GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Ma gandeam, este posibil sa nu mai functioneze niciun alt antidepresiv dupa ce ai fost pe unul o vreme?

Nu, nici vorba, nici vorba, Este exclus, tu nu esti precum Costy.

Eu pornesc de la premisa ca anxietatea nu ma poate omori, n-are cum, e imposibil si atunci asta imi face bine.

Deci, daca nu ma omoara...De chinuit da, o poate face, dar tratez ca si cand ar fi o parte componenta a existentei mele, cu zile bune, mai putin bune, ca oricare viata de om.

Mi-ai dat speranta instant, parca nu mai aveam.nimic. dar...a durat fix 5 minute starea de bine :))

Eu sunt la 50mg anafranil de fix 2 saptamani astazi, si in total o luna si 2 saptamani. Mai trebuie timp nu? Si eventual si o doza mai mare? O sa-mi ascult medicul, intreb doar ca parere, voi ce ati face?

Incearca pe cat posibil sa nu te mai gandesti la asta.
Stiu ca e greu.
Gandeste te ca suntem multi anxiosi pe lumea asta. Cu totii mergem mai departe mai sarind mai pe burta dar ne continuam drumul.
Si daca nu va mai merge nimic tot n o sa mori. Te imprietenesti cu ea o accepti si poate te lasa in pace.

Esti optimista, eu momentan nu pot gandi asa. imi lipseste. totusi in ruminatiile mele, uneori st optimist, uneori nu, si chestia asta ma enerveaza, nu dureaza mult, minute sa zic, vine si pleaca si ma deruteaza, cred ca am alta boala, etc.
Totusi, la cum ma stiu ca ajunsesem acum 10 ani, nu cred ca pot trai cu asta fara pastile, nu cred ca am cum, e destul de severa anxietatea si combinat si cu depresia, nu e ce trebuie. Stiu, si eu in vremurile bune pe seroxat ajunsesem sa gandesc optimist, mai aveam cv de rezolvat prin viata mea si am zis ca il voi scoate foarte foarte usor pe o perioada de luni multe poate si un an. apoi a inceput calvarul cand nu s-a mai gasit originalul si am trecut la generic si am intrat in cv sevraj, desi incepusem sa.mi revin, mai influentar mai de frica am mers la medic si mi-au schimbat tratamentul. Si iata.ma acum dupa 1 an de calvar, incercand sa mentin speranta, sa nu ajung sa ma sinucid, sa ajung vreun invalid si etc, ca ma ia si plansul (da, si barbatii plang)

Nu-mi pot lua gandul de la asta, poate doar pentru cateva minute la un momentdat

Off nu stiu ce sa mai zic.
Pare ca eu cu doza dubla amortesc din nou. Nu mai aveam sentimente cand a intervenit ceva. Cred ca si doza mica nu m a ajutat.
Acum amortesc vreau din nou sa nu mai simt nimic a merg in linie dreapta pana o sa imbatranesc si sa mor.
Chiar mi as dori sa am anhedonie..sunt cea mai linistita asa..sa ma lase totul rece..

nu inteleg, mergi spre bine sau nu cu noua doza?

Merg spre bine zic eu.

super. eu nu stiu ce sa mai fac sa mi pastrez speranta

Spre deosebire de tine pe mine nu ma preocupa asta. Am alte obsesii :))
Aspectul fizic spre exemplu. Ma duc regulat la o clinica de estetica sa imi pun ba bitox ba acid ba substante care strang pielea.
Acum spre exemplu mi am pus acid in buze. Singura.
Sunt dusa stiu :))

ia uitati ce zice un baiat pe un grup de FB: În primul rând, îmi pare rău să aud ca treci prin astfel de stări. Având ocd de când m am născut, dar care s a agravat acum 6 ani, pot empatiza maxim cu genul acesta de momente prin care treci, stări pe care și eu, la rândul meu, le am des. Acum legat de MEDICAMENTE, există un singur sfat : MEDICAMENTELE NU NE VINDECĂ DE OCD. Am luat seroxat timp de 2 ani de zile și singurele beneficii cred ca au fost la început, care oricum cred ca era placebo. Din punctul meu de vedere, vorbește cu medicul psihiatru și cere i sfaturi cu privire procesul de eliminare al medicamentelor ( crede mă, îți dau cuvântul meu de onoare, medicamentele nu ne scot gândurile din cap ). Acum legat de stări, singura rezolvare este aceea de a nu le mai băga în seamă, practic, să ți asumi riscul de a se întâmpla ce ți trece prin cap, riscul fiind unul imaginar, bineînțeles. Știu, e mai ușor de zis decât de făcut, cu asta mă lupt și eu acum, dar îți jur ca nu e altă variantă. Timp de 6 ani am citit aproape tot ce se putea despre boala asta perfidă și pur și simplu, oricâte “ garanții “ si “ certitudini” ți ai constitui, niciodată nu este suficient. Mereu te întorci la 0, ca și când tot ce ai acumulat e nul pentru boala.

