GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

Hei salutare,

Ce faceti
De microbi mi-e teama dar nu de ei in sine, ci de ce anume imi poate provoca, e greu de descris.
Cu, curatenia am suferit si eu cand eram mica si acum, dar numai in perioadele de stres acut. Nu simt anxietate, simt iritare mult peste medie daca e mizerie in casa, gresia si parchetul nespalat. Simt furie si o adanca nemultumire.

Daca face altcineva curatenie, oricat de bine ar face mi se pare ca nu face bn ca cel mai bn fac eu, nu de multe ori mi s-a intamplat sa refac o curatenie facuta de fata care ma ajuta acasa. Atunci imi dau seama ca-s stresata, dar nu ma pot opri.

In zilele ok, nu am treaba si nu ma streseaza curatenia deloc! E grea boala

Daaaar, nu se compara cu gandurile violente pe care le-am avut, gandurile provocau anxietate maxima aproape de nebunie:(

Adica prefer sa frec la podele toata ziua, decat sa am anxietate provocata de ganduri anxiogene:)

Casyo, eu am luat Prozac si l-am tolerat destul de bine. Cred ca l-am luat vreo 8 ani. Am luat formna dispersabila.
Pentru mine a fost "salvatorul" care dupa ani de suferinta mi-a readus linistea.
Revin

Prozac, ce inseamna ganduri "violente"?

Katy, sunt ganduri cu caracter violent pe care le aveam indreptate in special asupra celor copilului, dar si a celor dragi.

Adica in acele ganduri le faceai ceva rau prin violenta, continutul lor era violent.

Prozac, e interesant de vazut in ce situatii se declansau si in ce situatii se amplificau.Poti face o retrospectie asupra acestui aspect?

De exemplu, in cazul meu, gandurile intruzive in care vizualizam cum imi injunghiam parintii, se declansau in momentul in care eram pe langa ei si neaparat daca aveam un cutit in mana.Asta se intampla in perioada in care depresia majora era la apogeu.
In momentul in care eram singur, gandurile violente erau indreptate asupra propriei persoane.

katy-da, continutul era fff violent, nu cred ca face bine sa imi reamintesc, dar este foarte dureros, mai ales ca gandurile erau indreptate impotriva copilului.

david, nu am idee ce anume declasa acele ganduri si ce le intensifica, pur si simplu veneau de la sine fara nici o explicatie.

De cand am luat Prozac si am continuat cu alte AD, aceste ganduri s-au diminuat de la 100% la sub 5%, asadar o rata de succes de 95% in cazul meu.

David, exact, gandurile apareau cand eram singura cu copilul si la mine erau sub forma de impuls, iti dai seama ca ma paralizau de frica si cu atat mai mare era paradoxul ca eu mi-am iubit copilul, e sangele meu nah, si a fost un copil 100% dorit.

Apogeul a fost cand fii-mio avea intre 2-3 ani, cand nu mai puteam folosi cutitele, le ascundeam prin camara.
Dar si asa obsesia tot aparea sub alta forma, sa-l lovesc, sa-l trantesc de pereti samd.

Ma uitam la copil si imi dadeam seama ca e un pui nevinovat si nu are cum se apara si atunci vinovatia era si mai mare!

Nu stiti cat am suferit in perioada aia..

Ceva de genul asta aveam eu dupa ce nascusem, ma si miram de unde vin asemenea tampenii in capul meu.

Eu sunt convins ca in cazul meu, in anumite momente, era altcineva 'la butoane'.Am facut multe prostii in viata mea si se explica, am fost ca un magnet pt energiile negative.

Prozac, dar in toata perioada aceea, ai incercat sa mergi si pe la biserici, manastiri? De rugat stiu ca nu te puteai ruga din cauza gandurilor blasfemice.Asta e iar un aspect important.

p.s. Sa mai zica Stevens ca am ceva cu biserica... :))

Spre deosebire de tine, pe mine nu ma ingrozeau acele ganduri, pt ca eu oricum stiam ca sunt un om rau, stiam ca as putea fi in stare de o asemenea isprava.

