despre depakine - informatii

Eu sunt in a doua luna de cand iau depakine impreuna cu solian si ma simt foarte bine. Inainte luam zyprexa de la care ma ingrasasem si eram in ultimul timp in continua depresie. Deoarece m-am ingrasat de la zyprexia si eram mereu flamanda urmez acum o cura de slabire care sper sa dea rezultate si apoi sa ma mentin. Nu ma gandesc sa renunt la solian si la depakine deoarece ma simt bine cu ele si m-am obisnuit sa mananc mai putin. Nu mai am pofta de mancare pe care mi-o dadea zyprexa.
Doamne ajuta la toata lumea!

salut

este prima mea postare aici pe forum (am gasit intamplator forumul cautand medicamentul depakine in google)

acum multi ani, am avut un accident de motocicleta si m-am lovit la cap foarte puternic. am fost internat si diagnosticat ulterior cu tulburare bipolara.
nu mai povestesc prin ce am trecut...episoade de paranoia, delir, etc etc
doctorii pur si simplu nu mai stiau ce medicament sa imi dea...am luat cred toate antipsihoticele si neurolepticele din lume...nu stiau nici daca diagnosticul este pus corect...mi s-a dat incepand cu haloperidol, doze foarte mari (e crunt medicamentul) plegomazin si rispolept care tocmai aparuse pe piata si se spunea ca e foarte bun...am avut niste reactii adverse de la rispolept de am crezut ca gata mor...(de la rispolept muschii oculari imi trageau ochii in sus involuntar de mine )
nu mai stiu ce pastile am mai luat...oricum aproape toate :))
in sfarsit m-au stabilizat cam in 3 luni cu orfiril si haloperidol (nu mai stiu doza, oricum mare pt ca sunt solid)
trebuia sa iau in paralel romparkin, pt ca tremuram foarte rau. plus mult diazepam pt somn.
la 2 saptamani trebuia sa fac intramuscular o fiola de fluanxol.
stati ca nu e tot.mai e...:)))
deci aveam in mine toate medicamentele inventate vreodata.
m-am intors la munca pastilat pt a nu fi pensionat pe caz de boala (am un serviciu destul de complicat)
am luat vreo 2 ani orfiril, romparkin, diazepam si fiola de fluanxol (care am inteles ca sub nici o forma nu trebuie facuta mai taziu de 27 - 30 de zile, pt ca ea are efect cam 33 - 34 zile )
am mai facut cam peste 3 ani inca o criza destul de urata, dar am fost semiconstient si am spus unor prieteni sa ma duca la 9 urgent. a urmat iar tratament soc cu o galeata de pastile. dupa care am intrat pe depakine.
am mers ok inca vreo 2 ani cu depakine doza de 1500mg pe zi si 2 diazepame pe zi (da am scris bine 1500mg)
in 2007 am mai facut o criza, relativ nasoala (m-am obisnuit probabil cu starile din timpul crizelor si probabil de aia mie incep sa mi se para mai ameliorate, nu stiu...este punctul meu de vedere...)
absolut toate crizele le-am facut in perioada iernii (probabil sunt deprimat de vremea de afara :))) )
din 2007 urmez tratament cu depakine 1000mg pe zi si o fiola fluanxol la 27-30 zile.
de la fluanxol nu simt absolut nici un efect secundar, dar stiu sigur ca imi face bine.
si depakinul pt mine e super ok. nu imi cade parul nu am greturi si nu am absolut nici un efect secundar deranjant. singurul efect secundar pe care l-am sesizat, dar sunt si eu de vina, este ca m-am ingrasat foarte mult. aveam vreo 95 -100 kg si am ajuns la 115-118kg de craciun si de paste :))) si inca un efect secundar minor, ginecomastie, cresterea sanilor. dar la cata tancu sunt nu mai conteaza ca am tate de sumo :))
(cu celelalte medicamente eram leguma si de abia imi faceam treaba la munca, unde imi trebuie agerime si viteza de reactie foarte mare, nu spun ce lucrez, pt ca o sa va cruciti...si colac peste pupaza conduc o alta motocicleta mai puternica, cu care am facut zeci de mii de km fara nici un incident, deci depakinul nu mi-a afectat deloc reflexele.
este adevarata vorba aia ca ce nu te omoara, te face mai puternic.)

parerea mea este ca nici un doctor nu poate stii din prima ce medicament ti se potriveste. trebuiesc testate mai multe medicatii, pana se gaseste cea care se potriveste fiecarui caz in parte.
normal ca si efectele adverse sunt diferite de la persoana la persoana.

va doresc multa sanatate si sa auzim de bine.



Semnat : Depakin 1500mg pe zi :)))

@ clara_p

Stiu, de asemenea de oprirea menstruatiei si curgerea sanilor, din cauza acestui medicament.Am reusit sa slabesc in urmatorul fel:am exclus din alimentatie urmatoarele:paine, orez, cartofi, paste fainoase, produse de patiserie si cofetarie, nici macar fructe-timp de 2 saptamani.De asemenea n-am mai mancat:bomboane, biscuiti, inghetata sau zahar, nici bere sau alte bauturi alcoolice.Ceea ce mancam, insa in toata aceasta perioada era:cane de vita, pasare, porc(partile slabe:piept, muschiulet, sunca, jambon), mazare, fasole, maioneza(1 lingurita), masline, nuci, alune, seminte, lapte slab, iaurt fara grasimi, oua, cafea decofeinizata, bauturi dietetice, fara zahar.Dupa cele doua saptamani, daca se urmeaza intocmai acest regim alimentar, se pot slabi 4-7 kg.:)

@ green_peace

Multumesc mult pentru raspuns.
O sa incerc si eu.
Cu pace,
Clara

@ patraulea,

mi-a placut sinceritatea cu care ne-ai impartasit din crizele tale de bipolar, dar cel mai " tare " ( si vorbesc foarte serios ) a fost faptul ca ai constientizat la un moment dat ca, ceva este in neregula cu tine si le-ai spus prietenilor sa te duca la spital pentru internare.
Ideea este ca, ar fi de dorit ca toti cei care suferim de aceasta afectiune sa reusim sa ne dam seama de simptomele bolii si daca noi nu suntem in stare sa luam hotararea ca, gata, hai la spital cu mine ca am lua-o pe "aratura " sa avem macar taria sa spunem celor din preajma ca nu suntem ok, si acestia sa stie ce ar trebui sa faca pentru noi.
M-ar interesa daca, crizele pe care le-ai facut au aparut din senin sau au fost pe fondul unui stress, vreunui eveniment nefericit sau orice altceva care ar fi putut sa te aduca la o limita a suportabilitatii afective, sau cam asa ceva.

@ caren 7

Eu sufar tot de TAB si pot afirma ca episoadele maniacale pe care le-am facut au fost in urma unor stresuri puternice.
Am mai facut un episod hipomaniacal (in care mi-am pastrat discernamantul) in urma folosirii anumitor antidepresive. Acum folosesc un alt antidepresiv cu care vad ca nu am virat.
Cu pace,
Clara

clara,

cam asta asteptam sa mi se spuna, ca, decompensarea noastra are un suport real. Oare exista cazuri in care declansarea crizelor sa fie fara un motiv ? Si la mine a fost vorba despre situatii limita.
Am citit pe forum ca sfatuiai pe cineva sa ceara pe concediu medical diagnosticul de tulburare afectiva sau depresie. stii, cumva TAB, este " cotata " ca o boala mai usoara, sau cu care se poate supravietui social si profesional mai usor ? fara ca cei din jur sa fie prea suspiciosi si fara sa judece foarte tare afectiunea psihica ?
Cum te mai simti ? La mine este ok. vorba cuiva, parca n-am fost niciodata bolnava. Multumesc lui Dumnezeu ca m-a scos dintr-o situatie grea de boala ( cea din toamna - iarna ).

@ caren 7

Ar mai putea avea un motiv declansarea crizelor. Intreruperea medicamentatiei. Dar noi la varsta asta cred ca am inteles la ce efecte negative ar putea duce acest lucru.
Stiu ca schizofrenia si psihozele (TAB se mai numeste si psihoza maniaco-depresiva) sunt boli care dau handicap accentuat. Gradul II de handicap.
Nu stiu cat de usor sau cat de greu pot supravietui oamenii cu TAB si nu cred ca exista o regula generala. Iti spun sincer ca eu dupa al treilea episod psihotic pe care l-am facut la varsta de 31 de ani nu am mai fost in stare sa lucrez si nu cred ca ma voi ma redresa vreodata. Cu exceptia cazului in care se vor inventa alte medicamente. Dar am mai citit pe forum despre alte persoane cu TAB care lucreaza. Bineinteles ca presupun ca le este greu, dar lucreaza.
De catre cine sa fie "cotata" TAB... ? Nu inteleg la ce te-ai referit. Daca te-ai referit la cei din jur... Cei din jur si cred ca nici macar doctorii de alte specialitati nu prea au habar de aceasta boala si ridica din umeri. Pina si mama mea care ma vede bolnava de 16 ani zice ca nu am nimic cand eu ma simt f rau. Asa ca despre cine vorbim. Oamenii in general se sperie daca aud de psihoza maniaco-depresiva dar ridica din umeri la tulburarea afectiva bipolara. Nu te sfatuiesc sa le povestesti prea mult celor din jur despre boala ta. Singurii care te inteleg cel mai bine sunt cei cu aceleasi suferinte.

@clara

HRISTOS S-A INALTAT !

Da, m-am referit la cei din jur, colegi de serviciu, cunostinte. Si cand am spus supravietuire, m-am gandit la presiunea psihologica care s-ar putea face asupra unei persoane cu un diagnostic psihiatric si care totusi poate munci, de catre cei din jur.
De regula, nu am dat prea multe detalii despre boala mea, insa de curand am schimbat locul de munca, am trecut printr-un episod, fara internare, dar cu Concediu Medical si cu evidente simptome de boala si un pic m-am cam justificat la serviciu.
As putea spune ca am avut "noroc " ca in decursul timpului am reusit pastrarea locului de munca.
In perioadele de remisie care au fost destul de lungi, atitudinea si comportamentul meu si productivitatea profesionala au fost de 100%
Ai dreptate, nici familia mea nu prea intelege ce este cu mine ( ar putea spune ca sunt mofturi ), cu atat mai putin alte persoane deloc avizate.
Si apoi, comunicarea pe acest forum m-a ajutat foarte mult. Pana sa am curajul sa scriu, am citit vreo 2 luni, zi de zi postarile, inclusiv cele de prin anul 2007. Experienta altora ( aici esti inclusa si tu ) mi-a fost de un real folos sa ma pot intelege, sa-mi iert prostiile facute si sa pun un nou inceput.

Numai bine !

@ caren7

Adevarat s-a inaltat !
Cum am spus, colegii si cunostitele nu prea au habar de aceasta boala. Dar cel mai bine este sa nu le furnizezi informatii despre.
Mama mea s-a purtat f urat intr-un episod psihotic al meu si a trimis salvarea la serviciu informandu-i astfel pe toti despre problemele mele.
Lucru care mi-a daunat mai tarziu. Nu pentru ca am fost judecata de catre colegii mei dar a iesit o neintelegere in urma careia la un moment de manie mi-am dat demisia desi nu eram vinovata cu nimic. Bolnava sau nebolnava. Ceea ce regret si acum.
De asta te sfatuiesc sa fii discreta.
Cu pace,
Clara

si eu iau depakine in combinatie cu seroqel si fluanxol de 2 ani jumatate si ma simt bine deoarece inainte de a lua aceste med din 2006 am fost prin spitale si am luat tot felul de med de la mai multi doctori si nu eram bine deloc nici un doctor nu mia mai dat nici o sansa sa ma fac bine pina acum 2 ani jumate depinde si de medici am dat peste un medic foarte bun recunosc ca mam ingrasat de la depakine si la inceput mia cazut parul dar acum nu mai imi cade deloc iar pt a nu ma ingrasa mai tare merg la sala sint fericita ca in sfarsit dupa atata suferinta sint bine datorita medicului si acestor medicamente miraculoase o sa trebuiasca sa iau toata viata med doza de intretinere dar mai conteaza din moment ce voi fi bine o intrebare ma pune pe ganduri nu stiu daca voi putea intrerupe tratamentul si voi putea sa fac macar un copil.

Eu am avut halucinatii auditive acum aproximativ 2 ani. Am urmat mai multe tratamente iar de un an iau depakine chrono 300 si zyprexa care s-a diminuat de la 25 la 5 mg pe parcurs. M-am ingrasat destul de mult de la 54 kg la 70kg, dar nuj daca din cauza depakine-lui sau a medicamentelor pe care le-am luat inainte, totusi n-am mai slabit si probabil ca si depakine a avut un efect de ingrasare. La mine a fost doar un episod si nu m-am ales cu punerea unui tratament, iar acum vreau sa scap de medicamente, sper sa fiu ok si in continuare. Multa sanatate la toata lumea

@caren7

salut scuze ca iti raspund asa tarziu...

in principiu la mine crizele s-au declansat din nimic...deci nu pot spune ca au fost anumite situatii de stres sau mai stiu eu ce...probabil am inteles ca si de la oboseala se pot declansa...mie doctorul mi-a recomandat somn mult si odihna cat cuprinde inafara serviciului. deocamdata vad ca imi e bine de vreo 3 - 4 ani, sunt perfect constient ca intr -o toamna / iarna ce va veni peste 1, 3, 5 ani voi face din nou o cadere, dar stiu ca imi voi reveni, tot ce imi doresc este sa nu fac caderea la munca. nu cred ca se va inventa vreo data un medicament care sa ne vindece, dar putem sa speram :)))


hai sa auzim de bine si sa fim sanatosi.

@patraulea
:) niciodata nu e prea tarziu. Multumesc de raspuns. Asa este.Boala se declanseaza si pe fond de oboseala. Si mie mi s-a intamplat la fel, insa oboseala era acumulata intr-o perioada cu multe probleme ( serviciu si acasa), cand eram nevoita sa gasesc solutii si rezolvari care se intindeau pe timp mai indelungat si care nu se mai sfarseau.

De ex. acum, ma aflu intr-o situatie de obosela maxima, datorata lucrului intens la serviciu, dar mai ales caldurii excesive care nu face bine nimanui. Concediu voi avea abia in august si eu trebuie sa mai rezist o saptamana. cand mi-am dar seama ca nu ma mai pot tine pe picioare ( ameteam ) si sunt destul de irascibila, astfel incat nu-mi mai pot controla perfect starea de calm, am cerut ajutor medicului meu si mi-a recomandat sa fac un tratament cu cerebrolisyn si lucetam. Deja ma simt mai bine, insa abia astept sa plec in concediu.

Intr-adevar trebuie sa avem mare grija la odihna si mai ales la somnul de noapte.
As vrea sa cred ca putem avea grija de noi astfel inacat sa nu se repete nici macar la 5 ani vreun episod de boala.

sanatate si numai bine !

@ 62@yahoo

Persoanele care au sau au avut vreodata tulburari psihice (de obicei acestea sunt boli cronice, nu am auzit vreodata de cineva care sa remita complet) trebuie sa duca o viata linistita, ferita de griji si stres.

Un copil este o mare responsabilitate.

In primul rand ganditi-va daca va puteti intretine singura din toate punctele de vedere si apoi ganditi-va daca ati putea avea grija de un copil cu tot ce tine de asta 24 din 24. Toate prietenele mele care sunt sanatoase afirma ca "dupa ce au facut copilul au intrat la stapan".

Doi la mana, copilul are multe sansele sa va mosteneasca boala. Aveti de gand sa dati nastere unei fiinte care sa treaza prin aceleasi suferinte ? Bolile psihice nu sunt niste boli tocmai usoare.

Eu sunt foarte suparata pe mama mea ca desi stia ca bunica a avut schizofrenie, ne-a facut pe mine si pe fratele meu. Si tata pina la urma a facut o tulburare psihica. Mult nu mai are nici fratele meu pentru ca da semne. Pe mine si pe tatal meu bolile astea ne chinuiesc foarte mult. Credeti ca e normal asa ceva ?

Aveti grija de sanatatea dumneavoastra, stati linistita si urmati-va tratamentul. Povestile astea cu renuntarea la tratament sunt basme spuse de doctori ca sa ii incurajeze pe pacienti.

Ia incercati sa il intrebati in mod concret pe doctor cati pacienti a vindecat complet si de unde stie ? A tinut legatura cu pacientul ? Hai sa fim seriosi, cine mai trece pe la doctor daca nu are nevoie...

A, ca i-a zis cineva ca se simte bine o perioada si nu a mai revenit la el. Va spun sigur ca dupa un timp o luna, doua, trei (eu am stat fara tratament si 4 ani dar boala s-a agravat apoi) intervine decompensarea, si probabil a apelat la alt medic. Alta internare, alt tratament...

Lasati visele irealizabile, coboriti cu picioarele pe pamant si aveti grija de sanatatea dumneavoastra.

@clara_p
eu nu zic ca nu se poate, se poate sa te faci bine, daca cazul tau este mai usor sau de exemplu ti s-a intamplat doar o singura data in viata sa ai, ca in cazul meu, halucinatii auditive. De atunci am luat medicamente si nu am facut pauza. O data am uitat sa le iau seara si dimineata urmatoare si am avut probleme. Ideea e sa renunti usor la ele, pentru ca inhiba eliberarea unei substante din creier care te face sa ai crize, iar daca nu le mai iei subit, corpul fiind obisnuit sa produca mai multa, va produce in continuare mai multa, si vei avea crize. Am auzit de un caz in care dupa 4 ani cineva nu a mai luat medicamente, dar e un timp lung. Medicamentele creeaza dependenta, desi te fac bine. Ca sa fii iarasi bine dar fara sa mai iei medicamente dureaza mult. Mentionez ca eu am 23 de ani si mi-a aparut evenimentul asta la 21, dar numai atunci a durat ceva mai mult. Cand luam solian, in preajma evenimentului, apareau pe termen scurt mai des. Probabil si medicamentele daca nu sunt luate in cantitatile necesare pot provoca starile de criza- apoi mi-am schimbat tratamentul de mai multe ori pana am ajuns la unul care se potriveste: depakine si zyprexa. La mine a fost greu sa-mi dau seama ce am, iar medicii au confirmat doar o boala episodica, insa m-am ales cu medicamente care dau somnolenta si creeaza dependenta. Sper ca in cazul meu sa se rezolve chiar si dupa o perioada mai lunga. voi vedea.

as vrea si eu sa stiu daca stiti asta e daca exista efecte secundare in urma interactiunii dintre depakine si a carnitinei!!!

Clara_p a scris:
-
P.S.: Si mie din cauza Solianului mi s-a oprit menstruatia pe o perioada de peste 7 luni si imi curgeau sanii.
-
Am o mare rugaminte la dumneavoastra.
Daca tot va curg sanii, as avea si eu nevoie de o pereche pentru un experiment. Sunt curios daca au acelasi efect antidepresiv (pentru barbati), ca si cei neafectati.

-*

In caz ca sunteti deja o lady, va rog ignorati acest mesaj.
Merci anticipat !


(*modificat de administrator)

Galactoreea se manifesta prin secretia de lapte prin mamelon, in afara momentelor de alaptare a copilului la san. Ea poate afecta ambii sani (galactoree bilaterala) sau se poate produce doar dintr-un singur mamelon (unilaterala).

Galactoreea nu este o afectiune anume, ci un semn al unei alte boli. Desi afecteaza cel mai adesea femeile, galactoreea poate surveni si la barbati.

In cazul femeilor, galactoreea poate fi determinata de stimularea excesiva a glandelor mamare, efecte secundare ale medicamentelor sau de tulburari ale hipotalamusului sau ale glandei pituitare.

La barbati, galactoreea se asociaza cu disfunctia erectila si cu scaderea libidoului datorate deficientei de testosteron (hipogonadism masculin). Uneori cauzele galactoreei nu pot fi identificate, dar cel mai adesea sunt reprezentate de cresterea nivelului de prolactina, hormonul care stimuleaza secretia lactata.

Galactoreea apare uneori si la nou-nascuti. Nivelul ridicat de estrogen patrunde prin placenta in sangele fatului, determinand dezvoltarea tesutului mamar, ceea ce poate antrena secretia de lapte.

