-adevar, trebuie sa recunoastem anumite merite...
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 1fratele/cumnata pot face ce vor cu mine?
- 2Neînțelegere soacra / nora
- 2Cum să procedez ?
- 0Ajutor ! Probleme grave în familie
- 1Sarcina in 19 saptamani
- 6Divort dupa 25 de ani
- 2Urmează să facem nunta, avem un copil dar nu ne mai înțelegem
- 6Părinți egoisti
- 1Am 17 ani si vreau sa plec de acasa..
- 5Incerc sa trec peste infidelitate dar am dezvoltat obsesiii