GRUP SUPORT PENTRU TOC 2014

David, cred ca te referi la exercitii de relaxare, nu la meditatie propriu zis.
Aia se face numai sub indrumare.

Ba la meditatia propriu-zisa m-am referit.Poate invata singur, nu ii trebuie neaparat indrumator, de asta i-am recomandat sa citeasca (virgula) carti despre meditatie.Trebuie invatate tehnicile de baza si apoi trebuie exersat.:)

Cand eram in facultate si mai ieseam la jogging in Herastrau, intalneam oameni care practicau yoga intr-o anumita zona a Herastraului, nu mai stiu exact care, ca Herastraul e mare.Deci, e ceva cu meditatia asta de o practica unii oameni... :)

@david:am auzit foarte multe lucruri bune despre meditatie;cand eram la Bucuresti, in fiecare zi practicam, cel putin o data pe zi.Dar acasa, cel mai bun lucru pe care pot sa'l fac e sa stau toata ziua in pat si sa incerc sa imi temperez starile de anxietate.Ieri m-am simtit ingrozitor;nu am mai avut asa stari din mai-iunie cand aveam examene.Am fost foarte confuz, dezorientat, naucit chiar si am avut o anxietate destul de mare.Am fost slabit, stors de puteri iar picioarele inmuiate.Parca eram o umbra care se tara prin casa.Mama a zis ca sunt trist;nici nu puteam fi altcumva.In ultimele zile de la Bucuresti, m-am simtit binisor, putin confuz si ametit, dar a fost ok.Cand am ajuns acasa, m-am culcat cu o stare de bine, iar pe la 2 m-am trezit, am luat jumatate de pastila Prozac, am mancat iar peste aprox.20 de minute am fost coplesit de o stare de anxietate crunta care s-a mentinut pana spre ora 6 seara.Asta a fost luni.Ieri, scenariul a fost identic dar anxietatea a fost mult mai mare care a durat pana pe la ora 10.Sunt dezamagit si deceptionat;parca TOC'ul asta se joaca de'a soarecele si pisica.

David, sunt de acord cu meditatia nu ma intelege gresit.
Dar asta nu se face din carti, eu am fost intr-o gasca de yoghini si stiu ce spun.

Casyo, poate vinovate sunt efectele secundare de la inceputul tratamentului.
Tu ai o experienta cu medicatia psihotropa, doar nu e prima oara cand iei.

Nu mai retin, ti-a prescris si anxiolitic?

@katy:nu;mi-a dat un somnifer, doar.La Bucuresti, nu am mai fost asa anxios, cred ca de prin mai, cand am avut starile alea teribile.Prozacul l-am inceput de vineri, m'am simtit derutat si buimac, dar nu anxios.Chiar aveam senzatia ca scade teama si ca in ciuda confuziei care a pus stapanire pe mintea mea, ceva se schimba si nu in rau.Asta, mai ales seara, cand ma simteam eliberat si relaxat iar TOC'ul dadea semne ca incepe sa fie o amintire.Duminica, in ultima zi, am avut putina teama cand ma gandeam ca merg acasa, dar atat.

Toc-ul e o boala perfida, iti da senzatia ca te-a lasat in pace, apoi se intoarce si da cu tine de pamant.

Catalina, cel care 'a pus bazele' meditatiei, oricare ar fi fost el, cum a invatat sa mediteze? Cu siguranta nu indrumat si cu siguranta nu din carti.
Oamenii isteti pot invata fara sa fie indrumati.

@katy:am observat asta, din pacate.Sper doar sa fie efectul Prozacului si sa imi revin zilele urmatoare.In general, cand veneam acasa, aveam nevoie de o perioada de adaptare de cateva zile, dupa care ma acomodam.La fel se intampla de fiecare data cand ma intorc acasa.E diferenta de medii foarte mare.La Bucuresti e liniste, calm, oranduire iar acasa e un balamuc total.Oricum, cred ca e ultima data cand mai calc pe acasa.

@david:La Bucuresti, faceam meditatie simpla;timp de 5-10 minute inchideam ochii, stateam in pozitia lotus, si incercam sa ma concentrez la respiratie.Nu era simplu, dar exersam.Cineva a zis:"Meditatia e pentru minte, ce e alergatul pentru corp."Si nu cred ca minte.Oricum, in perioadele mai anxioase, ma ajutau mai mult exercitiile de relaxare, ma detensionau.

@Prozac:la tine cum a functionat Prozac, in primele zile?

