Viitorul ginere e un barbat divortat cu un copil

Buna ziua. Din cate observ, fata dvs, e suficient de matura incat sa poata alege singura partenerul. Uneori, tatii de fete, devin prea hiperprotectivi si asta strica atmosfera intregii familii, la fel cum se intampla in cazul unei mame hiperprotective. Sunt doar asteptarile dansului, nu aveti de ce sa "il induplecati" - doar nu se asteapta ca fata sa ii faca lui pe plac :). Una e sa te consulti cu parintii si alta e sa iti organizezi viata asa cum si-ar dori ei.
Dumneavoastra observ ca incercati sa pastrati un climat un in casa, dar asta nu inseamna ca sotului sa ii fie aplicat un tratament potrivit unui copil de gradinita - luat cu binisorul, cum se zice in popor :). De cele mai multe ori, noua adultilor-parinti, nu ne plac hotararile copiilor nostri (adulti si ei), dar nu avem dreptul sa intervenim in alegerile lor, chiar daca nu ne par bune. E doar alegerea fetei.

Bună ziua!
Datoria părinților e să fie alături de copiii lor și să-i susțină atunci când au de luat decizii. Cel mult să le ceară argumente pentru deciziile luate și să le ofere variante spre studiu, nu să le impună. La 26 de ani e nevoie să iei viața în piept și să fii capabil să-ți hotărăști singur destinul. Competențele de a lua decizii le formăm în perioada copilăriei, mai târziu dacă avem impresia că iau decizii proaste e cazul să ne întrebăm unde am greșit noi ca părinți.
E nevoie ca fata să discute cu tatăl și să-i motiveze alegerea făcută, pentru că ea va fi cea care va forma o familie cu viitorul soț, familie în care numai ei doi trebuie să hotărască ce au de făcut. Faptul că mama își asumă rolul de mediator îmi spune că între tată și fică nu există o bună comunicare și până acum deciziile importante pentru ea le-a luat tatăl.
Spuneți că tatăl crede că fata nu este iubită așa cum își dorește el, poate fi părerea lui, modul lui de percepție. Adevărul despre relație numai fata îl poate cunoaște. Sunt și în zilele noastre părinți care cred că nimeni nu e potrivit pentru copilul lor, ceea ce este o exagerare, o percepție greșită, de multe ori implicarea părinților în relațiile copiilor făcând mai mult rău. Am în permanență în cabinet cupluri care în loc să-și asume responsabilitatea pentru eșecul în căsnicie, o transferă asupra părinților care, implicându-se în relația lor, de-a lungul timpul au creat tensiuni și au făcut mult rău.
Dacă simțiți că sunt totuși divergențe de opinie în familie, mergeți la un consilier sau terapeut de familie care vă poate ajuta să depășiți momentul.
Merită, vă asigur pentru fericirea ficei dumneavoastră, pe care sunt convinsă că o iubiți amândoi și-i doriți tot binele din lume.

Un copil e totdeauna o bucurie și o binecuvântare. Sunt convinsă că odată ce îl va vedea, soțul dumneavoastră va reveni la sentimente mai bune.
Problema e că un copil se apropie de cineva care știe să-i arate afecțiune. El simte când ceva nu-i în ordine, chiar dacă nu i se spune.
E minunat că pe fată nu o deranjează, asta înseamnă că va avea o relație bună cu copilul și nu vor fi probleme. Important e că cei doi se înțeleg, iar odată cu trecerea timpului suspiciunile tatălui vor dispărea pentru că văzându-și fata mulțumită nu va avea de ce să-și facă probleme.