Apoi tot el: Bună ziua, grup ! M am hotărât să scriu acesta postare în urma unor conversații pe care le am purtat de dimineață cu două persoane care m au contactat în urma unui comentariu lăsat pe alt grup cu același specific, adică OCD. Subiectul postării este acela al modalității de vindecare și de ajutorul dat de către psiholog în acest proces. În ceea ce privește prima parte a subiectului, răspunsul meu este unul și singurul în care cred, acela fiind expunerea si controlarea reacției în urma expunerii. OCD ul este un circuit închis care are același tipar, indiferent ce obiectul obsesiei ( este același lucru dacă îți e frică să faci rău cuiva, să ai altă orientare sexuală decât aceea pe care o cunoșteai tu, să fii bolnav de vreo boală incurabilă sau orice altă teamă, este irelevant din punct de vedere al vindecării, chiar dacă știu ca aceste temeri ne impactează și ne marchează în mod diferit pe fiecare ). Bun. Nu doresc să continui să vorbesc despre cum se pune în practică acesta modalitate de terapie, pt ca internetul este plin de așa ceva, ci vreau doar să adresez o întrebare pe care poate mulți dintre noi ne am adresat o : de ce indiferent de numărul imens de compulsii, de cantitatea enormă de informații pe care o acumulăm și poate de pumnii de pastile pe care îi luăm, gândul obsesiv nu dispare ? Răspunsul este simplu, jocul nu este făcut să l câștigi pe baza de rațiune. Toate cele enumerate mai sus sunt modalitățile raționale de abordare a unui probleme din viețile noastre. Dacă nu știi să dai răspunsul unei întrebări, ce faci în mod normal, te documentezi. Dacă ai o problemă de sănătate, ce faci ? Iei medicamente. Dacă îți e tema de ceva, ce faci ? Te asiguri. Asta este mirajul in care trăim. Ca intr o zi, in urma acestor procese care ne aduc la epuizare, reușim să depășim acest “ hop “ din viețile nostre. Îmi permit să spun asta pentru ca am OCD încă din primii ani de viață, normal, fără să știu ca e OCD, și în ultimii 6 ani de când ultima tema mi a schimbat radical stilul de viață am avut suficient timp sa imi dau seama ca viața mea a fost clădită în mare parte având la baza acest mod vicios de gândire.Cu alte cuvinte, ceea ce ne ține la pământ este compulsia, adică mesajul pe care noi îl transmitem creierului care îl percepe ca fiind un pericol, deși, în realitate, nu s a întâmplat nimic. Acum ca am adus în discuție aceste termen de COMPULSIE, voi trece la a doua parte a subiectului, și anume ajutorul de specialitate venit din partea unui psiholog. Tot ce pot spune cu privire la acest subiect este ca terapia nu trebuie tratată ca un mod de a dobândi reasigurări care își produc efectul pentru câteva clipe. Scopul psihologului nu ar trebui să fie acela de a găsi argumente pentru care tu nu ai de a face cu obsesia ta, adică scopul lui nu este acela de a ți da motive pentru care tu nu ai omorî o persoană, tu nu ești homosexual, tu nu ești bolnav, tu nu te ai sinucide, tu nu ai monștrii în casă și lista poate continua. Pentru ca, în mod ironic și trist în același timp, pe lângă faptul ca acele asigurări nu ți dau pace pe o perioadă mare de timp, la un moment dat nici nu le mai crezi, pt ca parazitul din mintea ta deja a acaparat emoția și senzațiile din corp. Tot ce vreau sa spun este ca psihologul ar trebui sa ne învețe cum funcționează creierul nostru când este bolnav, care sunt consecințele și cum trebuie abordată situația, fără a căuta acele lucruri pe care ți le dorești în mod involuntar, adică certitudinile. Că stai tu acasa și pierzi ore făcând același lucru pe care îl faci de săptămâni, luni sau poate ani sau ca mergi la o ședință plătită și aștepți să primești reasigurări este ACELAȘI LUCRU. Consecința cea mai mare, din punctul meu de vedere, nu este ca dai banii degeaba, ci faptul ca îți pierzi încredere ca se va termina vreodată calvarul.
Oameni buni, nu mă întrebați de ce am făcut acesta postare, pentru ca nu stiu :)) dacă am supărat pe cineva cu acesta postare, o voi șterge. Să aveți o zi bună !

