Depresie/Anxietate/Bipolaritate/Schizofrenie

Vreau sa aflu dacă ceea ce mi se întâmplă sunt simptome ale unei probleme psihice. Am 17 ani și am încercat sa le explic părinților, dar considera ca nu este vorba de nicio boala, sau ca ma prefac deoarece le am cerut ajutorul iar ei cred ca o persoana cu probleme psihice nu își poate recunoaște boala. Îmi este foarte greu sa explic ceea ce simt, sunt foarte multe simptome și sentimente asa ca o sa încerc sa trec prin toate si sa explic cât de concret pot ceea ce mi se întâmplă mai ales ca, pentru mine este foarte greu sa vorbesc despre asta având în vedere ca unele sentimente și simptome sunt inexplicabile.(precizez ca toate simptomele de mai jos s au dezvoltat pe parcursul a 2-3 ani și nu au apărut toate  odată. )
Totul a început cu oboseala care  pe zi ce trece devenea mai greu de învins, aceasta oboseala a mers solitara timp de un an de zile pana au început ușor ușor sa apară și celelalte simptome. Sensibilitatea la lumina, pierderea memoriei, lipsa de concentrare, agitația, sunetele din jur care se aud de 3 ori mai puternic decât inainte si care au devenit insuportabile.
Apoi am început sa plâng, în fiecare zi, nu mi amintesc sa nu fi fost zi în care sa nu plang,   necontrolabil, fără motiv sau din motive inutile.
La început am crezut ca e doar o perioada încărcată și ca totul o sa se rezolve cu timpul. Pana a început delirul. Creierul a început sa vorbească de unul singur( lucruri fără sens, uneori nu realizez când se întâmplă și ma trezesc cu conversații întregi în cap, în prezent seara, îmi pun muzica la maxim în căști ca să nu mai îmi aud vocile ). Senzații de paranoie care sunt iritante mai ales ca tot timpul mintea mea este în alerta și tresar sau am palpitații la fiecare zgomot oricât de mic. Senzații de teroare, o frica constanta care cred ca se datorează paranoiei. Gânduri și sentimente de măreție, am impresia ca totul se invarte în jurul meu, ca sunt urmărită de o putere cosmica, gânduri fantastice (ca am, sau ca exista oameni cu puteri fantastice de exemplu telechinetice, citirea gândurilor, manipularea mintii, inteligenta nemaiîntâlnita, etc). Creierul efectiv are propriul lui raționament, și simt uneori ca suntem 2 persoane într un corp deoarece când încerc sa ma conving ca nu am nimic (în momentele de plâns excesiv când suferință începe sa fie insuportabila), o voce psihica, pe care o aud în interiorul mintii mele îmi induce tot felul de idei fantastice  pana în momentul în care  creierul îmi devine greu, simt ca întru într un vid, ca și cum mintea trece de  înțelegererea maxima a creierului uman(teoretic depășește bariera de cunoștințe și nivelul de capacitatea maxima de imaginatie) și simt o durere la nivel psihic, o durere care se produce dincolo de fizic și minte, ceea ce nu pot sa explic, corpul   începe sa ma furnice și  îmi pierd controlul asupra lui (în special al mâinilor și picioarelor care de obicei le încrucișez și le mișc haotic fără control) aceasta faza durează în jur de 1 minut, mai mult sau mai putin și este practic apogeul simptomelor(uneori vine și cu gânduri suicidale dar nu atât de puternice, este mai mult o dorința de scăpare și eliberare. )  deoarece, ca să mi pot reveni la realitate  îmi trebuie undeva la jumătate de ora, uneori mai mult uneori mai puțin.
Socializarea
Insecuritatile, vocea din capul meu care nu ma lasă să fiu eu și îmi găsește  imperfecțiuni și de rarele ori când reușesc sa ma ridic din pat și sa mi regăsesc cheful de viata, sa mi iau inima-n dinți și decid sa ies, ma lovește atât de tare încât ajung sa petrec ore pregătindu-ma,   apoi ma uit  în oglinda și pur și simplu renunț, realizez ca nu pot sa o fac, uneori rabufnesc în plâns, uneori ma întorc în același pat de unde am plecat deoarece sunt prea obosita sa lupt, și pur și simplu prefer sa accept ce mi se întâmplă. În prezent, pe lângă toate astea, am dezvoltat o ura, irascibilitate, o respingere fata  de oameni și nu ma simt atrasa de nimeni, nu suport sa fiu atinsa, vorbesc cât mai puțin posibil când sunt întrebata ceva, uneori prefer sa nu răspund pentru ca nu mai pot și nu mai suport sa vorbesc, de obicei când sunt obligata sa o fac, încep sa transpir, sa respir greu și sa ma furnice tot corpul în cel mai rău caz.Simt ca ma recesc pe zi ce trece și în momentul de fata, de o perioada de jumătate de an sau mai mult, simt doar durere, ura, frica, teroare. Da, am și momente euforice(precizez euforice, nu fericite) când simt ca pot sa mut munții din loc, dar devin din ce în ce mai rare și mai lipsite de putere. Sentimentele sunt mixte, la fel și simptomele, uneori le simt pe toate odată în cel mai rău caz, uneori separat.
Sper sa ma puteți ajuta cu niște răspunsuri. Va mulțumesc mult.