Medicamente antidepresive?

Măi, tu vrei să iei o pastilă şi să revii la starea de dinainte? Antidepresivele nu sunt droguri. Au un anumit mod de acţiune prin care, într-un sfârşit, ţintesc o anumită clasă de receptori al căror număr trebuie să-l scadă. Dar acest lucru se petrece în timp, în săptămâni, luni, chiar ani în cazul distimiei. Ia tratamentul aşa cum ţi l-a prescris medicul pentru cel puţin 6 luni şi ai să începi să vezi şi rezultatele. Dacă tu stai toată ziua şi-ţi analizezi stările nu ai să ieşi prea curând din ele. Obsesia asta e un factor stresor pentru că în spatele ei se ascund teama că ai să rămâi aşa (cu toate că nu e adevărat), frustrarea că eşti aşa şi paralela continuă cu trecutul. Nu mai trăi în trecut, nu te mai gândi la emoţii, nu te mai gândi la nimic ce ţine de boală. Când ai să uiţi de boală, abia atunci ai să începi să te vindeci. Tu vrei emoţii, dar de unde emoţii când nu eşti ancorat în prezent, când nu-ţi trăieşti viaţa aşa cum o făceai înainte şi, de fapt, te afli într-o permanentă introspecţie? Memoria are un filtru care ne împiedică să retrăim amintirile ca atunci când s-a întâmplat prima dată. Emoţiile nu se produc la comandă şi cu atât mai puţin când îţi imaginezi viaţa sau îţi aminteşti trecutul, ci numai atunci când trăieşti viaţa fără prea multă analiză a universului interior în clipele respective. Retrospecţia las-o pentru ora de dinaintea somnului.

Pai nu are legatura in totalitate. Exista persoane depresive, dar care se mai bucura inca de 'placerea' lucrurilor simple.
Si inteleg ca e delicata treaba, nimeni nu o priveste superficial, am spus ca tu intri in amanunte irelevante. Un AD care iti prieste ar trebui sa rezolve ambele probleme, si gata. Dar vai, am uitat. AD-urile nu "rezolva" nimic. doar iti maresc nivelul de toleranta.

Costy vorbeste cu medicul tau psihiatru am impresia ca trebuie sa maresti doza de la o pastila pe zi la doua.
Eu in prezent iau 3 pastile de cipralex pe zi si ma simt bine.

Okto tu ai dreptate in ce spui, si eu astept sa inceapa medicamentul sa-si faca efectul, insa totusi cand spui 6 luni e usor de spus din gura si greu de facut, ce faci pana atunci cand nu numai ca nu ai emotii, insa nu te bucura nimic din placerile simple asa cum spune Asylum ca pe unii cu Depresie inca ii mai bucura, cum treci pana atunci cand simti ca nu ai pentru ce ajunge pana maine ?! Nu ai moment, simti ca nu mai ai ce face pana peste 2 ore. Si asta nu cu voia mea, pur si simplu ai un disconfort care te face sa simti asta. Iar cand ma simteam mai bine, fara sa vreau venea de la sine.
SI aceasta introspectie ma ingrijoreaza pentru ca si eu stiu ca nu este deloc in ordine, de fapt teama am, recunosc, am teama pentru ca simt ca nu mai pot rezista mult sa trec prin mizeria asta de boala si mi-e sa nu fac vreo prostie.
Stiu ca uneori ce-mi vine sa fac e obsesie (chiar daca lucruri minore dar aiurea total) dar crede-ma ca iti vine sa faci chestia aia asa de tare ca nu te poti abtine pana nu consumi obsesia, dupa ce s-a consumat constati ca tot nu esti multumit si te gandesti la altceva acre eventual sa te multumeasca, e aiurea raaaau tare.
Daca-mi pun in cap sa cumpar ceva, nu mai dorm noaptea de nerabdare si agitatie, dupa ce iau..tot nu mi-e bine, ma gandesc la altceva si acel altceva se transforma iar in obsesie.
Urata boala omule, cand trece de la sine nu mai ai asa ganduri, deci trebuie sa treaca intai.
Lasa ca inainte cand ma uitam la un film, ma captiva, ma interesa, eram curios sa vad ce se intampla acolo, acuma ma uit acolo si mintea mea e distrasa ca si cum in fundal gandul meu e in alta parte, asta in Anxietate, in Depresie n-am ganduri dar nici atent nu sunt ca nu simt ca-mi aduce placere.
Cum sa traiesc ca inainte cand nu simt ca inainte ? Si in primul rand nici inainte nu eram bine pana la urma, Anxietate aveam de la 8 ani, doar ca nu aveam Anhedonie deloc si ma captiva orice.