Acum zic eu, daca te simti rau si nu ai deloc control, cum sa poti sa stai fara pastile? Ca nu inteleg si ma omoara chestia asta

NU poti sa stai fara pastile. Asta e sigur.
Este adevarat ca ele nu te vindeca de TOC dar te ajuta sa treci mai usor prin boala.
Ref la psiholog sincer nu stiu ce abordare ar treb sa aiba. Eu am.fost la unul singur si incerca sa imi bage un virus ca sa imi sparga compulsia dar nu a reusit pentru ca TOC era mai rezistent decat abordarea...am lasat o balta.
Si nu ma mai opun TOC ului pentru ca e lupta cu morile de vant.
De.tot n am scapat de el m a mai lasat depresia dar am inceput iar compulsia cu parul cred ca de la stress l am mai ciuntit putin ca nu statea prea bine..
Pana la urma nu este.infinita chinuiala asta, cand vom fi la 2 metri sub pamant dispare si TOC..:))

eu inca nu vreau la 2 metri :)) si eu am renuntat la psiholog, mi se pare ca dadeam banii degeaba. dar, de vreo 2 zile mi se pare ca merg in jos putin.sunt praf, imi vine sa plang, vreau sa traiesc si eu cat mai aproape de normal, am fost acolo, de ce nu mai ajung iar acolo, ce este in neregula.poate este doar inca adaptarea la medicament, unde nu este liniara treaba, incertitudinea asta ma seaca de puteri

Eu nu mai am sperante ca ajung ca inainte..
Tarash pe burta tot inainte..

pai nu, dar mai aproape, normalitatea e cv relativ oricum. Hai ca m-a luat o stare de plans, am bagat vreo 20 de minute. Nu stiu dc, probabil ca nu mai ies odata din modul asta de "sevraj" as spune.

Vad ca tu totusi ai puterea asta de a merge mai departe asa, eu nu o am, nu o mai am momentan si asta vreau sa.mi revina.

O am pentru ca nu mai renunt. Ti am zis ca am avut doua tentative de suicid. Si a fost mai mult de atat dupa ce ma trezeam nu mai eram eu...a fost oribil.
Prin urmare inainte cu tupeu...inainte oricum..

Ionut, tu cauti asigurari si reasiguri pe aici. Cum te asiguracineva ca esti bine, probabil te simti ok spre foarte bine! Asa functioneaza nenorocitul asta de ocd, hrana lui este reasigurarea.
Eu ceream reasigurari de la maica-mea si de la sot de milioane de ori pe zi, ca sa iau o gura de aer. A doua zi o luam de la capat. Calvar, nu altceva.

Am doar un sfat sa iti dau, sa faci ceva ce sa iti ocupe mintea. Habar nu am ce, poate sa dormi sau orice altceva ce iti aduce un minim de placere, dar fara sa cazi in patima adictiei.

Katy, ti-ai pus fillere singura? Nu te juca, ai grija sa nu pui in zona superficiala sa nu faci necroze. Mergi totusi la cineva, stiu ca sunt al naibii de scumpi, dar e sigur.

Mie mi-ar fi teama sa-mi pun singura, adica nici n-as incerca.

Ionut, de ce nu revii pe Seroxat? Acum se gaseste in farmacii..

