Comunicare defectuasă cu părinții
Bună seara, apelez la dumneavoastră deoarece simt că nu reușesc să ajung la un consens cu părinții mei.
Am 23 de ani, lucrez intr-o corporație și în paralel urmez un master la zi, sunt într-o relație de are 6 luni și locuiesc cu părinții.
Problema: eu sunt ortodoxă iar prietenul meu e catolic, astfel mama mea nu este de acord cu el deoarece - nu e botezat ortodox. Având în vedere cele de mai sus tata a început și el să aibă aceiași atitudine.
Trăiesc într-un stres continuu, fiind jignită și primind reproșuri cum că nu sunt recunoscătoare pentru tot ce au sacrificat ei pentru mine (deoarece eu doresc să mențin relația cu prietenul meu).
Pentru a lămuri situația- el are 26 de ani, e la a doua facultate, lucrează, nu are vicii, familie normală și liniștit. Mama se consumă și acum ia pastile antistres, tata văzând că ei îi este rău, mă acuză pe mine.
Am încercat să discut cu ei, să rezonez, dar ei sunt extrem de defensivi și au impresia că vreau să îi "controlez/obțin" ceva. Mama insistă să nu îl aduc acasă că are ea ac de cojoc și multe altele, l-a sunat fără să știu și s-a văzut cu el - ea i-a spus ca nu acceptă un viitor ginere ne-ortodox și că dacă el își va clădi fericirea pe suferința ei, nu va fi bine entru el.
De asemenea, ei văd lacrimile și insistențele mele ca o slăbiciune, ca și cum a-și fi "orbită" de el și plâng și mă consum pentru el... Orice ar mai însemna și asta.
Vă spun din toată inima sunt disperată, nu mai pot, începe să mă afecteze situația și din punct de vedere profesional, nu doar personal (uit lucruri, incep să plâng fără să vreau) - vă rog, ce îmi recomandați să fac?
Am 23 de ani, lucrez intr-o corporație și în paralel urmez un master la zi, sunt într-o relație de are 6 luni și locuiesc cu părinții.
Problema: eu sunt ortodoxă iar prietenul meu e catolic, astfel mama mea nu este de acord cu el deoarece - nu e botezat ortodox. Având în vedere cele de mai sus tata a început și el să aibă aceiași atitudine.
Trăiesc într-un stres continuu, fiind jignită și primind reproșuri cum că nu sunt recunoscătoare pentru tot ce au sacrificat ei pentru mine (deoarece eu doresc să mențin relația cu prietenul meu).
Pentru a lămuri situația- el are 26 de ani, e la a doua facultate, lucrează, nu are vicii, familie normală și liniștit. Mama se consumă și acum ia pastile antistres, tata văzând că ei îi este rău, mă acuză pe mine.
Am încercat să discut cu ei, să rezonez, dar ei sunt extrem de defensivi și au impresia că vreau să îi "controlez/obțin" ceva. Mama insistă să nu îl aduc acasă că are ea ac de cojoc și multe altele, l-a sunat fără să știu și s-a văzut cu el - ea i-a spus ca nu acceptă un viitor ginere ne-ortodox și că dacă el își va clădi fericirea pe suferința ei, nu va fi bine entru el.
De asemenea, ei văd lacrimile și insistențele mele ca o slăbiciune, ca și cum a-și fi "orbită" de el și plâng și mă consum pentru el... Orice ar mai însemna și asta.
Vă spun din toată inima sunt disperată, nu mai pot, începe să mă afecteze situația și din punct de vedere profesional, nu doar personal (uit lucruri, incep să plâng fără să vreau) - vă rog, ce îmi recomandați să fac?
7 comentarii
Bună dimineața!
Părinții au datoria să fie alături de copiii lor și să-i sprijine la nevoie, nu să proiecteze în ei dorințele lor sau să le dicteze ce să facă. Încercați să vorbiți cu ei pe un ton calm, spuneți-le că-i iubiți și-i respectați, dar relația în care sunteți vă împlinește și e foarte importantă pentru dumneavoastră. Apoi și ortodocșii și catolicii sunt tot creștini, deci nu e mare diferență. Trebuie să înțeleagă că fericirea dumneavoastră contează mai mult, în fond omul e o valoare indiferent de religia căreia îi aparține.
Dacă nu reușiți să aveți o discuție serioasă până la capăt, poate ar fi bine să mergeți împreună la un terapeut de familie.Să trăiți într-un stres continuu nu aveți nici-unul de câștigat, iar tulburările psihice sau psihologice fac mult rău și e mai bine să le prevenim.
Părinții au datoria să fie alături de copiii lor și să-i sprijine la nevoie, nu să proiecteze în ei dorințele lor sau să le dicteze ce să facă. Încercați să vorbiți cu ei pe un ton calm, spuneți-le că-i iubiți și-i respectați, dar relația în care sunteți vă împlinește și e foarte importantă pentru dumneavoastră. Apoi și ortodocșii și catolicii sunt tot creștini, deci nu e mare diferență. Trebuie să înțeleagă că fericirea dumneavoastră contează mai mult, în fond omul e o valoare indiferent de religia căreia îi aparține.
Dacă nu reușiți să aveți o discuție serioasă până la capăt, poate ar fi bine să mergeți împreună la un terapeut de familie.Să trăiți într-un stres continuu nu aveți nici-unul de câștigat, iar tulburările psihice sau psihologice fac mult rău și e mai bine să le prevenim.
...Sau poate ca a venit timpul sa va asumati propriile decizii sa sa plecati "in viata Dumneavoastra". Daca parintii nu vor intelege ca ati crescut si ca aveti dreptul la opinii proprii este cazul sa mergeti mai departe. Asta nu inseamna sa faceti alegeri fortate (casatorie, copil etc., caci este cam devreme) ci sa va dati sansa de a locui impreuna cu partenerul; asa veti vedea cum "arata" relatia cu el fara stresul si presiunile din afara, daca are viitor, etc.
Wow! Ia fel ii si la mn situația, fiica are un prieten mai mare cu vreo 11 ani, incerc sa ma abțin, sa nu zic nimic, dar ii vizibil rau, diferenta.
Ca părinte, cred ca nu i rau, sa le zici, si o inteleg, si nu inteleg
Un sfat, daca puteti.
Ea are 25 el 30 şi.
Ca părinte, cred ca nu i rau, sa le zici, si o inteleg, si nu inteleg
Un sfat, daca puteti.
Ea are 25 el 30 şi.
Bună dimineața !
Important e ceea ce simt ei. Încercând să influențați relația ați face mai mult rău decât bine.
Atunci când sunt lăsați să-și decidă singuri soarta, chiar și eventualele nepotriviri le conștientizează singuri, pentru că la vârsta asta sigur știu ce vor. Când cineva intervine, apare o oarecare presiune, și efectul obținut de multe ori e contrar.
Datoria dumneavoastră e să fiți alături de ea, s-o sprijiniți la nevoie, dar să nu încercați să-i influențați deciziile, pentru că dacă ia o decizie greșită și are impresia că a luat-o sub influența dvs., nu numai că va fi nefericită, dar vă va și reproșa.
Dovediți-i că o iubiți și cel mult spuneți-i că-i respectați deciziile, dar o rugați să se gândească foarte bine la orice decizie ar lua, dacă pe termen lung o face să se simtă fericită și împlinită.
Fiți sigură că dacă în copilărie i-ați creat competențele necesare de a lua decizii, nu are cum să greșească.
Important e ceea ce simt ei. Încercând să influențați relația ați face mai mult rău decât bine.
Atunci când sunt lăsați să-și decidă singuri soarta, chiar și eventualele nepotriviri le conștientizează singuri, pentru că la vârsta asta sigur știu ce vor. Când cineva intervine, apare o oarecare presiune, și efectul obținut de multe ori e contrar.