Asylum nu am spus ceva contra la AD-uri, eu astept doar sa-si faca efectul si doresc ca pana atunci sa ma simt asa incat sa pot avea aceasta rabdare.

Carlo o sa ma duc Luni la medic sa discut cu el, dupa 21 zile nu vad mare diferenta si mai mult, de Sambata Anxietatea s-a mai amplificat. Trei Cipralex de 10 nu e cam mult totusi ?!

The Master nu mai pune intrebari prostesti, incerca si tu sa te intaresti ce draq ca doar nu esti muiere!!!uite si eu am de cateva zile din nou obsesi si ganduri, sunt destul de stresat din cauza lor, sunt iritat si am o stare de nervozitate, dar imi continui viata!!!nici muierile nu se vaita asa ca tine, revino-ti la realitate!!!

Am stat ca un zevzec pe net in loc sa gatesc ceva care stiu ca-mi prieste. Cand am ajuns din nou pe-acas, baba facuse Fasole. Cu toate ca nu prea imi pica bine, am mancat de voie de nevoie.
Acu am Disbioza, Balonare. Consecinta implicita este un sentiment intens de Jale.
Poate ca am sa trag si un Partz...

A mai ramas o ultima Salvare, dar nu prea imi arde de astea acu
-

Ahahaha, asta a fost misto. Bravo, Germoante, ce-am mai ras! :))))))))))
Sau poate... chiar erai serios.. si nu mi-am dat eu seama?? :)))))

Asa e, cand n-avem familie, copii, serviciu si treaba/stress care sa ne asigure stimularea externa, ne-apuca o Anhedonieee... si ne vaitam pe romedic cat e ziulica de lunga...

Hai gata, ca acu' vine Costy/The Master si ne trage o-njuratura la toti.

Eu nu inteleg cine sau ce este acel master ? De fapt stiam ca master era prima copie la casetele video adica cand copiai de pe original pe cealalta.
Adriane daca vrei tie iti zic asa: sunt foarte bine, dansez de atata bine.
Tu ai o stare care-ti permite probabil sa-ti vezi de treaba, daca ai avea starea mea o ora nu stiu ce ai face, am si eu de multe ori stare mai acceptabila cum am avut saptamana trecuta de exemplu.
Crezi ca nu mi-ar pare bine sa spun ce bine imi este ?
Si sa mai stii ceva, cine tine in el si nu spune mai tarziu poate cadea brusc si nu se mai ridica, mai bine spui si gata daca simti ca vrei sa faci asta. Iar cine nu spune ori se ascunde ori nu ii e indeajuns de rau, multi nu vor sa para "muieri" de parca asta conteaza.
Sigur ca este o tampenie pana la urma, exista permanenta Anxietate in spate, cand spui ce simti creierul crede ca din discutie s-ar putea gasi o solutie sa iasa din rau desi real stim ca nu este asa.
In momentul in care te simti bine dispare automat preocuparea pentru ca nu mai este necesara si ai scapat.
Desi de fapt analiza asta iti arata cine esti cu adevarat, am discutat eu cu un psiholog si mi-a spus ca el ar face analiza toata viata doar ca se cunoasca mai bine iar eu i-am spus ca nu as avea bani pentru asta.
Afectiunea este una, insa manifestarea ei arata ce se ascunde in spate, te ingrozesti cand afli, crede-ma, mai mult asta ma sperie, scoate la suprafata nebunia din capul tau.
Tu spui ca ai ganduri si obsesii, boala ta doar le scoate la inaintare, insa originea lor e in aalta parte din pacate.
Concluzia este ca analiza nu ne ajuta real sa ne facem bine dar ne ajuta sa ne cunoatem mai bine si sa ne dam seama cand suntem pe calea buna si cand pe calea nebuniei din capul nostru.
Tot ce pot face real este sa astept sa-si faca medicamentul efectul si sa fie bine incet incet, iar intre timp sa-mi vad de treburi cat pot ca apoi cand o sa scap, sa mearga treaba bine, sa ma uit si eu la un film si sa ma atraga si asa mai departe.

