Medicamente antidepresive?

Citez:, , A nu se intelege ca acest tinar o tine pe-a lui asa din incapatinare, pur si simplu il domina gindurile negativiste provocate de ceva aparent banal.Desigur cu totii vrem sa ne simtim confortabil in interior, sa izvorasca cea mai linistitoare stare si sa avem doar dorinte si stari bune, dar mintea uneori ne duce in zone mai intunecate, unde Soarelu-i este mai greu sa patrunda, dar nu si imposibil, ,

Am incercat sa scot in evidenta faptul ca mintea nu e asa usor de controlat, ca acel tinerel nu si-ar dori nici el sa fie sub povara unor ginduri istovitoare, aici vroiam sa ajung.Spun ca nu este imposibil de obtinut, in timp, , , o victorie, , in propria minte, dar cind cineva are astfel de stari depresive-anxioase, compulsive, nu este folositor sfatul, , fii pozitiv, ,..., , las ca trece si eu ma simt rau, ,., , hai ma nu fi muiere, ce naiba, , de parca cineva isi doreste asta.Si eu cind am accesat site-ul, vorbeam de ciocolata si bai de soare, oamenii se tavaleau in chinuri si eu venisem cu vestea, , mincati ciocolata si o sa fiti fericiti!, ,..si eu as vrea sa fiti toti sanatosi chiar si cei care au tepi ca ariciul.

Acuma am inteles la ce te referi, totusi ma mir cum nimeni nu a incercat sa afle tainele mintii si de ce apar aceste ganduri si de ce anume ganduri si nu altele. Ar fi destul de interesanta treaba.
Iti spun asta deoarece am observat ca majoritatea medicilor psihiatri nu sunt atenti la ce simtim, daca ai ceva ganduri gata pune diagnostic, in afara de psihologi care nici ei nu prea analizeaza ca lumea, nu am auzit pe undeva ca se pune pret pe asta, cum sa aflam daca nu intereseaza pe nimeni ?!
Ca sa rezolvi o problema trebuie ca mai intai sa doresti asta, ca merge ca nu merge vedem apoi.
De exemplu in Anxietate apar ganduri de autodistrugere, nimeni nu explica logica.
In TOC apar ganduri sa faci rau altuia desi nu e in firea ta asta, de ce apare asa si nu apare sa te plimbi, iar nu s-a explicat sa nu murim prosti.
Dupa sute de mii de pacienti ar trebui totusi marii cercetatori sa gaseasca o explicatie mai ales ca nimic nu este fara logica.

In ceea ce priveste cum ma simt, sper sa fie bine incet incet, de ieri parca am inceput sa ma simt ceva mai acceptabil, sa vad cum o mai fi, am luat Luni o Carbamazepina sa vad ce se intampla, sa nu cumva sa fie de la aia.

De exemplu in Anxietate apar ganduri de autodistrugere, nimeni nu explica logica. -- nu explica nimeni pt ca de fapt nu exista o logica !

In TOC apar ganduri sa faci rau altuia desi nu e in firea ta asta, de ce apare asa si nu apare sa te plimbi, iar nu s-a explicat sa nu murim prosti.
Dupa sute de mii de pacienti ar trebui totusi marii cercetatori sa gaseasca o explicatie mai ales ca nimic nu este fara logica.

-- Tot sistemul material in care ne miscam ( inclusiv noi, oamenii) suntem claditi in cadrul unui sistem invizbil dispus pe nivele de energie de vibratie inalta sau joasa; cred ca aici e secretul;

medicii lucreaza cu notiunea de categorie; nu comentez mai mult;

Doamne ajuta.

