Anxietate si probleme in casnicie
Buna seara, am mai spus povestea mea aici. Reiau pe scurt. Am 31 anj, sunt impreuna cu sotul meu de aproape 7 ani, casatoriti si mutati impreuna de aproape 5 ani. Anxietatea mea s-a declansat in decembrie 2012 la cateva luni dupa ce l-am cunoscut. Devenisem geloasa fara motiv, nu mai puteam dormi, aveam atacuri de panica. Am ajuns plangand la psihiatru si urmez tratament de atunci. Acum am ramas cu cea mai mare teama a mea, teama de a munci, teama de un loc de munca. Nu am lucrat niciodata. De doi ani, relatia noastra s-a schimbat. Sotul meu mi-a spus ca a obosit sa traga singur, ca vrea sa ma vada bine, cu un job, evoluand, vrea casa, familie, copil. Specific ca locuim cu tatal meu care anul viitor iese la pensie si se muta si vom ramane doar noi in apartament. Si eu imi doresc acelasi lucru dar toti anii astia nu am reusit prin iubirea lui, a familiei sa fac ceva pt mine. Acum s a ajuns de 1 an la situatia in care el a ajuns sa fie agitat, sa aiba insomnii, sa mi spuna ca nu l mai bucura nimic. A incercat psihoterapie dar a ajuns si el la psihiatru. Se simte putin mai bine acum in sensul ca poate sa doarma dar este la fel de pasiv, cel putin in relatie. Nu mai ofera afectiune, avem contact sexual fara mangaieri si saruturi, nu am mai fost sarutata de 1 an de zile, nu are strop de afectiune pt mine, nu prea il mai simt sa vrea activitati cu mine, nu prea mai comunica si atunci cand o face, eu am initiativa. A plecat 4 luni la parinti, am luat o pauza, s a intors de cateva luni insa situatia este aceeasi. Neprimind nimic de la el ca sot pt sotia lui, am ajuns si eu sa fiu tematoare in comportamentul fata de el, nu mai stiu parca cum sa i vorbesc si cum sa ma apropii. Am ajuns la o cumpana in relatie, nu mai stim sa ne bucuram unul de altul, se simte de ambele parti asta. Simtim amandoi doar anxietate in relatie. Iar eu cu anxietatea mea sunt foarte speriata dar in acelasi timp foarte hotarata si dornica sa gasesc o solutie. Drept urmare, de 2 zile m-am hotarat sa-mi infrunt teama si sa mi gasesc un job, nu ma mai suport asa, anxietatea m a facut un parazit, teama m a controlat mereu si m a facut sa uit de bucuriile vietii. Nu mai suport sa stau acasa si sa ma simt vinovata ca sotul meu a ajuns sa ia pastile din cauza mea, nu mai suport sa ma simt inutila si inferioara. Nu mai suport sa vad doar defectele oamenilor si sa actionez doar cum ma indeamna teama. I am spus sotului dorinta mea de a ajunge la terapie de cuplu iar el nu pare asa dornic de asta, imi spune ca nu are cum un specialist sa ne faca sa ne dam seama ce ne dorim, ca el stie ce isi doreste. Nu a inteles si nici nu a cautat macar sa afle ce inseamna cu adevarat terapia de cuplu. Am obosit sa preiau mereu initiativa, vreau doar sa preiau initiatia in gasirea unui job pt sufletul meu, pt mine insami. Simt ca am pierdut deja prea mult din cauza anxietatii si simt ca mi am pierdut de ceva timp sotul. Ma doare foarte tare si nu stiu ce sa mai fac. Caut joburi si sper sa gasesc acel loc de munca care sa nu mi produca prea multa anxietate, un job linistit, cu responsabilitati fixe si putine cel putin la inceput pana ma obisnuiesc cu oamenii, cu ideea de serviciu. Imi este teama de ce va fi, imi iubesc enorm sotul. Ma gandesc doar ca tot raul e spre bine.
3 comentarii
E bine că te-ai hotărât să-ți găsești un job, pentru că teama nu se rezolvă decât dacă acționezi.
Odată ce începi să lucrezi o să vezi că lucrurile se vor schimba în bine. Atâta timp cât nu ai o ocupație ai timp să te tot gândești la lucrurile negative. Poți merge tu la un psiholog chiar dacă el refuză, pentru că în momentul în care vei obține tu schimbare, ai să vezi că și relația va începe să funcționeze altfel.