The_eye nu injur ca nu am de ce, nu de asta suntem aici.

"Asa e, cand n-avem familie, copii, serviciu si treaba/stress care sa ne asigure stimularea externa, ne-apuca o Anhedonieee.."
hai ca si tu exagerezi. daca n-ai avea vreo problema, nu ai fi aici :)

@Asylum:

Da, zic o gramada de prostii, ma mir ca nu baga mai multa lume de seama. Oricum, vorbeam la persoana I plural. La mine e mai grav decat la Costy.. dar ce sens are sa ma plang??

the_eye acuma am vazut fraza aia, nu mai face misto ca nu este bine, poti sa ai si copii si treaba si ce vrei tu, cand nu mai simti nimic si cand simti ca nu te mai intereseaza nici copii nici nimic te va lua groaza, zi mai bine Doamne fereste, iar cand vrei mecanic sa te intereseze sa constati ca orice tenta de a face ceva te darama psihic pentru ca tu real in acel moment nu ai nici o motivatie iar fara ea nu ai puterea psihica de a mai face acel lucru.

Nu e vb ca te plangi, insa atunci de ce este deschis acest topic despre AD si Depresie daca nu sa spunem ce luam si cum ne simtim ? Ce vrei sa spunem ? Ce film am vazut ieri sau unde ne decem maine ?

Sincer e benefic ca cei care au afectiuni sa fie lasati sa spuna ce li se intimpla, daca nu aici atunci unde?Medicul nu are cum sa asculte zilnic pe nimeni si oricum s-a instalat superficiliatatea in toate aspectele.Am o cunostiinta care sufera de TOC intr-un mod dramatic, cine vede persoana-i zice un sfat trecator, dar in interior omul e chinuit de ginduri compulsive carora nu le face fata fara ajutorul cuiva.Cind mi-a desfasurat in ce constau obsesiile si cit de des se gindeste la suicid, am hotarit sa ascult, zilnic sau cit mai des pot, cum se simte.

k.v. nu stiu cine e persoana care sufera de TOc dar este pacat sa nu ia tratament. E adevarat ca nu se vindeca, dar sunt situatii in care starea se imbunatateste cu peste 70-80%. E pacat ca o persoana sa se chinuie asa, doar de teama antidepresivelor.
Un gand cu pace!
Prozac

@prozac

Tu ai intentii bune, dar povestea e ca ce tie-ti face bine pe altul-l poate ucide.Persoana in cauza si-a petrecut mai bine de 5 ani din tinerete prin spitalele de psihiatrie, in modul asta si-a finalizat studiile.Medicatia nu numai ca nu l-a ajutat, l-a adincit in aceasta situatie.Sunt povesti de viata, adevarate, grele pe care nu le desfasor pt ca nu e nici loc nici timp.

k.v, sunt convinsa ca ai dreptate. Ti-am spus efectele secundare ale medicatiei care pe mine erau sa ma omoare, si nu glumesc, vorbesc la modul cel mai serios.

Nu eram supusa unui tratament bun si imi venea sa urlu de neputinta, de durere ca cineva sa ma asculte, sa-mi aline cumva suferinta.Speram intr-o minune, ma rugam neincetat Domnului Isus si Fecioarei Maria, daca nu e cu putinta sa ma vindece, atunci sa-mi curme suferinta.Si eram atat de lucida si de constienta in acea suferinta!!!
Cochetam cu ideea mortii si in acelasi timp nu vroiam sa ma dau batuta pentru surasul copilului meu. Imaginea lui imi aparea in minte atunci cand am fost poate pe punctul de a termina cu viata. Am cedat intotdeauna pentru copilul meu, sperand ca va exista o cale, o luminita cat de mica care sa ma salveze. A venit acea luminita, mai tarziu, dar a venit!

Am dat peste alt medic care s-a ingrozit, da asta e cuvantul cand a vazut ce iau si pentru ce iau acele medicamente. Mi-a spus povesti adevarate, despre oameni pe care noi ii credem puternici, cu functii mari si care iau medicamente si sunt ameliorati.
Mi-a dat Dumnezeu aceasta sansa si nu ezit sa-I multumesc! Oriunde, atat cat pot.