Secretiile mamare nu sunt intotdeauna un semn al cancerului de san. Poate fi vorba de un fenomen normal (fiziologic) chiar si la o femeie dupa menopauza. In aproximativ 10% din cazuri secretia mamara indica un cancer de san. Cel mai frecvent insa, scurgerea mamara care contine sange se datoreaza unui papilom intraductal (tumora benigna).

Galactoreea afecteaza indeosebi femeile cu varste intre 20 si 35 ani care au avut cel putin o sarcina.

Cauzele galactoreei:

Galactoreea este cauzata de un exces de prolactina - hormonul responsabil de secretia laptelui (lactatie) dupa nastere. Prolactina este produsa de hipofiza, o glanda situata la baza creierului, care regleaza activitatea mai multor hormoni.

Printre cauzele galactoreei se numara:
» unele medicamente: anxiolitice, antidepresive si antihipertensive
» plante: fenicul, anason, sau seminte de schinduf
» contraceptive
» o tumora hipofizara benigna (prolactinom) sau o alta afectiune a hipofizei
» hipotiroidism (deficienta hormonului tiroidian)
» o boala renala cronica
» stimularea excesiva a sanilor (in urma unor autoexaminari frecvente ale sanilor, de exemplu)
» afectarea nervilor de la nivelul toracelui (de exemplu in timpul unei interventii chirurgicale sau a unei arsuri)
» leziune a maduvei spinarii

La barbat, hiperprolactinemia (exces de prolactina in sange) antreneaza:
» ginecomastie (dezvoltare excesiva a tesutului glandular si a tesutului mamar)
» scadere a libidoului
» impotenta
» oligospermie (numar scazut de spermatozoizi in lichidul seminal), insotita de sterilitate si de o scadere a nivelului de testosteron din sange

In cazul cresterii dimensiunilor hipofizei, apare cefaleea insotita de tulburari vizuale (in special in cazul unui adenom hipofizar).

Buna,

Unii dintre voi cred ca nu isi au locul printre cei suferinzi.
Pana la urma acest forum trebuie luat cau un ghid, orientare catre ceea ce trebuie sa facem. Ascultam pe altii pentru a lua aminte ce sa facem pentru noi, in bine. Cei fara capatai sa nu intre in discutiile noastre. ok?
Si eu iau Depakine chrone 500mg de vreo 3 ani. La inceput (timp de ~1 an) cate 2 capsule 1/2+1/2+1 impreuna cu Lexotanil 3mg 1+0+1. La un an am redus doza depakine 1/2+0+1 si Lexotanil 0+0+1. Dupa inca un an am ramas la depakine 0+0+1 si lexotanil 1/2+0+1/2. In cateva luni am redus treptat Lexotanil pana m-am lasat de el de tot (la fiecare luna schimbam proportia, rupeam cate putin din comprimat).
Acum am depakine 1/2+0+1/2, fara lexotanil. Incerc de cateva zile sa reduc depakine la 0+0+1/2 dar au aparut ceva sevraje. Din cate am vb. cu un medic apifizioterapeut (si acupunctura) daca sindromul de sevraj este la limita suportabilitatii pentru 7-10 zile pot sa scad usor doza in 2-3 luni fara probleme. Altfel trebuie sa reiau doza de depakine 1/2+0+1/2.
De pe urma depakine 500 am ramas cu cateva probleme inafara bolii tratate: caderea parului tot mai des, tulburari de auz cu tinitus/acufene la urechi, tremur ushor ale mainilor, uneori slabiciune ale membrelor, analizele de sange ushor modificate in ultimul timp (leucopenie usoara cu neutro., bilirubina directa ushor modificata de cateva saptamani).
!?!?!? Cine poate sa-mi dea un sfat sau cine a mai incercat sa reduca din doza pana la intreruperea tratamentului !?!? Diagnosticul initial: sindrom pseudo-absenta usoara identificabila numai la eeg computerizat.

Sanatate si pupici!!!

Buna bigeggs,

Diagnosticul baiatului meu ( 12 ani) este pavor nocturn cu echivalente epileptice. A luat Depakine 900 mg/5ani.L-am intrerupt la sfatul medicului, dupa 2 ani fara crize. Sevrajul a durat aprox 7 luni. Din pacate la noi crizele au reaparut dupa 9 luni de la intreruperea tratamentului cu Depakine. Cresterea in greutate fost singura problema de la Depakine. Avem 57kg. Acum suntem pe Trileptal 1+0+2. Grija mare si sanatate multa!

SINT UN SOT DISPERAT.Sotia mea ia depakine 500mg 2x zi, de osaptamana pentru prima data.Este jalnic, e intro euforie totala doarme toata ziua, are greata dureri de stomac.Asa o fi la inceput?Are in combinatie extraveral si vitamina c.de o saptamana plang in continu cind o vad si eu si copii.sa o duc din nou la spital?

@bellus: cine i-a prescries si pentru ce anume? ce altceva mai ia in afara de depakine? Si nu imi pot explica faptul ca ese euforica si doarme cand euforicii manifesta in general hiposomnie si nu prea dorm.

Acum 2 saptamani si-a pierdut cunostinta din senin, eu eram la servici, au venit copii de la scoala si au anuntat ambulanta.Au internato la neurologie, dupa o saptamana i-au pus ca diagnostic:Crize partiale complexe, Cavernom ocipital STG calcificat.La externare i-au dat un tratament de 3 luni care contine:Depakine Chrono 500mg(1dimineata, 1seara), Vitamina C(1 dimineata, 1seara), Extraveral(1 dimineta, 1 la pranz).La externare era mai lucida, mai limpede, de 3 zile vorbeste incoeernt, repeta cuvintele, doarme toata ziua(cand se trezeste o ora doua, este intro stare de ametala, precum un om turmentat, are stari de greata si de voma ).Nu mai e femeia din-ainte.O sa isi revina ?

Trebuie vorbit cu neurologul...Depakine nu da astfel de simptome!

Banuiesc ca a luat mai mult Extraveral decat a prescris medicul.Astazi am controlat pastilele din 60 de comprimate am gasit 7.Cred ca nu a constientizat si l-ea incurcat(normal trebuia sa i-a 2 pe zi).Trebuiau sa ii ramana 46 de pastile, nu imi pot da seama ce a facut cu celelaalte, le-am cautat in toata casa.De astazi incep sa ii controlez tratamentul.

Atunci ar fi bine ca sot sa ii dati Dvs medicatia asa cum a fost prescrisa...e important sa o supravegheze cineva.

salutare, sunt diagnosticat cu schizofrenie si iau depakine crono de 900 mg pe zi si rispolept 4 mg, as vrea sa stiu daca cineva a observat in uma utilizarii depakinului scaderea activitatii cerebrale, lipsa de ganduri constructive, reactiii inatrziate, pierderi de memorie, lipsa de concentrare... sunt intr-o stare de vegetatie si nu se intrevede nimic bun... ma gandesc sa renunt la medicamentatie cu riscul reaparitiei unui episod psihotic

@zyraxes251: Acidul Valproic poate da asemenea reactii, asadar puteti vorbi cu medicul Dvs sa il mai scada putin. Nu renuntati sub nici o forma la medicatie, mai ales la Risperidona datorita careia va simtiti bine.

Am si eu o sora care fost diagnosticata la inceput cu tulburare schizo-afectiva. A luat mai intai Seroquel de 300mg si s-a simtit foarte bine. Dupa doi ani de tratament a fost nevoita (din motive birocratice) sa schimbe doctorul cu o doctorita noua, care i-a marit doza, nejustificat, la 700mg. De atunci, sora mea a inceput sa aiba tulburari de somn: se trezea speriata noaptea. A schimbat din nou doctorita si cea noua a diagnosticat-o (cam nejusitficat, iarasi) cu schizofrenie nediferentiata si i-a dat Abilify, dar sora mea tot nu poate dormi noaptea. Se simte bine, nu are altceva decat insomnie. De un an de zile nu doarme decat foarte putin si prost, iar doctorita insasi recunoaste ca nu i-a putut restabili somnul. Stie cineva ce trebuie facut in astfel de situatie? Ce medicamente trebuie luate?
Va multumesc.