Apropo de parinti, citeam un articol despre aceia care isi tin copiii sub papuc, ce devastator este pt psihicul lor, facea referire in special la mama.
"Copiii vor creste ca niste animale oropsite care nu vor simti niciodata libertatea"..
Eu fac parte din categoria asta din pacate..:(

@casyo, la mine imi amintesc ca nu a fost ok, ca eram gata-gata sa renunt. Dar eu eram dupa un cocktail de medicamente (rispolept si remeron) ce mi-au provocat akatisia aia nenorocita.

Insa am avut rabdare si am trecut peste fazele astea urate.
Se pare ca asa functioneaza toate si faptul ca te simti rau la inceput, e semn ca AD va functiona:http://time.com/3636985/antidepressants-depression/

Daca iti e f rau stai mai multa vreme pe doza cea mai mica posibila si da-i timp corpului tau sa se obisnuiasca cu tratamentul.

Imi amintesc ca atunci mi-a dat si Rivotril de 0.5mg. Poate nu ar fi rau sa vb cu dr tau sa iti dea si ceva pentru anxietate.

Oricum trebuie avuta rabdare, sigur te va face sa te simti bn!

va salut pe toti!

Eu sunt bine, obosita la maxim si nerabdatoare ca mai am cateva zile pana la concediu:)

@prozac:da, asta e o veste buna...Oricum, m-am simtit putin mai bine azi.Deocamdata iau cate jumatate de pastila pe zi.Am inceput cu un sfert.O sa cresc gradual, pana la una pe zi.Cred ca de'asta nu mi'a mai prescris medicul Cipralex, pentru ca i'am spus ca nu simteam mare lucru de la el.

Prozac, concediu placut.
Sa te relaxezi si mai ales sa te detasezi de tot ce inseamna servici :).
Casyo, rabdare cu antidepresivul pana incepe sa functioneze in favoarea ta.

Mda, in imbecilitatea mea sau mai bine zis in neglijenta mea proverbiala, nu mi-am dat seama ca medicul mi-a prescris mai putine pastile decat mi'ar ajunge pana in septembrie si trebuie sa ma intorc undeva pe 25 iulie la Buc.El mi-a zis ca o sa imi ajunga si mie mi-a fost de ajuns asta.Intentionasem initial sa prelungesc administrarea cu cate jumatate de pastila astfel incat sa imi ajunga pana la 1 septembrie dar situatia s-a stabilizat, cu mici fluctuatii si m-am gandit ca nu e bine sa o lalai asa.Adica se vedea ca nu se produc schimbari importante.

Salve din nou.As vrea sa va cer ajutorul in legatura cu un caz din familie.E vorba de mama mea.Azi s-a simtit foarte anxioasa, plange si tremura din tot corpul.
Sa va prezint contextul.In urma cu cateva luni, prin intermediul unui apropiat, un anume primar dintr-un sat din Mures s-a oferit sa doneze o casa si o curte destul de intinsa familiei mele.Asta pentru ca noi suntem mai numerosi si doreste sa populeze satul cu persoane"evlavioase";are o admiratie pentru neoprotestanti.Parintii s-au dus in satul respectiv, au vazut cum sta treaba, au discutat putin cu primarul si cam atat.Au ramas sa se mai gandeasca.Ma rog, lucrurile au stagnat, au fost uitate o vreme pana acum cateva zile cand tata a vorbit iar cu acel primar.Acesta i-a zis ca vrea un raspuns final ca sa se apuce sa renoveze casa si sa o doteze corespunzator.Mama a fost dezamagita in urma vizitei si a fost impotriva, dar a acceptat sa mai mearga o data pentru ca primarul sustinea ca s-au mai schimbat lucrurile.Acum 2 zile, mama a plecat acolo iar pe seara, cand s-a intors era foarte entuziasmata si insufletita.Spunea ca intre timp, s-a schimbat casa, pentru ca era o problema cu actele pentru prima, iar asta, din urma e mult mai mare, mai dotata si intr-o stare foarte buna.Curtea este foarte mare si bogata, cu livada, spatiu cultivabil, etc.Mama a ramas impresionata si era mult mai incantata ca de obicei.A spus ca e de acord iar primarul va angaja maine niste muncitori sa faca ultimele reparatii pentru ca pana in octombrie, restul familiei sa se mute.Inainte de vizita de acum 2 zile, eu nu sustineam ideea asta pentru ca parea dubios, e o corvoada insemnata sa muti o familie ca a mea la mai bine de 250 km departare.Plus ca taicamio era cel mai aprig sustinator in stilu'i caracteristic:"Hai ca o sa vezi ca o sa fie bine.O sa ne ajute Dumnezeu."
Adica promite marea cu sarea si nu concretizeaza mai nimic.Dar cand am auzit ca s-au schimbat lucrurile si mama e de acord am zis ok.La urma urmei, e un sat dotat, civilizat, la 12 km de Ludus si la 40 de Cluj-Napoca, iar intentiile primarului par bune.
Ieri s-a trezit mai posomorata ca de obicei si a inceput sa ma intrebe:"Sigur nu fac rau?", "Daca Dumnezeu nu e de acord?".Toata ziua a ramas abatuta si ingandurata.Eu am stat de vorba cu ea si s-a mai linistit.I-am zis ca rar, exista alegeri care sa nu aiba un minim de compromis;si nu la nivelul asta.Azi lucrurile s-au inrautatit foarte mult.A plans si s-a cait amarnic pentru ca"a pacatuit si nu a cerut acordul Domnului."Tremura din tot corpul, si e macinata de indoieli si frica.Mereu ma cheama, cu o voce scazuta si soptita, punand aceeasi obsedanta si sfredelitoare intrebare:"Ce ma fac eu?O sa ajung in iad"Am ajuns la exasperare, efectiv si nu stiu ce pot sa fac.Taicamio ridica din umeri si priveste mirat.Nu reusesc sa o conving sa vina cu mine la un medic psihiatru din oras.Si ce ma enerveaza cel mai tare e ca nu realizeaza ce i se intampla.Ea crede cu tarie ca e o pacatoasa demna de pedeapsa si ca merita din plin ce pateste.Asta nu pot sa ii scot din cap.Parca vorbesc cu peretii.Eu vreau sa iau trimitere si sa o duc la psihiatru, dar e dificil pentru ca va fi foarte greu sa reusesc asta si, chiar daca se va intampla, e foarte putin probabil sa isi ia medicatia.Nu vreau sa ma gandesc daca o sa apara complicatii si trebuie sa schimbe tratamentul.