Atat pot sa-ti spun, am momente cand mi-e rau si asta nu ascund nimanui, insa nici pe departe nu traiesc Iadul pe care l-am trait atunci.
Imi vad de viata ca un om normal, ma simt ca un om normal cu unele limite pe care doar cei dragi mi le stiu.
Si nu in ultimul rand, ma bucur din suflet ca sunt alaturi de copilul meu si il cresc, asa cum pot mai bine.

Am impartasit povestea mea, poate in a spune ca mai e o sansa, cat de mica pentru a lupta. Poate ca nu e o poveste de succes, insa e o speranta de care trebuie sa ne agatam, mai ales cand suntem jos, cand simtim "talpa Iadului"
Un gand bun tuturor!
Prozac

@prozac

O sa redau citeva fragmente din articolul, , Medicamentele care ne controleza viata, , :Dr Gabriel Ciucu, medic psihoterapeut in cadrul Asociatiei Nationale Antidrog, spune ca dependenta se instaleaza relativ rapid, din pacate fara nici-un semnal de alarma.O benzodiazepina(faimosul si vechiul Diazepam), dar si mai noul Lexotan, nu trebuie luate mai mult de 10 zile.Pe tremen lung tratamentul trebuie intercalat cu pauze de 10 zile.Altfel pacientului, dupa doua saptamini-i trebuie o doza dubla.Apoi, de trei ori mai mult.Dupa asta, are nevoie de una si la prinz.Profesorul Ionescu de la spitalul de pshiatrie Obregia, a facut un studiu asupra dependentei de Xanax, un antixiolitic care contine alprazolam.El, a observat, ca la putin timp dupa aparitia acestui medicament pe piata romaneasca, sectia s-a umplut de pacienti care nu mai puteau scapa de el.Toti acuzau neliniste:nod in git, tahicardie, dureri de cap, ameteli, tremuraturi ale mainilor, transpiratii calde, reci, vertij.Dupa o anamneza foarte amanuntita si-a dat seama ca toti aveau in comun, tratamentul cu Xanax prescris de medicul de familie.Cu acesti pacienti se lucreaza greu, deoarece ei nu-si dau seama ca sunt dependenti.Iau Xanax pt ca le-a fost recomandat de medic si se simt bine cu el.Daca le spui ca se simt rau din cauza lui, nu te cred!.Simptomele dependentei mimeaza alte boli-insuficienta cardiaca, tensiune si iti cer sa le dai ceva pt inima!.Sau se duc la alt medic."...text Mihaela Doina Radulescu

Draga, prozac la orice medic te-ai duce iti da tot ceva care actioneaza asupra SNC-ului, poate tu nu esti de acord ca am afisat acest text, dar tare ma tem ca o sa ajungem in curind ca personajele din filmul Idiocracy.Uite ca avem deja psihiatri, terapeuti, care studiaza toate fenomenele declansate de psihotrope si incearca sa evite cit de mult posibil, dupa caz, administrarea lor.Te-am intrebat daca stii povestea antidepresivului Prozac pe care tu-l iei de atitia ani de zile, sigur nu ai cu ce sa-l inlocuiesti?

k.v. eu nu mai iau prozac de vreo 3 ani. iau tot AD, dar nu Prozac;isi terminase efectul.

sa nu crezi ca nu am incercat cu metode naturiste, oho si cate n-am incercat...
am fost la dl dr Pavel Chirila in Voluntari si am incercat si cu dansul un tratament homeopat. vazandu-ma atat de neputincioasa, mi-a spus sincer ca nu ma poate ajuta si ca sa merg totusi la psihiatru. un sfat intelept si sincer, uitandu-ma in urma.

nu stiu care va fi consecinta acestor medicamente in timp, habar n-am, mi-e frica sa ma gandesc, insa mai tare mi-e frica sa nu am vreo recadere, sa nu pot ajunge din cauza obsesiilor sa-mi strang copilul in brate, intelegi?
asta e temerea cea mai mare.

poate suna dramatic, insa primii ani din viata ai copilului meu au fost un chin pentru mine, pentru sufletul meu. nu intelegeam de unde atat de multe ganduri urate/violente la adresa copilului meu? nu avea nici-o logica in mintea mea?!
eram o familie tanara care si-au dorit mult un copil si cand l-am avut sa nu ma pot bucura de el?!
pare absurd cand povestesti...
aveam ganduri si impulsuri violente...cumplite, infioaratoare la adresa lui ca bebelus si nu intelegeam de ce, cum, ce fel de mama sunt eu?!
o parte din mintea mea imi dadea aceste ganduri, cealalta parte rationala le respingea, era un duel parca intre bine si rau. gasisem o modalitate de a evita: sa nu raman singura cu copilul!
dar era aberant?!
copilul meu avea nevoie de mine, de nimeni altcineva, decat de mine.
il cuprindeam in brate si eram cuprinsa de o frica paralizanta sa nu-i fac rau. acea frica o aveam cu mine mereu, peste tot.
devenisem trista, abatuta, dezamagita, cuprinsa de o neputinta fara margini.

cum, cum sa cresti un copil asa?
nu preferi sa iei ORICE numai sa te simti mai bine?

Prozac

scuze, m-am intins

@prozac

Frica se hraneste cu suflet si minte, gaseste o solutie si mergi increzatoare in viata, altfel creezi fisuri in vindecare.In final de ce ne temem?ce va fi, va fi, gasim atunci pe moment o solutie, daca te canalizezi pe acel gind de frica stii bine ca nu este in folosul tau, desigur usor de zis greu de facut.Ma bucur ca esti bine.

salutare tuturor!
Prozac ce medicamente iei tu acuma?eu iau jumate de mirzaten 30 mg si nu simt mare lucru.le iau de peste o luna!!!chestia e ca nu ma simt chiar rau, deoarece cred eu fac sport, ma relaxez ascult muzica, insa gandurile si obsesiile sunt tot acolo ca si inainte!!!cred ca o sa ma programez din nou la medic, insa mie mi se pare ca o ia cam in gluma, e genul de medic care mi-a zis sa ocolim pastilele :)

apropo de TOC, eu nu as putea asculta pe cineva enumerandu-si ideile compulsive, de frica sa nu le adopt si eu. la mine sunt doar probleme minore, de genul..verific de vreo 10 ori o incapere, iar alarma, desi o pun si o verific de nu stiu cate ori una dupa alta, nu pot sa dorm pana nu o mai verific o data. nu stiu in ce masura asta se poate numi comportament compulsiv.

Adrian, iau Fevarin de 100mg axcum. Atat slava Domnuluii! As fi vrut sa scad mai jos, insa chiar acum doua saptamani am avut o perioada depresiva rau. Mi-e teama.

Nu te repezi sa schimbi medicul, mi se pare ca procedeaza foarte bine. Trebuie inceput cu doza cat mai mica si pe perioada cat mai mare de timp ca organismul sa se obisnuiasca. Nu ai vrea sa-ti dea doza mare, sa fi groggy, sa dormi pe tine si sa nu te poti concentra.
Vezi ce zice data viitoare, poate iti va mari doza, nu stiu.

Asylum, noi cei cu vulnerabilitate psihica nu este indicat sa ne spunem offurile pentru ca se poate intampla sa ni le insusim. Nu, nu patim mare lucru, decat o stare proasta, anxietate, teama samd Mai bine, ne rezumam la "obsesii cu caracter violent" fara a face a descriere amanuntita.

k.v de-as sti o modalitate o scap de frica...

@prozac

Daca tii acele ginduri mascate de o, , stare de bine, , iti fortezi psihicul, care la unii nu face fata, si dai in alta afectiune.N-as fi crezut ce univers infinit de obsesii poate dezvolta mintea umana, acum nimic nu ma mira si nu ma infricoseaza, am stat linga oameni ce se aflau in cele mai cumplite stari:atac de panica, episod psihotic cu absolut tot ce poate tine de asta, fobii si obsesii din cele mai bizare de la teama de o simpla eticheta a unei haine pina la obsesia propriei fete in descompunere si gindul, , voi muri maine, ,..Nu zic ca este o incintare sa faci fata zilnic la toate acestea, dar macinindu-te in tacere nu vei iesi la liman.

iar vi cu ceaiurile si cu ierburile tale kv.vrei sa o convingi pe prozac ca nu-s bune medicamentele sau care e faza?lasa omul in pace ca dupa atatia ani de boala stie si ea ce e mai bine ptr dansa!!