Acuma nu ca ar ajuta strict sa ne facem bine, insa ajuta sa ne cunoastem mai bine, sa stim cine suntem cu adevarat.
De exemplu toate mecanismele si tot ce se intampla, nu se intampla deloc fara logica, desi este negativ ce apare, apare cu o ordine de nu-ti vine sa crezi si bine pus la punct.
De exemplu Depresia da ? Incearca sa-ti taie toate sursele de bunadispozitie ca sa te puna jos, nu stiu cum face ca parca stie ce sa faca, daca ai o cale de iesire, incearca sa ti-o taie si pe aia, am patit-o eu deci nu vorbesc din auzite.
Ca si cum boala ar fi inteligenta si stie unde sa atace, nu se lasa pana nu reuseste daca nu intervii la timp fie cu medicatie fie cu psihoterapie. Primul lurcu care ti-l face, iti taie speranta de mai bine adica principalul.
Daca ma relaxam dormind, incerca sa ma faca sa nu mai dorm ca sa o iau razna de tot.
E fara logica oare ?
In anxietate nici nu mai vorbesc si anume ganduri intruzive, ganduri de autodistrugere, de facut rau altuia, etc.
Mie imi era frica si la examen sau la teza cand eram la scoala, insa nu aveam tampenii din astea, aveam doar fiori prin corp si emotii dar atata, nici un gand rau, cel mult imi batea Inima mai tare si eram mai serios.
Totusi este foarte clar ca niste dereglari chimice da asa ceva, vor trebui descoperite si luat masuri ca atare, altfel nu prea sunt sanse, nu stiu cati dupa oprirea medicatiei sunt bine pe timp indelungat desi eu cunosc pe cineva care nu mai ia AD-uri de 7 ani si se simte binisor constant. A luat cam 2-3 ani si atat, dupa aia s-a stabilizat, avea Depresie si nu stiu daca a avut si Anxietate.
Cu energii-le o fi, nu contrazic, insa nu s-a cercetat mai nimic in acest sens.

The Master
nu stiu ce sa zic cu medicamentele.eu iau mirzaten si nu simt mare lucru..mai mult bine simt ca imi face discutiile cu psihoterapeutu!!mirzaten asta parca as lua o bomboana, nu simt nici un efect, nici macar un efect advers sa stiu ca lucreaza acolo :) !!mai astept vreo 2 saptamani, apoi merg din nou peste doctor!!
numai bine tuturor

http://www.youtube.com/watch?v=RWqoLbCRacofeature=fvwrel --

http://www.damaideparte.ro/index.php/gregg-braden-trezirea-la-punctul-zero/648/ --
http://www.youtube.com/watch?v=YiKOmpULFpgfeature=related ...etc ; astept parerea voastra ; ;

lipsa de relatii, faptul ca nu esti conectat, legat solid intr-n sistem puternic pozitiv poate determina slabirea campului tau energetic pana la producerea haosului - a dezordinii resimtita la toata nivelele ( si psihic- ) ; ( vezi legea a II-a a termodinamicii ; despre entropie ); depresia apare intotdeauna pe un teren slabit sau golit de energie vitala; dar si partea antagonica - golul de viata ( antimateria ) are legile ei de acaparare si dominare;

relatii puternice, implicare cu trup si suflet intr-o actiune buna care sa atraga oameni pozitivi si cat mai solide relatii care sa te lege in sistem; restul sunt doar amorteli temporare si liposite de duarbilitate; dar pt mentinere trebuie luate ;

eu asa am simtit ca ma intaresc, pe masura ce am iesit din zona de confort, din izolare si stagnare - facand activitati, creindu-mi legaturi sociale ; incepe sa se deschida spre mine anumite canale de energie si asta schimba totul atragand dupa sine vindecare;

E la mintea cocosului ca daca ai relatii in societate, daca esti in mediu pozitiv esti mult mai bine, nici nu e vb de energii aici ci de cerere-oferta, doresti sa ai aceste lucruri, ti le oferi, psihicul tau este okey, este foarte simplu.
Daca psihicul le cere si nu le dai atunci incet dar sigur poate apare boala.
Daca iti e sete si bei apa e bine nu ? Daca iti e sete si nu bei pe termen lung o sa incepi sa te simti rau pe timp ce trece.

ca tot se plange lumea pe aici si nu am unde altundeva sa vorbesc despre asta, desi probabil o sa fiu 'blamata' pt ce spun, uneori, de fapt, de multe ori, atunci cand si asa ma simt la pamant, imi imaginez lucruri..mai putin placute (putin spus) ca sa imi creez reactii si sa plang din ce in ce mai rau. cum suna asta?

apropo, poate sa imi explice cineva in ce consta starea de anxietate?

Multumesc pt aprecieri ( E la mintea cocosului );

restul sunt doar amorteli temporare si liposite de duarbilitate; dar pt mentinere trebuie luate ; -- ma refeream la tratamentele psihiatrice ( ieri ma grabeam si nu am specificat ); -- auzisem urmatoarea explicatie - intr- un film, era - despre tranchilizante : ca ele doar opresc evolutia bolii psihice, stabilizeaza organismul insa nu adauga ceea ce lipseste omului resp; el trebuie sa adune / sa cladeasca din nou ;

omul e - prin definitie - o fiinta sociala; am invatat asta in primele ore de pedagogie a varstelor; ( Emil - sau despre educatie - J J Rousseau) ceea ce vine in totala armonie cu Invataturile Lui Hristos ( pt om EL pregateste Biserica - in care, traind in comuniunea frateasca in ascultare nu-i va fi niciodata nimic; Ps 23 in sensul ca necazul nu ii va fi ingaduit peste puteri; asta se intampla practic cu crestinii -- am experimentat ani -
asa cum am mai spus, necazul meu a venit din motive de neintelegere;

Costy ai pus problema extrem de superficial :( -- era nevoie de o viziune de ansamblu; cand iti lipseste apa si ti-e sete, cauti apa vie - care e la indemana tuturor; si ea videca tot ce atinge - dar tocmai aceasta apa are in ea viata / energia insasi, de care spuneam )

Asylum probabil cand esti la pamant Depresia se autoalimenteaza generand ganduri care te fac sa plangi in continuu, creierul nu este capabil sa inlature problema din pacate, iar nu explica nimeni din ce cauza nu incearca sa se redreseze singur incet dupa ce cauza Depresiei a trecut de mult.
Starea de Anxietate se caracterizeaza prin agitatie, teama de ceva ce nu stii la mod constient, neliniste, tonus prost, mintea iti este distrasa si nu te poti concentra ca lumea, nu dormi bine din cauza agitatiei aleia, pot apare ganduri urate.
Nu stiu de ce am impresia ca, Carbamazepina are un efect mult mai rapid si mai bun pe Anxietate ca Cipralex dar inca sigur nu-s, ramane sa aflu din ce cauza ma ajuta, m-am programat la un EEG pe 29 septembrie pentru ca am o vaga banuiala.
Azi iar aveam Anxietate, am luat o Carba de 200 mg pe la pranz, iar dupa ora 18 deja am inceput sa ma simt mai bine, Anxietatea mai ca aproape s-a dus, asa s-a intamplat si Marti cand am mai luat.
Am luat si Cipralex dar nu cred ca e de acolo, ca am luat si ieri fara Carba si nu ma simteam ca acuma de acceptabil.

Bleuciel eu am dat un exemplu concret si anume cand iti este sete bei apa, daca o bei te simti bine, ca vie nevie e mai putin important pentru ca nu la asta ma refer, cand psihicul tau cere socializare si ce e bine si nu-i dai, atunci o sa-ti fie din ce in ce mai rau, daca ii dai, o sa-ti fie bine, de aia am spus ca e la mintea cocosului ca daca ai un mediu bun te simti mai bine, e si normal sa fie asa, nu e nimic nou.
Nu are nici o legatura biserica aici.

Am fost azi dupamiaza la medic si mi-a dublat doza de Cipralex de la 10 la 20 mg sa iau unul dimineata si unul la pranz, i-am explicat tot, m-a ascultat foarte atent cam 50 minute, mi-a placut cum s-a comportat cu mine.
A spus clar ca Anhedonia este clar de la Depresie si ca pana la urma trebuie sa cedeze sub presiunea la Cipralex.
Daca nu cedeaza urmeaza faza trei si anume sa mai adauge si alt AD, sa vad cum ma voi simti cu 20 mg.
A mai avut careva din voi trecere de la 10 la 20 mg ? Iar daca da, ce ati simtit la cresterea dozei si dupa cat timp ?

cum trebuie sa i te adresezi unui psihiatru ca sa nu te trimita mai intai la psiholog?

Intamplator psihiatrul unde ma duc eu m-a intrebat de ce nu fac psihoterapie, la altii nu trebuie sa chinui sa te adresezi cumva, nu te trimite la nici un psiholog, cel putin celalalt psihiatru asa s-a comportat.
Intrebarea ar fi pe dos, cum sa te adresezi unui medic psihiatru ca sa te trimita la psiholog mai intai.

Buna seara ! As avea si eu nevoie de un sfat daca ma poate ajuta cineva. :)
Sufar de vreo luna de depresie ( inclus simptome fizice ) si am reusit intr-un final ( dupa efectuarea analizelor de sange) la psihiatru. Acest domn psihiatru mi-a pus diagnosticul de "tulburare anxioasa-depresiva si mi-a prescris Cipralex ( 10mg/ zi -dimineata) +Spitomin ( 5mg/ dimineata+ seara)
Mi-e tare frica de Cipralex din cauza reactiilor adverse si pentru ca mama mea, suferind si ea de aceeasi "boala", a urmat si ea tratament cu Cipralex dar starea ei era mult mai grava decat a mea.
Eu sunt trista, plang, nu am chef de absolut nimic, ameteli, greata, tremuraturi, tulburari de somn. O zi buna, una proasta. Ma gandesc ca Cipralex sa nu fie totusi prea puternic pentru mine ?!
Ezit de 2 zile sa incep tratamentul. Daca are cineva vreo parere, v-as fi recunoscatoare. Multumesc!

De ce iti e frica de Cipralex ? Ce anume efecte urate s-au manifestat la mama ta ? Si mie mi-a dat Cipralex tot 10 mg tot pentru Depresie Anxioasa dar deocamdata nu am simtit nici cine stie ce rau dar nici prea bine, tot fara chef sunt si stau asa ca prostul in pat si dormitez, am luat de o luna 10 mg iar acum mi-a marit la 20 de ieri.
Daca medicul ti-a dat, incepe tratamentul, altfel ce faci ?
Mie mi-a spus ca Cipralex este un medicament bine tolerat si multi raspund bine la el.
Mie nici macar insomnie nu mi-a dat desi la multi a dat.

Diana V

Evident ca trebuie sa gasesti cauzele problemelor tale in relatiile tale cu apropiatii si modul tau de viata: dieta, obiceiuri etc. Incearca mai intai solutiile propuse de mine aici,

http://forum.romedic.ro/prod/neuroleptice_+_antidepresive_+_insomnii_055810.html

Pentru amanunte poti sa-mi dai un mesaj privat (vezi in profilul meu). S-ar putea sa nu stii ce si de unde sa cumperi.

Mamei nu i-a mers absolut deloc Cipralexul. Si dupa o saptamana de tratament, rezultatele intarziau sa apara.
O sa incep tratamentul, ca nu am incotro. As mai fi cerut si o a doua parere specializata dar, deocamdata, o sa vad cum merge. Sper sa mearga bine. :) Ma indoiam si pentru ca domnul doctor nu mi-a inspirat prea multa incredere.. I-am zis si ca mi-e teama sa merg cu metroul ( avand agorafobie, in urma unui atac de panica suferit in metrou + claustrofobie) Acest medicament nu pare sa "trateze" si aceste afectiuni. Ma rog, domnul doctor stie mai bine :)
Cat despre dieta si relatiile cu ceilalti, in mod sigur si de aici mi-au aparut problemele. M-am gandit sa imi revin cat de cat cu chimice si apoi sa vad ce pot indrepta in stilul meu de viata, de gandire, poate cateva ( sau mai multe) sedinte de psihoterapie.. Mai ales ca am doar 23 de ani.
O sa incep din seara asta cu Spitomin. Sper sa imi revin cat de curand. Multa sanatate!

Rezultate pot să apară şi după două luni. Într-o săptămână se manifestă doar reacţiile adverse care cel mai adesea constau în greaţă, scăderea libidoului, somnolenţă sau insomnii care se ameliorează în două săptămâni. Tratamentul de bază e Cipralexul, nu Spitominul. Cel din urmă e doar un adjuvant. La început puteţi avea parte de senzaţii ciudate, de exemplu e posibil să aveţi momente în care claritatea vizuală creşte considerabil, în sensul că totul capătă un contrast mai puternic şi devine mai luminos (senzaţia durează puţin) sau să aveţi pentru 5 minute senzaţia de o uşoară ebrietate, însă nu trebuie să vă speriaţi. Cu timpul trec şi aceste senzaţii, şi greaţa. Cert e că trebuie să aveţi răbdare. În 4-6 săptămâni e abia începutul efectului benefic al medicamentului.

Eu am deja 4 saptamani si 3 zile de Cipralex si pot spune ca nu vad vreo imbunatatire, dupa cateva ore de la el incep sa casc si sa am o stare de somnolenta de ma face sa doresc sa stau in pat si sa dormitez asa ca prostul.
In rest lipsesc emotii-le complet, demotivat total, nu am chef de nimic, lentoare in miscari, lipsa energie.
Intr-un cuvant Depresie in toata regula.
Sunt tot efecte secundare sau nu e bun ptr mine ? Ca nu mai cred nici in medic, a marit ieri doza la 20 mg dar inca n-am marit-o.
Diana, Cipralex actioneaza bine si pe Anxietate, deci acopera si ce ai tu, mama ta de simptome a avut cand a luat Cipralex ? Cum si-a dat seama ca nu-i merge si ca nu-s doar efectele adverse de inceput ?

De ce n-ai mărit-o? Poate te-ar ajuta mai mult şi nişte şedinţe de psihoterapie.

Pentru ca e o dereglare chimica, deocamdata psihoterapia nu ajuta desi am vorbit cu un psiholog iar el e de parere ca nu e bine ca-mi tot mareste dozele, nu am marit ca mi-e cam frica, o sa maresc de maine insa nu stiu daca sa maresc direct la 20 sau la 15, am asa o reticienta dar poate ar trebui sa scap de ea si de maine sa maresc hotarat asa cum a spus medicul.
Voi ce spuneti ? Sa maresc sau sa nu maresc in speranta ca in timp si aceste 10 mg si-ar face efectul ?!
Hai sa dam cu banul ca nu-s hotarat.

Dar e de părere că mai bine ai face psihoterapie sau ce? În general doza optimă de antidepresive se stabileşte începând cu cantitatea minimă care creşte progresiv până la cea maximă admisă. De-acolo se scade gradual până când încep să apară iar probleme şi se revine la doza precedentă pe care se ţine pacientul câteva luni. E ok că ţi-a mărit cu 10 mg având în vedere că cea de-acum e doza minimă terapeutică. Când începi să renunţi la medicament e important să se facă cât mai încet cu doze cât mai mici.