Desigur ca am fost si m-am rugat si sunt convinsa ca am fost ajutata de catre El.
M-am rugat asa cum am putut, nu ca la carte, dar m-am rugat din suflet si asta cred ca e cel mai important.

Fara ajutorul Lui nu as fi fost astazi de vorba cu voi, asta cu siguranta:)

Si eu la fel ca tine David..dar tocmai ca stiam ca pot fi diabolica ma ingrozeau.

Si eu am avut si inca mai am ganduri violente fata de cei din jur.Ati observat ca ele apar doar fata de persoanele la care tii?Deci nu e niciun paradox;gandurile intruzive apareau mereu in cazul apropiatilor mei, oameni prietenosi si de treaba.
Aici e la fel ca si in cazul celorlalte ganduri intruzive:credinta ca esti o persoana rea actioneaza insidios si creeaza o anxietate extraordinara.
La mine, de exemplu, nu a mai aparut obsesia sinuciderii pentru ca era legata de faptul ca sunt pacatos si merit sa intru in iad;asta nu mai m'a deranjat dupa anul 2010.Chiar am vrut eu, de cateva ori sa imi iau zilele.

There are some "things", some really bad "things", that we cannot see with our own eyes... :)

@David:nu stiam ca ai avut TOC...

Nu cred asta David, tot de la noi vin si astea.
Casyo, asa e, gandurile intruzive erau indreptate catre cei apropiati, copilul meu si mama.

Catalina, garantez ca la mine a fost altceva.Pot spune ca am testat de cateva ori aceasta teorie, cazand de bunavoie in "pacatele"in care cadeam in trecut, pe cand eram ateu convins.Cum iti explici ca de fiecare data gandurile acelea se intorceau?!Iar daca am grija si duc o viata cumpatata, niciun gand nelalocul lui nu mai apare in mintea mea.Acum, constiinta mea, eul meu, controleaza gandurile.

Deci tu crezi ca diavolul iti trimitea gandurile alea.
Daca ar fi asa, dc nu au toti pacatosii toc?

Uite, azi am fost sa imi semnez demisia la munca si m-a intalnit cu un coleg care mi'a povestit ca a avut recent un atac de panica si ca, din cauza asta se simtea foarte rau.Parea vizibil afectat, se vedea ca a trait ceva neplacut.Chestia e ca, mereu era o persoana foarte vesela, prietenoasa, sociabila.El mi-a destainuit foarte deschis problema asta;a zis ca ia anxiolitice din 2010, cand a avut primul atac de panica, teribil, dupa cum a spus.Mi s-a parut surprinzator lejeritatea lui cu care a zis lucrurile astea, de parca ar fi vorbit de o problema la stomac.Si m-am gandit la mine;mereu m-am zbatut sa ascund starile astea pentru ca ma temeam de parerea celorlalti.Dar asa cum spunea un clasic in viata:"Stigmatizarea/frica de ce spun ceilalti este o parte din TOC"

Nici eu nu am ascuns asta, chiar si la servici i-am povestit sefei mele tot, prietenilor, toata lumea stie ca am toc.
Sunt genul acela: "take it or leave it!"

Catalina, eu daca nu v-as fi cunoscut pe voi, nici nu as fi stiut ca am avut si eu toc intr-o forma sau alta.Dupa cum am spus, eu chiar nu dadeam importanta acelor ganduri intruzive, le consideram parte din mine.Si cred ca sunt multi in aceeasi situatie.

Oricum, macar poti fi de acord cu mine ca sunt 'lucruri' pe care nu le putem vedea.Ochiul uman percepe doar o portiune mica din radiatia electromagnetica...

Da, sunt mai multe cu care sunt de acord la tine.
La inceput nici eu nu stiam ce este cu gandurile, iar cand am fost la psihiatra, prima dr a mea, nu i-am spus de ele crezand ca fac parte din depresie, asa ca nici ea nu mi-a putut pune un diagnostic corect.
M-am lamurit cum sta treaba abia dupa 3 ani cand ajunsesem sa stau cu orele in oglinda rectificand parul, ajunsesem deja dintr-un par lung pana la mijloc la unul ft scurt..

Casyo, poate colegul tau s-a obisnuit cu boala si cu siguranta te percepe foarte apropiat din moment ce ti s-a destainuit fara probleme.

Katy, e bn ca ai putu ingora aceste ganduri, eu daca ma fortam sa le duc mai departe ma bagau mai rau in depresie, cred ca asta a fost punctul meu slab.
David, nu cred ca a fost TOC in cazul tau caci multa lume are aceste ganduri, dar ytrec mai departe, nu-i afecteaza.
La cei cu TOC ii afecteaza pina in baga-n spital, deci nu cred sa fi fost TOC.

In privinta provenientei gandurilor, numai ideea ca sunt de la demoni ma facea sa ma simt foarte rau si imi lua si mica farama de speranta ca ma voi face vreodata bine.
Am preferat sa cred ca nu merg neurotransmitatorii meu:)

Ma rog, asa am gandit eu!
Insa ma linisteam daca mergeam la Biserica sau daca ma rugam mai mult, ce sa mai, nu doresc nimanui chinui TOC-ului.

Prozac, probabil si eu as fi ajuns la spital daca as fi fost mai "slab de inger", mai sensibil.Dar eu fiind frate cu Dracul, eram in elementul meu, eram in simbioza.:))

David, sunt si eu de acord cu Prozac, nu cred ca ai avut toc.

Salut colegi..As vrea sa va intreb daca a luat cineva din voi Zolpidem;un somnifer pe care mi l'a prescris psihiatrul cand i'am spus de insomnia mea.Ajuns acasa, de vreo 2 zile, din cauza tarabaoiului(la care ma asteptam)nu am reusit sa dorm decat dupa ce am luat somniferul.Dar m-am trezit atat ieri, cat si azi m-am trezit cu o anxietate destul de crescuta.

Casyo, rasfoieste prospectul si vezi daca anxietatea se numara printre efectele secundare, daca nu, mai bine nu il mai lua si rezuma-te la unele naturiste (cum ar fi persedon de noapte de exemplu).

Casyo, sau cel mai bine, rezuma-te la 30 min de jogging seara, cu 2-3 ore inainte de culcare.Face minuni pt insomniaci.
Daca nu exista posibilitatea pt jogging, atunci fa 3* 20-30 flotari + 3* 20-30 genuflexiuni.Efectul e cam acelasi.

@katy:da, se numara printre reactiile adverse.
@david:da, ai dreptate.Fac 4 serii de flotari in fiecare zi.E pe baza de stres insomnia asta.A aparut inaintea fiecarui examen sau cand a doua zi trebuia sa merg la munca.Sanvalul pe care mi l'a recomandat psihiatrul, inainte era mai ineficient dar mai safe.Asta ma zdruncina rau.

@casyo: Pe langa efortul fizic, mai poti adauga si exercitiul de relaxare 'Beach visualization' din metoda Linden si poti uita de somnifere si efectele lor adverse. :)

p.s. Bro', don't skip leg day ! :))

@david:Eu cunosc engleza la nivel mediu;in ultima vreme am inceput sa ma uit la filme cu subtitrare.Nu pot intelege indrumarile lui Charles Linden pentru ca vorbeste prea repede.Am incercat decateva ori sa fac o meditatie dar nu am reusit.
In plus, sansele ca eu sa reusesc sa fac exercitii de vizualizare acasa sunt mai mici decat daca as incerca sa ajung pe luna.De ce crezi ca nu am reusit eu sa dorm?Dupa ce mi-am lasat job'ul, nu am mai avut probleme cu insomnia.

Casyo, atunci citeste o carte in limba romana despre meditatie si invata sa meditezi! O sa te ajute enorm.