Cineva care a fost avertizat de doua ori de adm.nu se potoleste, a treia oara sper ca va coincide cu blocarea contului."Unde dai si unde crapa", unii oameni nu lasa prostul obicei de a se ocupa cu, , batut cimpii, sau jignit utilizatorii asa de placere ca nu si-a facut efectul antidepresivul.

uite cine zice de jignire...citeste randurile scrise de tine mai sus lui okto

Aprob ce spune k.v, tacand nu e okey, eu cand povestesc ce simt, simt cum ma simt mai bine de fiecare data, de fapt de aia si simt nevoia sa scuip afara orice, chiar si cand descriu gandurile la psiholog sau altuia, este o mare mare eliberare sa stiti, deci ceva se intampla cand dai afara.
S-a intamplat de mai multe ori de exemplu sa simt ca doresc sa spun ce simt chiar sa descriu ganduri si tot, unul din membrii familiei in loc sa asculte a schimba subiectul si am devenit brusc foarte nervos si iritat, am plecat repede de acolo, deci se cerea musai sa povestesc alea nu altceva, de ce asa nu stiu. Simteam ca altceva nu ma interesa decat sa spun ce aveam de spus, nu se consuma asta, nu imi era bine. Era clar ca nu era okey dar asta era.
Acuma cine explica de unde nevoia acuta de a povesti astea, e smecher mare, mai ales ca la perioade scurte apar noutati deci comportamentul nu e acelas.
Poate altii se simti bine tacand, nu stiu, eu cel putin stiu ca la mine cand imi vine sa spun si nu spun, pune o presiune pe psihic enorma.
Nu sunt deacord cu k.v cum ca ca poti sa controlezi ce simti, cel putin in Depresie si Anxietate nu ai nici o sansa, pur si simplu acele ganduri te cuprind chiar daca nu doresti si chiar daca nu te gandesti tu, te conduc, te domina si nu poti sa te opui indiferent ce atitudine vrei sa iei in moc constient, in momentul in care iti revii, trece totul de la sine si tu nu mai trebuie sa faci nimic in acest sens, iar daca constient te gandesti la prostii, ai sa observi ca nu are nici o importanta, tot bine iti este.
Daca era asa usor nu se mai numeau boli si era foarte simplu.

Inca ceva, cand ma duc la psiholog observ ca cel mai bine ma simt acolo cand discutam de din astea in sfera psihiatriei si psihologiei, cand vin alti pacienti chiar imi face placere sa le aud povestile, nu ma deranjeaza deloc ca-si povestesc nebunia, chiar imi face deosebita placere sa ii aud spunand ce simt, ce gandesc, si asta este foaaarte ciudat, chiar alte subiecte sunt pe locul doi chiar la mod general, oi fi innebunit de tot ?
Daca unul povesteste mai sumar eu il intreb sa descrie mai amanuntit ce si cum.
Acum cand scriu chiar rad, parca m-as simti mai bine cand stiu ca-s in discutie cu din astia mai sariti asa ca mine, parca cei sanatosi sunt mai departe de lumea mea cumva, e doar o impresie.

@Costy2007
Azi e marti si 13, eu ador aceasta zi, dar asta nu inseamna ca trebuie sa intelegi pe dos.Ia vezi ce zic pe topicul, , Anxietate cu atacuri de panica si depersonalizare, , pag.32.

Am citit, am inteles ce ai spus dincolo dar tot nu am inteles la ce te referi cand ai spus sa nu inteleg pe dos ! Oricum Stefan era un adolescent care nu stia prea multe depre ce are, se speria din orice din aceasta cauza, el isi alimenta singur teama prin asta, e cu totul altceva.
Ca daca eu de exemplu as avea un atac de panica stiu ca nu mor si nu am nimic, astept sa treaca si am scapat, dar daca am teama ca mor sau ca plesneste nu stiu ce din cauza ca nu stiu ce si cum, e naspa pentru ca o sa stau mereu cu teama in san aiurea, iar teama asta poate duce la un viitor atac si tot asa.
Dar este altceva cand stii despre ce este vorba si nu ai ce face.
Adevarat asa cum spui ca medicatia poate face rau, de aia este foarte bine sa fim documentati ca in caz de urgenta cand nu mai poti si trebuie sa iei un timp, macar sa apelam la medicamente cat mai putin nocive, eu de exemplu asa cum am spus am refuzat Litiu, Orfiril si Seroquel, la altii ajuta, mie mi-ar face mai mult rau decat bine pe efecte secundare, medicul a fost hot si credea ca ma duce, insa i-am explicat ca nu prea merge cu mine asa.