Poate te ajută să citești Dale Carnegie- Lasă grijile, începe să trăiești; Paul Mckenna- Câștigă-ți încrederea în tine;Dr. Susan Jeffers- Acceptă-ți teama, dar nu te lăsa înhibat de ea
Odată ce începi să lucrezi o să vezi că lucrurile se vor schimba în bine. Atâta timp cât nu ai o ocupație ai timp să te tot gândești la lucrurile negative. Poți merge tu la un psiholog chiar dacă el refuză, pentru că în momentul în care vei obține tu schimbare, ai să vezi că și relația va începe să funcționeze altfel.
Poate te ajută să citești Dale Carnegie- Lasă grijile, începe să trăiești; Paul Mckenna- Câștigă-ți încrederea în tine;Dr. Susan Jeffers- Acceptă-ți teama, dar nu te lăsa înhibat de ea
De multe ori anxietatea despre care vorbiti este de fapt o teama de pierdere, care, la randul ei ascunde o nevoie de dependenta...
Este foarte probabil ca pentru dumneavoastra "serviciul" era ceva ce va indeparta de sot. Agatandu-va de el nu ati facut decat sa puneti mai mare presiune, fortandu-l sa va dea ce nu va puteti da singura.
De fapt cred ca toate acestea existau inainte de a-l cunoaste pe sot; in locul lui putea fi oricine altcineva.
Sigur ca si sotul are partea lui in toata aceasta situatie, caci intr-o relatie sunt doua persoane.
In situatia dumneavoastra terapia de cuplu ar fi prima recomandare, daca nu, macar o terapia a dumneavoastra, individuala.
Pe de alta parte, ca sa eliberati putin tensiunea de pe sot si responsabilitatile lui este necesar sa incepeti sa va construiti autonomia.
Nu este nevoie sa gasiti "serviciul vietii", sa dati lovitura, ci pur si simplu sa incepeti de undeva, doar pentru a va porni. Ceva, oricat de simplu si fara mari respnsabilitati, si fara mari pretentii. Cel mai important este sa incepeti! Lucruri simple, pasi marunti, putin cu putin va face mult.
Este foarte probabil ca pentru dumneavoastra "serviciul" era ceva ce va indeparta de sot. Agatandu-va de el nu ati facut decat sa puneti mai mare presiune, fortandu-l sa va dea ce nu va puteti da singura.
De fapt cred ca toate acestea existau inainte de a-l cunoaste pe sot; in locul lui putea fi oricine altcineva.
Sigur ca si sotul are partea lui in toata aceasta situatie, caci intr-o relatie sunt doua persoane.
In situatia dumneavoastra terapia de cuplu ar fi prima recomandare, daca nu, macar o terapia a dumneavoastra, individuala.
Pe de alta parte, ca sa eliberati putin tensiunea de pe sot si responsabilitatile lui este necesar sa incepeti sa va construiti autonomia.
Nu este nevoie sa gasiti "serviciul vietii", sa dati lovitura, ci pur si simplu sa incepeti de undeva, doar pentru a va porni. Ceva, oricat de simplu si fara mari respnsabilitati, si fara mari pretentii. Cel mai important este sa incepeti! Lucruri simple, pasi marunti, putin cu putin va face mult.
Cata dreptate aveti! Am constientizat ca am nevoie sa ma angajez pt ca altfel ma adancesc in anxietate. De cand am realizat asta, de cateva zile dimineata ma trezesc panicata, batai rapide de inima, dureri de cap si amorteli in palme. Voi merge la psihiatru luni sa i spun ca am atacuri de panica si sa ma ajute sa inlatur simptomele fizice ale anxietatii, sa modifice probabil tratamentul ca sa pot cauta in liniste un job. Teama de a pierde exista de mult, acum citind ce mi ati scris imi dau seama de asta. Vreau sa lupt cu toate temerile astea si sa traiesc o viata fara sa actionez doar la anxietate. Va multumesc din suflet pt pareri si concluzii, aveti mare dreptate. Excelenti psihologi sunteti!
Alege-ți medicul și fă o programare!
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte recente din această secțiune:
- 0Medicamente contrafacere
- 8TOC Serlift
- 2Dr.Daniel Amen adevarata psihiatrie
- 4Nu ma mai identific cu propria religie nativa și sunt puțin debusolat.
- 2Permis de conducere
- 5Nu mai stiu daca transpir de la Seroxat sau de la anxietate
- 16Pt persoanele Letargice cu schizo (am noutati)
- 10Antidepresive toc insomnii !
- 4Îmi vreau anii pierduți înapoi.
- 3Câtă Olanzapină se dă în spitalele de psihiatrie?