Experienta mea cu Medabon

Am ramas insarcinata in iunie. De la extaz am ajuns la agonie cand, la controlul de 8 saptamani, mi s-a spus ca embrionul s-a oprit din evolutie. Mi s-a spus sa aleg intre avort medicamentos si chiuretaj. Nestiind exact ce presupun cele doua (mai ales prima, avand o oarecare idee ce presupune chiuretajul), am ales prima varianta. Citisem despre experientele altor persoane pe aceasta pagina, unele de-a dreptul groaznice, alte mai bune.

La recomandarea medicului, am luat prima pastila duminica seara, iar cele 4 ovule marti, in cursul diminetii. N-am avut nimic dupa prima pastila. Marti, la cateva ore dupa ce am luat ovulele, a inceput calvarul. Am inceput sa am dureri din ce in ce mai intense, care nu cedau cu nici un fel de pastile. Medicul imi sugerase sa incerc sa nu iau nimic pentru a fi sigura ca se elimina tot. N-am putut sa fac asa, am luat pastile peste pastile. Durerile au crescut la un nivel cu mult trecut de limita suportabilitatii. Eu am menstruatii dureroase in fiecare luna, dar acelea erau groaznice. Nu exista cuvinte sa descriu ce-am trait timp de 12 ore. Am ajuns, intr-un final, la urgente, unde mi-au dat alte calmante.

A doua zi (miercuri), m-am trezit bine, crezand ca am scapat de cosmar. Am fost bine pana la amiaza, cand iar au inceput durerile. Au fost oarecum suportabile (cu pastile), pana spre seara, cand a inceput un calvar si mai mare, cu contractii ca de nastere. Daca in prima zi am avut o usoara sangerare si am eliminat niste cheaguri foarte foarte mici, abia miercuri seara am reusit sa elimin doua cheaguri mai mari. Cu foarte multe pastile am reusit sa imi calmez durerea spre dimineata.

N-am crezut ca o fiinta umana poate indura atata durere si ca aceasta poate fi o experienta traumatizanta. Daca as fi stiut ce ma asteapta, nu stiu daca as mai fi ales aceasta cale.

Stiu ca sunt femei care au avut o experienta buna cu aceste pastile. Din pacate, eu n-am facut parte din aceasta categorie.