Datoria dumneavoastră e să fiți alături de ea, s-o sprijiniți la nevoie, dar să nu încercați să-i influențați deciziile, pentru că dacă ia o decizie greșită și are impresia că a luat-o sub influența dvs., nu numai că va fi nefericită, dar vă va și reproșa.
Dovediți-i că o iubiți și cel mult spuneți-i că-i respectați deciziile, dar o rugați să se gândească foarte bine la orice decizie ar lua, dacă pe termen lung o face să se simtă fericită și împlinită.
Fiți sigură că dacă în copilărie i-ați creat competențele necesare de a lua decizii, nu are cum să greșească.
Multumesc mult pt raspuns, aveti perfecta dreptate, dar daca dau de greu si de probleme in relații, tot acasa la părinți vin cu ele, si poate suferă mai tare, ca si tineri.
Uff, nu stiu cum ii bine.
Ceva sfaturi, is foarte bn venite, pt părinți.
Uff, nu stiu cum ii bine.
Ceva sfaturi, is foarte bn venite, pt părinți.
Nimeni, nici un psiholog, nu ne mai da nici un sfat, va rugam.
Pentru unii parinti nu e usor sa-si vada copilul independent. Au fost obisnuiti sa ia decizii pentru el/ea iar acum e dificil sa nu mai faca asta. De obicei parintii doresc binele copiilor, insa de multe opri nu vad imaginea in ansamblul ei, nu vad suficient sau refuza sa vada cu adevarat punctul de vedere al copilului, ce a devenit acum tanar adult.
In cadrul sesiunilor de psihoterapie sistemica, familia e vazuta ca un tot unitar. Discutiile din cabinet au ca obiectiv o mai buna intelegere a punctului de vedere al fiecaruia, o mai buna constientizare a emotiilor si a gandurilor ce nu sunt utile sistemului familial. Poate ca astfel de discutii ar putea sa te sprijine si pe tine Maria si pe tine Anuta.
Incercati sa va intelegeti mai bine cu sprijinul unui psihoterapeut.
Dr Rares Ignat - psihoterapie sistemica pentru depasirea obstacolelor din viata
In cadrul sesiunilor de psihoterapie sistemica, familia e vazuta ca un tot unitar. Discutiile din cabinet au ca obiectiv o mai buna intelegere a punctului de vedere al fiecaruia, o mai buna constientizare a emotiilor si a gandurilor ce nu sunt utile sistemului familial. Poate ca astfel de discutii ar putea sa te sprijine si pe tine Maria si pe tine Anuta.
Incercati sa va intelegeti mai bine cu sprijinul unui psihoterapeut.
Dr Rares Ignat - psihoterapie sistemica pentru depasirea obstacolelor din viata
Alege-ți medicul și fă o programare!Peste 13000 de cabinete medicale își prezintă serviciile pe ROmedic.
Alte subiecte care v-ar putea interesa:
- 7sunt confuza...
- 3tata este doar lenes sau e bolnav? va rog sa ma indrumati
- 5soacra ma distruge din punct de vedere moral
- 90incerc sa imi fac curaj in a ma sinucide, am ajuns intr-un impas psihic pe care nu al mai pot depasi
- 4casnicie... sau nu
- 8intre parinti si iubit
- 6Mereu imi reprosaza ca i-am stricat baiatul..
- 3implicarea parintilor
- 6Un exemplu de viata implinita
- 6Sfat in relatia cu parintii mei
- 5Nu mă înțeleg deloc cu părinții mei
- 4Nu mai sunt om
- 1Un sfat va rog - tatal meu ii trimite mesaje foarte urate logodnicului meu, îl jignește
- 7A venit timpul sa rup relatia cu parintii?
- 2Vreau sa ma mut in alt oras, dar parintii nu sunt de acord
- 3Probleme cu nervii și mama mea
- 3Despărțire 30 ani
- 2Probleme grave de familie
Mai multe informații despre: relatia cu parintii