Casyo, ce te face sa crezi ca psihiatrul 'ii va scoate din cap' ideile eronate ce tin de religie?! Aceste idei au fost inradacinate in mintea ei inca din copilarie.In cel mai bun caz, un psiholog sau psihoterapeut ar putea-o ajuta, dar si asa sansele sunt reduse.Schimbarea trebuie sa porneasca tot de la ea, ea trebuie sa constientizeze ca nu e niciun pacat de la Dzeu sa te muti de colo colo, pacatele tin doar de fapte, vorbe si ganduri rele.

p.s. Daca nu ma crezi, uita-te la clara_p cum abereaza incontinuu cu teoria copiilor avortati si cu cea a acatistelor sfintilor, cu tot tratamentul pe care-l ia... :)) Sa ma ierte Sfantul Zebedei ca i-am necinstit esenta! :))

p.s.2 Daca oferta e intr-adevar pe bune, trebuie sa fiti fraieri sa nu o acceptati.Daca mama ar privi ideea ca pe un exod biblic, cred ca i-ar fi mai usor sa o accepte. :)) 40 km de Cluj?! Then it's a no brainer...Just go for it! :)

p.s. 3 Daca totusi nu acceptati oferta, iar casa ramane vacanta, sa-i spui primarului ca m-as baga eu in afacere...imi iau o crestina de alaturi si in 30-40 de ani ii populez satul.O sa fiu atat de prolific incat Noe o sa fie mic copil... :)))

Casyo, eu sunt ma reluctanta de felul meu, adica ma gandesc de 9 ori daca in ziua de azi mai sunt primari care doneaza o casa pur si simplu si mai ales un primar care nu va cunoaste?!

E doar un semn de intrebare care mi l-as pune inainte de a cantari oferta primarului.
Mai trebuie vazut, casa e aproape de scoli, de licee, inteleg ca are curte mare dar cine o va intretine, ca tata inteleg ca mai si pleaca in afara sa munceasca.

In general, familiile care au un copil la facultate si istet, asa cum esti tu, au un respect pentru acesta. Ai putea sa profiti de lucrul asta si sa faci un "seminar" cu mama si cu tata si sa discuti la liniuta ca sa puteti scoate la iveala avantajele si dezavantajele mutatului.

Chiar daca sunt entuziasmati si vad mutatul ca pe o afacere profitabila, poti scoate in evidenta dezavantajele, poate e mai departe de scoala, poate nu se pot descurca singuri cu atata pamant, poate nu sunt vecini samd.
Si cu vecinii este o problema, caci de obicei romanii nu sunt genul sa primasca in comunitatea lor cu paine si sare, doar nu credeti povesti.
Poti "marsha" pe dezavantaje, caci oamenii maturi in general sunt mai greu de urnit, de mutat dintr-o parte in cealalta, si 250 de km sunt ceva pentru ai tai.
In felul asta iti poti desoperi anumite abilitati de negociator:) Nu glumesc!

In privinta mamei, nu ai ce sa ii faci, pentru ca dansa este oarecum vulnerabila si neincrezatoare, iar neincrederea cu care s-a entuziasmat o traduce ca pe un pacat.
Partea proasta e ca stresul va continua daca merge pe ideea mutatului, caci orice mutat este o actiune stresanta in sine.

Si daca va renunta la mutat, tot stresata va fi o perioada caci ii va parea rau.
N-o spun din carti, ti-a spune una care s-a mutat de 4 ori in 5 ani:)
Se trece peste, dar nu usor!

Sau poti sa nu te implici, dat fiind faptul ca tu traiesti mai mult la Bucuresti si atunci, poti sa te implici mai putin, insa emotional va fi mai greu.

Casyo, poti sa te folosesti de credinta mamei tale si sa ambalezi frumos ideea mersului la psihiatru: gen, Dumnezeu ti-a dat un semn ca mama ta trebuie sa vada un doctor, ca asta este salvarea sufletului ei, stii tu mai bine cum sa formulezi, sa o convingi ca Dumnezeu o vrea la doctor.
Daca ataci punctul sensibil, cred eu ca ai mai multe sanse sa o convingi sa se trateze.

Catalina, si ce anume sa trateze?! Cum se numeste boala de care sufera mama lui Casyo?! :))
Va aruncati cam usor in bratele psihiatrilor, de parca astia ar avea solutia pt toate problemele vietii...

...schizofrenie cumva?!

Daca ar fi dupa tine David, ar trebui desfiintata psihiatria si toata lumea sa sufere de deverse boli si sa pretinda ca nu au nimic.
Mama lui Casyo sufera de-a dreptul, are si somatizari, cum poti sa spui sa nu se trateze, pai daca ar urma un tratament ar redeveni om normal.
Cunosc parerile tale si nu ma mai contrez cu tine, David.
Casyo, tu stii cel mai bine cum trebuie procedat cu mama ta.

Da, la fel cum si clara_p e un om normal...Mai, ma lasi? :)) Daca un psiholog sau psihoterapeut nu o poate ajuta pe mama lui Casyo, cu atat mai putin o poate ajuta un psihiatru.
Schizofrenie my ass...

Clara este un om normal.

Parerea ta.Eu, unul, nu o vad ca un om normal, mai ales cand incepe sa dea sfaturi religioase sarite de pe fix...

Katy e super ideea ta ! :) Poate sa ii spuna ca medicul respectiv este prooroc al lui Dumnezeu ! Neoprotestantii in special penticostalii sunt convinsi ca si oameni de rand pot prooroci deci nu e o idee absurda pt ei ! Bine, medicul chiar poate "prooroci" ca daca nu se trateaza va face un episod psihotic !

Casyo poti sa-i explici mamei tale si ca Dumnezeu insusi ne-a lasat liberul arbitru si in plus omul este cel care sfinteste locul, deci nu e nici un pacat sa te muti daca tu crezi ca o faci in conditii mai bune ! Stresul mutarii a doborat-o pur si simplu pt ca nu si-a luat tratamentul de intretinere probabil ! Ajutati-o voi cat mai mult si degrevati-o de cat mai multe sarcini ca sa treaca mai usor peste acest stres !

David, tie ti-ar trebui pasaport si viza ca sa te muti in Ardeal mai richitoiule !:)

Rares, eu stiu dc rabufnesc asa.
Am tot strans diverse rautati ale oamenilor care m-au ranit si m-am transformat intr-un butoi cu pulbere gata sa explodeze oricand.
Eu copil fiind eram complexata, ai mei n-au avut habar desi ma mai vedeau suferind uneori.
Devenind o rockerita infocata iar nu m-au putut citi dc ma razvratesc asa, intr-un final m-au gasit in pat cu flacoane goale de pastilele pe care le inghitisem..
Nici astazi nu ma cunosc, in schimb erau ft atenti sa nu depasesc ora 22.00 de venit acasa.
Am multe de invatat de pe urma greselilor lor, asa ceva nu se va intampla cu fata mea.

Multumesc de informatie, o sa ma uit, cred ca sunt mai aproape de dismorbofobie corporala decat de toc.

Steve, ca sa manipulezi pe cineva trebuie sa ii gasesti punctul slab..