Deja mi-am ratat viata

buna! simt cum imi ratez viata la 19 ani... deja nu trec zile fara sa ma invinovatesc pentru alegerile facute.. mai bine nici nu existam. sunt student in primul an la o facultate pe care eu am ales-o chiar daca parintii nu au fost de acord, dar am fost pacalit de iluzii.. acum sunt constient de proasta alegere si ma tem sa le spun parintilor ca vreau sa renunt la ea si sa incep ceea ce voiau ei... dreptul. i-as dezamagi ca am pierdut un an dar ma ingrozeste gandul ca voi pierde 3 ani facand o facultate ce nu imi va oferi nimic... stiu sunt foarte prost ca nu am gandit inainte la asta.. iar acest lucru e doar unul singur dintre problemele mele... sunt un timid. nu am avut niciodata o prietena. arat foarte prost fizic... 170 cm si slab... am vrut sa ma apuc de sport la 13_14 ani si iar pe la 17 dar mai mult de 3-4 luni nu m-am tinut si ma urasc pentru asta... puteam arata altfel fizic dar nu am luptat si sunt foarte complexat de mine... deja la 19 ani nu mai pot sa ma schimb. am luat bacul cu o medie de peste 9 dar liceul pe care l-am facut il urasc... trebuia sa ma transfer inca din clasa a 9a ca aveam un colectiv toxic. fara prieteni. dar am preferat sa inghit in sec :(( regret profund cum am pierdut 4 ani intr-o clasa unde nu am fost bine primit. am facut scoala de soferi, am luat din prima dar lucrul asta nu ma face sa ma simt mai bine.. tot ca un ratat ma simt care nu a fost capabil sa se mute de la liceu, sa aleaga o facutlate cu capul pe umeri, care sa isi faca o prietena, care sa lupte pentru o schimbare in bine... nu am fumat niciodata si acest lucru poate e ceva chiar rau ca am vocea subtire si poate as fi avut-o si eu mai groasa, mai de baiat de 19 ani, nu 14... sunt urat, incapabil, incompetent, super prost, si acum distrus la o varsta cand altii se bucura de viata.. iar eu plang noaptea singur fara sa stie cineva de ceea ce simt.. cred ca sunt creat doar din defecte si nu am ceva bun in mine... chiar nu stiu ce sa fac si nu pot vorbi cu nimeni ca i as dezamagi pe parinti...

problema ta este ca nu ai prieteni sau un cerc de oameni cu care sa relationezi. fa ceva in sensul asta.
apoi, incearca sa faci facultatea pe care simti ca o poti face din placere, nu care aduce bani mai multi.
deciziile pe care le iei trebuie sa ti le asumi, indiferent ca sunt bune sau rele. daca sunt rele, asta e viata merge mai departe. repari ce ai gresit si eviti sa repeti aceleasi greseli pe viitor.

capu sus si da-i inainte

Mergeti la un psiholog si schimbati-va facultatea.

Vai, am intrat pe acest forum sa pun o intrebare legata de fratele meu, si am citit putin pe aici. mai vad subiecte noi.
Aceasta postare chiar mi-a atras atentia si povestea este uimitoare.
M-a atins putin pentru ca este total opus la ce am facut eu cu copilaria mea si as vrea sa ii las persoanei ce a postat o parte din povestea mea.

Am crescut in mare parte fara parinti, s-au despartit cand eram mici, si am crescut pe la bunici.
Acolo cat am stat in scoala 5-8, lafel ca tine nu prea aveam prieteni, dar nu ca nu ma acceptau ei, nu prea imi placea mie aglomeratia, mi-am ales un prieten nebun cu care fumam pe ascuns in baie si aia a fost pana in a 8-a a fost ce-l mai bun prieten :)))
bunici nu aveau bani, parinti lafel, dar totusi noi trebuia sa fumam si sa bem in fiecare zi ceva :)) asa ca, mai ne duceam la munca, mai cate o afacere mica, (am adunat si melci si i-am vandut, si cirese si tot ce gaseam. ) orice metoda sa ne facem bani sa avem sa ne distram ca doar o viata avem :)))
la scoala, rar ajungeam nici acum nu imi imaginez cum am reusit sa trecem. In fine, a trecut si timpul acela, o viata plina de aventuri in copilarie chiar daca nu aveam nimic cautam metode sa facem ceva.

Am ajuns la oras, la liceu, si pot spune ca era deja haos, aveam multi prieteni dar parca tot 1-2 preferam, nu mi-a placut niciodata sa stau cu un grup de 10-20 de persoane.
si aici o problema din trecut isi facea prezenta, din ce in ce mai rau. (lipsa banilor) si aici nu mai era lafel de usor de facut bani, asa ca m-am angajat pe noapte si ziua la liceu mai mult dormeam.
dar era caterinca, radeam toata noaptea cu baietii la fabrica de gheata :))
familia mea era plecata in belgia, si dupa primul semestru am abandonat liceul si am venit si eu in belgia, 0 experienta, 0 cunostinte de comunicare... etc.
am inceput munca, ca instalator. si chiar si acum dupa 5 ani acelas lucru il fac.
si nu ma plang, sunt pe picioarele mele, ma descurc bine cu bani castig chiar mult mai mult ca mare parte din oameni din romania.
imi pare putin rau de scoala ca am lasat-o in urma, dar am de gand sa ma intorc la ea curand.

ca si prieteni aici, nu mi-am facut, a durat ceva sa invat bine limba si acum este pandemie :))
aici am ales sa ma inchid in camera mai mult, in calculator in care am si investit mii de euro sa fie cat mai performant.
DAR si aici este un mare DAR, am realizat ca daca tot sunt genul care sta doar in casa, sa fac si ceva productiv.
Si am inceput sa invat online despre afaceri, si am ajuns la amazon.
Acum am o firma deschisa in America, si sunt seller pe amazon. fac totul de acasa, de pe calculator.
Si am planuri sa ajung cat mai sus si sa nu ma opresc.

In concluzie, am avut o viata ce multi o considera un cosmar, si totusi am gasit timp printre probleme sa ma si distrez. si acum am gasit ocazie sa fac si ceva in viata chiar daca mi-am "ratat" scoala.
pentru orice problema exista o rezolvare.

Si ce ai enumerat tu mai sus, sunt doar reusite. tu spui ca nu ti-a placut liceul in care ai fost, eu nu prea aveam de ales, am intrat unde aveam medie sa intru :))
cu facultatea lafel, ai intrat unde ai vrut, eu nici macar nu visam la o facultte, si daca nu iti place, da-o dq, alta, daca nu, si nu ii vezi importanta in ceea ce vrei sa faci pe viitor da-o dq de tot.
iar ca fizic, stai linistit, se rezolva oricand, nu trebuie sa te ocupi doar la 15-16 ani de fizic, oricand vrei, incearca, eu am o poza cu un culturist langa oglinda sa ma tina concentrat si tot nu poate :)))
si la mine e putin mai rau, am 1.70 cu 100 Kg, dar ma deranjeaza putin doar burta :)))

Deci in concluzie, atat timp cat ai ales ceva, sa nu-ti para rau de alegerea facuta, dar atat timp cat faci ceva, incearca sa te distrezi, asa cu siguranta nu iti va parea rau dupa.
Poti spune oricand, : Eh, macar m-am distrat.