Bravo, ma bucur pentru chestia asta, se pare ca femeile au eva mai mult curaj din ce am observat eu. Eu dupa ce am plans o jumatate de ora, m-am linistit putin dar.sunt intr.un mod ca de sevraj(stiu de cand am mai intrerupt eu medicamentele prea repede), dar mai usor de suportat, totusi deranjant rau. Incepuse sa nu mi se para ciudat cand ma uit la fetele oamenilor si astazi am simtit din nou asta, am inceput sa simt iar mici gadilaturi pe fata, ca si cum te-ar atinge un fir de par, eu sper totusi ca inca nu s-a reglat doza in organism, are deabia totusi 2 saptamani 50mg, dar frate, jur ca astazi am zis ca nu mai pot

Prozac, pentru ca mi-e o frica teribila care probabil ma tine si intr.o depresie, ca nu voi mai iesi din starea asta, ca voi ajunge mai rau, sa ma sinucid, nu stiu. Si e si chinuitor, pentru ca ruminez incontinuu si uneori pot gandi pozitiv si ma simt bine alteori gandesc pesimist si fara speranta si e ciudat rau, sa stai in modul asta ziua intreaga. De asemenea de asta am renuntat la psiholog, pentru ca simteam ca merg sa caut reasigurari. Mi-a recomandat activitati de tot felul sa tin mintea ocupata, sa alerg in fiecare zi. The problem is, ma apuc de ceva si nu simt nimic cand fac, nici macar sa ma joc pe pc, sau cumparaturi. Sunt in permanenta in modul asta blocat. Nu mai revin pe seroxat pentru ca dupa vreo 9 ani incepuse sincer sa dea ceva rateuri, totusi eram mult mai ok decat acum, nu cred ca ar mai functiona, daca mai functiona, nu ma punea doctorul inapoi pe el?. Fata de venlafaxina si cipralex e cv mai binisor, dar inca puternica toata treaba, peste controlul meu. Si da, ma pierd in ce fac, cateva minute, apoi realizez ca m-am pierdut si ma bucur, apoi in urmatoarele secunde incepe mintea, si iar ma duc in bucla.

Prozac merg la o clinica de estetica dar acidul din buze il pun singura de doi ani..Si la liniile bunny tot eu. Nu am avut nici o problema.
M as reprofila daca as putea. Contabilitatea asta a inceput sa ma oboseasca. Ba mai mult am si audit pe cap lunilr astea..

Ionutz si eu sunt de acord cu ce ti a recomandat Prozac. Sa te intorci la seroxat. Ai facut destula pauza ar treb a functioneze din nou.

Ce faceti cum va mai simtiti?

eu ieri iar ma luase o stare de plans, astazi sunt liber si inca nu m-am ridicat din pat, am stat cu ochii inchisi, am mai atipit, inca imi sta capul numai la problema asta aparent. e vremea ploioasa, exact ce trebuie. tu ce faci?

Ieri am fost super ocupata la serv si cu situatii pt audit n am avut timp sa ma autoevaluez.
Azi in schimb ma simt extrem de obosita m am trezit la 8 si cam dupa o ora m a luat oboseala. Sunt in vizita la ai mei in provincie si am zis sa mai stam de vb dar imi pica ochii de somn si cred ca dupa ce mananc de pranz ma culc.

Nu mai dispera si tu asa cu starea. Gandeste te ca NU esti singurul in situatia asta. Suntem multi. Altii sunt mai rau ca noi cu afectiuni psihice serioase pierduti in lumea lor, nu au si nu vor avea niciodata o viata aproape de normal cum avem noi, nu au familie, nu au job, nimic..

este bine ca poti dormi ziua, eu nu pot dormi, adorm, tresar, adorm tresar, adorm tresar, ganduri intruzive harm, ce ma deranjeaza este ca daca ma gandesc la.ceva cand incerc sa adorm dintr.o data gandul dispare si atunci apare o stare de frica in organism si tresar si tot asa:)). asa este, sunt altii mult mai rau, dar nu stiu de ce nu ma pot gandi la altceva decat la asta. am si o stare de incordare, si hiperventilez usor.pe 6 ajung la psihiatru, nu stiu ce va fi, eu sper sa.mi mareasca doza nu sa schimbe iar medicamentul.

Acum ca imi spui de tresarit mi am adus aminte de ceva. Cand am inceput tratamenrul cu anafranil am trait niste episoade asemanatoare. Eram la servici si foloseam yahoo messenger. Cand imi scria cineva si bipaia casuta tresaream, ma speria groaznic. Lucru care nu se intampla inainte de tratament. Si in prima zi cand am luat prima pasila de a afranil am facut instant atac de panica am luat bromazepam.
Un adevarat coamar anafranil pt mine..

Astazi te duci la psihiatru?

Eu nu am mai ajuns pt ca avea program 9-17 cat eram eu la servici. Nu aveam cum sa plec din cauza auditului...asa ca mi a trimis reteta pe e mail cu doza dubla cu care ma simt bine. Fara alte adaosuri.