Nu e de parere sa fac psihoterapie intrucat i-am explicat ce si cum, i-am spus si ce simt si este clar ca este ceva chimic care trebuie mai intai stabilizat cumva. De exemplu azi pana dupamiaza ma simteam cam rau, dupa aia m-am simtit ceva mai bine dar nu inainte de a simti o slaba ameteala ce a durat 3-4 secunde, deci ceva chimic se modifica aiurea in creier de uneori ma simt asa sau invers.
Atunci o sa maresc daca spui ca 10 mg e doza minima, o sa maresc de maine sa vad cum ma simt.
Insa nu e prea devreme inca ? Adica e clar ca daca intr-o luna si 4 zile nu e okey, trebuie schimbat ceva sau as mai avea sanse ca si cu 10 mg dupa mai mult timp sa fie bine ? Ca aici nu-s eu lamurit.

imi spune cineva cum poti sa te intelegi cu un psihiatru?
eu auzisem, ca in general te intreaba daca ai fost la psiholog si daca nu, te trimit mai intai la el.
va intreb cum sa vorbesc cu el ca mi-e sa nu cumva sa nu ma ia in serios sau sa creada ca sunt in vreo "criza adolescentina". Ceea ce e absolut neadevarat dar ma gandesc ca o sa ma inteleaga gresit, mai ales ca nu sunt in stare sa -mi descriu starile de niciun fel.
nu pot sa ii zic doar "da-mi niste antidepresive si nu mai comenta?

Te duci, îi spui motivele care te-au determinat să aplezi la el şi până la urmă hotărârea tot a lui va fi dacă te va supune unor teste suplimentare efectuate de psiholog. Dacă tulburarea ta e serioasă, va observa din prima, nu e nevoie să faci nimic special. Trebuie doar să fii sinceră. Să te duci acolo şi să-ţi asumi un rol cu nişte replici bine puse la punct astfel încât să conducă la diagnosticul la care te-ai gândit tu e o greşeală. Dacă nu e corectă concluzia la care ai ajuns? Nu vei face decât să-l pui în dificultate pe medic şi rişti să nu fii tratată corespunzător.

ai uitat de partea in care am spus ca mai mult ca sigur o sa inteleaga gresit, oricat de mult m-as chinui sa-i explic? Pur si simplu nu pot sa vorbesc despre asta. De abia daca pot sa imi explic mie (sa realizez) ce mi se intampla, d-apoi sa ii impartasesc altcuiva. Daca ma duc la el/ea, sunt sigura ca nu va observa mare lucru pentru ca, de obicei, in situatii sociale/interactiuni de genul asta tind sa ma conformez si sa par doar timida (eventual), un pic trista si nimic mai mult.
Si nu cred ca am cum sa improvizez. Pentru ca de fiecare data cand incerc asta, nu se intelege nimic. nici nu sunt credibila sau coerenta.zici ca nu am nicio logica si ca nu stiu despre ce vorbesc. vai cat de usor ar fi sa-i arat un jurnal. pacat ca si ala e un haos.

Pai cand te duci la psihiatru ar trebui sa explici concret ce simti, pe mine m-a ascultat foarte atent fara absolut nici o problema, mi-a fost foarte usor sa-i spun ce simt, tie de ce iti este asa de greu ?
Daca nu esti coerenta e naspa, ce, nu poti sa-i spui daca esti trista, daca ai chef sau nu ai de una si de alta, daca ai teama sau n-ai adica Anxietate si asa mai departe ?
Daca nu a inca 18 ani, de ce nu te duci cu unul din parinti ? Eu am si jurnal dar este foarte bine punctat, stiu cu precizie ce simt si pot descrie oricand in cel mai mic detaliu.

Şi faptul că nu reuşeşti să te exprimi aşa cum îţi doreşti şi că eşti timidă nu înseamnă nimic? După cum am spus.. tu te duci acolo deja cu un diagnostic pe care ţi l-ai asumat şi vrei ca şi el să ajungă la acelaşi diagnostic. Dar şi aceste trăsături sau defecte pe care tu vrei să le ascunzi fac parte din personalitatea ta, deci sunt importante în conturarea unui diagnostic corect. Ideea e că nu are rost ca în timpul consultaţiei să te comporţi altfel decât aşa cum o faci în 90 % din timpul zilei. Pentru că acel comportament este cel care defineşte tulburarea afectivă, nu cel pe care vrei să-l afişezi şi, de fapt, acesta este motivul pentru care te duci la medic.