Sunt confuza
Îmi e foarte rușine să vorbesc cu cineva despre asta, de aceea întreb aici.
Eu de mica am fost crescuta de bunica mea. Mama a fost diagnosticată cu schizofrenie. E foarte sensibilă și nu vreau sa spun sau să fac ceva care sa o streseze. Cu tata vorbesc rar, deși nu locuiește departe. El este o fire mai încăpățânată, se enervează repede, nu sunt foarte apropiată de el. Uneori am impresia că nici nu-i prea pasă de mine (am și alte motive sa cred asta). Cu mama vorbesc mereu, dar cu el nu. Părinții mei stau împreună. Când am fost internată în spital tata nu a sunat nici o data să întrebe cum mă simt.
Bunica îmi e mama, cu ea vorbesc cel mai mult, dar simt nevoia și de tata.
Eu sunt genul de persoană care se atașează repede de oameni.
Știu că e penibilă situația, dar am inceput să-l văd pe un profesor ca pe un tata. E normal lucrul ăsta? Și dacă da, ce sa fac? Îmi e rușine de mine din cauza asta, mai ales că văd atâtea cazuri de eleve care au relații cu profesorii. Și nu vreau sa se înțeleagă greșit, e o diferență între ce simt eu și ce se vede la televizor.
Știu că am greșit categoria.
Eu de mica am fost crescuta de bunica mea. Mama a fost diagnosticată cu schizofrenie. E foarte sensibilă și nu vreau sa spun sau să fac ceva care sa o streseze. Cu tata vorbesc rar, deși nu locuiește departe. El este o fire mai încăpățânată, se enervează repede, nu sunt foarte apropiată de el. Uneori am impresia că nici nu-i prea pasă de mine (am și alte motive sa cred asta). Cu mama vorbesc mereu, dar cu el nu. Părinții mei stau împreună. Când am fost internată în spital tata nu a sunat nici o data să întrebe cum mă simt.
Bunica îmi e mama, cu ea vorbesc cel mai mult, dar simt nevoia și de tata.
Eu sunt genul de persoană care se atașează repede de oameni.
Știu că e penibilă situația, dar am inceput să-l văd pe un profesor ca pe un tata. E normal lucrul ăsta? Și dacă da, ce sa fac? Îmi e rușine de mine din cauza asta, mai ales că văd atâtea cazuri de eleve care au relații cu profesorii. Și nu vreau sa se înțeleagă greșit, e o diferență între ce simt eu și ce se vede la televizor.
Știu că am greșit categoria.
2 comentarii
Buna ziua,
Faptul ca ai inceput sa-l vezi pe profesor ca pe un tata este o dovada ca ceva inauntrul tau incearca sa satisfaca o nevoie. In mod natural aceasta atractie pentru profesori apare destul de des caci copii cauta inconstient o continuare sau o compensare a figurilor parentale.
Aceasta nevoie de cautare a unui model parental care a lipsit (in cazul de fata tata) este naturala si chiar sanatoasa, daca pastreaza distanta de rigoare si nu amesteca lucrurile (cu atractia sexuala). De multe ori derapajul apare tocmai din incalcarea limitelor si din neacceptarea situatiei reale. Iar situatia reala este ca profesorul nu este parintele real.
Faptul ca ai inceput sa-l vezi pe profesor ca pe un tata este o dovada ca ceva inauntrul tau incearca sa satisfaca o nevoie. In mod natural aceasta atractie pentru profesori apare destul de des caci copii cauta inconstient o continuare sau o compensare a figurilor parentale.
Aceasta nevoie de cautare a unui model parental care a lipsit (in cazul de fata tata) este naturala si chiar sanatoasa, daca pastreaza distanta de rigoare si nu amesteca lucrurile (cu atractia sexuala). De multe ori derapajul apare tocmai din incalcarea limitelor si din neacceptarea situatiei reale. Iar situatia reala este ca profesorul nu este parintele real.
Nu este nimic rau atata timp cat il vezi doar ca pe un parinte iar el te percepe doar ca pe un copil, care are nevoie de afectiune paterna.
Alte subiecte recente din această secțiune: