Principiile irationale de viata ale lui Albert Ellis
Dragii mei, nu stiu daca va va ajuta foarte mult, sunt situatii in care e clar nevoie de interventia medicului psihiatru sau cel putin a psihoterapeutului, dar cred ca multe din problemele emotionale de care suferim multi dintre noi, in afara de alte cauze ( dezechilibre chimice, nu stiu, nu sunt specialist) au un raspuns in articolul urmator
A fi perfecta !
Trimis de AlexaCrisL la 27 Aprilie 2007, ora 15:37
Ce ne arata occidentul ? Competitie si comparatie! Asta duce la devalorizare de sine, la perfectionism nevritoc!!! Ellis / creatorul psihoterapiei cognitiv comportamentale In procesul de educatie, parintii transmit copiilor anumite credinte cu privire la viata (altii, sine etc). Astfel, invatam sa gandim ca lucrurile trebuie sa se intample cum dorim noi. Oamenii trebuie sa ne placa, sa ne iubeasca, sa ne aprecieze si sa ne respecte. Prea putini sunt parintii care isi invata copiii cum sa reactioneze atunci cand lucrurile nu se intampla cum isi doresc ei (de ex. cum sa reactionez daca ma paraseste prietenul, daca pic un examen, daca imi moare partenerul de viata sau copilul / ex dat in articolul prezent). Apare astfel o discrepanta intre ceea ce ne dorim si ceea ce se intampla in realitate. In viata nu exista garantii. Fiecare alegere implica riscuri. Cu cat avem o gandire mai flexibila cu atat vom reusi sa ne adaptam mai usor la mediu. Fiecare problema are 2 aspecte. Aspectul emotional si cel practic. De multe ori ne lasam condusi atat de mult de emotii incat nu observam solutia la problema cu care ne confruntam. Astfel, ne infuriem si nu ne dam seama ca de fapt nu este atat de grav, iar solutia este foarte simpla. Vreau sa mentionez aici legatura deosebit de importanta intre ganduri si emotii. Emotiile nu apar din senin, nu pica peste noi fara ca noi sa putem face ceva. Ganditi va la culturile care rad la inmormantare. De ce? Deoarece cred ca persoana iubita a plecat spre o lume mai buna. Unde e diferenta intre ei si noi care plangem? In modul in care percepem evenimentul. La fel se intampla cu orice eveniment. Unii plang, altii se intristeaza, insa gasesc resurse sa se mobilizeze. Avem astfel, emotii negative functionale si disfunctionale. Cele functionale (tristetea) ne ajuta sa rezolvam problema sau sa ne adaptam la situtatie daca aceasta nu poate fi schimbata. Cele disfunctionale (furia, depresia) nu ne ajuta sa rezolvam problema sau sa ne adaptam daca situatia nu poate fi schimbata. Emotiile disfunctionale sunt generate de 4 tipuri de ganduri: 1. TREBUIE / trebuie sa se intample cum imi doresc eu, oamenii trebuie sa ma placa, etc. ptr a creea emotii functionale se inlocuieste cu E DE PREFERAT, MI AS DORI. Daca suntem sinceri si urmarime situatiile in care ne enervam si spunem ca celalalt ar fi trebuit sa faca asa sau altfel, e de fapt ceea ce ne dorim. Insa, IN VIATA LUCRURILE NU SE INTAMPLA CUM VREM NOI INTOTDEAUNA< CHIAR DACA NE DORIM ASTA 2. CATASTROFAREA / e groaznic, e catastrofal / se inlocuieste cu se paote si mai rau. Ganditi va ca atata timp cat exista viata exista si speranta. 3. TOLERANTA SCAZUTA LA FRUSTRARE - nu pot tolera asa ceva (caracteristica in cazul furiilor) / chiar daca nu imi place situtatia, pot tolera. Hai sa vad ce pot face sa schimb situatia. 4. EVALUARE GLOBALA / de sine - luam un comportament al nostru si ne evaluam ca si persoana. Gresesc ceva si imi spun - ce prost sunt. Un comportament nu poate evalua persoana noastra. Noi facem atat actiuni performante cat si mai putin performante. In cazul depresiilor apare frecvent o evaluare subestimativa in cazul esecurilor. La fel si cu ceilalti. Ne place sa i categorisim dupa un comportament: e prost - a picat la un examen (dar "uitam" sa amintim reusitele persoanei in alte arii sau la alte examene, etc). LISTA GÂNDURILOR IRAŢIONALE DE BAZĂ (Ellis) 1. Trebuie cu orice preţ, totdeauna, să obţin dragoste şi aprobare de la toate persoanele pe care le consider semnificative. 2. Trebuie să mă dovedesc totdeauna competent şi plin de succes măcar într-un domeniu important al existenţei. 3. Consider că viaţa este îngrozuitoare, oribilă, catastrofală atunci când lucrurile nu merg aşa cum doresc. 4. Trebuie totdeauna să blamez, să critic şi să pedepsesc cu severitate pe oamenii care s-au purtat urât cu mine sau care sunt în general răi. 5. Dăcă o situaţie devine ameninţătoare sau periculoasă, trebuie să mă preocup permanent de ea şi să mă îngrijorej din cauza ei. 6. Consider că este oribil şi îngrozitor dacă nu reuşesc să găsesc o soluţie ca lucrurile să meargă mai bine. 7. Tulburările emoţionale sunt datorate unor factori exteriori şi avem o posibilitate redusă de a ne controla sentimentele, aşa cum sunt depresia sau ostilitatea. 8. Consider că este mai uşor să evit dificultăţile vieţii şi responsabilităţile decât să mă bucur de efectele binefăcătoare ale autodisciplinei. 9. Consider că trecutul meu este atotputernic şi că el determină sentimentele şi comportamentele mele prezente. 10. Atunci când sunt frustrat, tratat în mod nedrept sua respins, consider că lucrurile merg oribil, teribil, catastrofal. 11. Pentru a mă simţi liniştit trebuie să mă bazez pe o anumită ordine şi siguranţă sau pe o putere supranaturală. 12. Modul în care mă autopercep şi mă valorizez depinde de performanţele mele şi de modul în care oamenii mă apreciază. Înlocuirea gândurilor automate iraţionale nu se face instantaneu, ci este o deprindere care se formează prin exerciţiu, la fel ca deprinderea de a conduce maşina, de a cânta la pian sau de a juca tenis. Cateva ganduri rationale si adaptative sunt urmatoarele: 1. Chiar daca nu imi place inteleg ca nu trebuie sa fie cum vreau eu 2. In viata lucrurile nu se intampla intotdeauna cum imi doresc 3. Chiar daca am gresit acum, asta nu inseamna ca sunt o persoana rea. 4. Chiar daca am pierdut pe cineva drag, nu inseamna ca viata nu mai are sens. Depresia, nu ma ajuta sa merg mai departe (ba chiar pot provoca temeri altora). 5. Chiar daca imi doresc foarte mult, inteleg ca nu pot placea toti oamenii, la fel dupa cum nici eu nu ii plac pe toti. E necesar apoi sa lucram si asupra emotiilor in profunzime. Relatia dintre gind-sentiment-actiune - daca gindesti negativ, te simti negativ si actionezi in consecinta) Convingeri disfunctionale/negative : dorintele mele nu conteaza, nu merit sa fiu iubit/a. Distorsiunea cognitiva - "profetia autoimplinita/prezicerea viitorului" (prevad ca o sa fie rau - gindire irationala) + descalificare a pozitivului din orice situatie + etichetari + exagerari + "ghicire a viitorului" + "citirea gindurilor altor pers " (ma primeste din complezenta, nu ca asa simte) + afirmatii categorice + judecati afective + amplificari pe negativ + suprageneralizarea + tendinta de a "catastrofiza" evenimentele si situatiile + gindirea in extreme (alb si negru, fara nuante) + afirmatii de tipul "trebuie" cu orice pret + solicitari irealiste + rigiditatea si inflexibilitatea + defensivitatea Personalitati cu tendinta de a gindi negativ: ingrijoratul (produce anxietate), hipercriticul (genereaza autostima scazuta), victima (induce depresie), perfectionistul (provoaca stres cronic, epuizare nervoasa, descurajare) psihoterapeut Crisa Levitchi, www.sensart.ro
A fi perfecta !
Trimis de AlexaCrisL la 27 Aprilie 2007, ora 15:37
Ce ne arata occidentul ? Competitie si comparatie! Asta duce la devalorizare de sine, la perfectionism nevritoc!!! Ellis / creatorul psihoterapiei cognitiv comportamentale In procesul de educatie, parintii transmit copiilor anumite credinte cu privire la viata (altii, sine etc). Astfel, invatam sa gandim ca lucrurile trebuie sa se intample cum dorim noi. Oamenii trebuie sa ne placa, sa ne iubeasca, sa ne aprecieze si sa ne respecte. Prea putini sunt parintii care isi invata copiii cum sa reactioneze atunci cand lucrurile nu se intampla cum isi doresc ei (de ex. cum sa reactionez daca ma paraseste prietenul, daca pic un examen, daca imi moare partenerul de viata sau copilul / ex dat in articolul prezent). Apare astfel o discrepanta intre ceea ce ne dorim si ceea ce se intampla in realitate. In viata nu exista garantii. Fiecare alegere implica riscuri. Cu cat avem o gandire mai flexibila cu atat vom reusi sa ne adaptam mai usor la mediu. Fiecare problema are 2 aspecte. Aspectul emotional si cel practic. De multe ori ne lasam condusi atat de mult de emotii incat nu observam solutia la problema cu care ne confruntam. Astfel, ne infuriem si nu ne dam seama ca de fapt nu este atat de grav, iar solutia este foarte simpla. Vreau sa mentionez aici legatura deosebit de importanta intre ganduri si emotii. Emotiile nu apar din senin, nu pica peste noi fara ca noi sa putem face ceva. Ganditi va la culturile care rad la inmormantare. De ce? Deoarece cred ca persoana iubita a plecat spre o lume mai buna. Unde e diferenta intre ei si noi care plangem? In modul in care percepem evenimentul. La fel se intampla cu orice eveniment. Unii plang, altii se intristeaza, insa gasesc resurse sa se mobilizeze. Avem astfel, emotii negative functionale si disfunctionale. Cele functionale (tristetea) ne ajuta sa rezolvam problema sau sa ne adaptam la situtatie daca aceasta nu poate fi schimbata. Cele disfunctionale (furia, depresia) nu ne ajuta sa rezolvam problema sau sa ne adaptam daca situatia nu poate fi schimbata. Emotiile disfunctionale sunt generate de 4 tipuri de ganduri: 1. TREBUIE / trebuie sa se intample cum imi doresc eu, oamenii trebuie sa ma placa, etc. ptr a creea emotii functionale se inlocuieste cu E DE PREFERAT, MI AS DORI. Daca suntem sinceri si urmarime situatiile in care ne enervam si spunem ca celalalt ar fi trebuit sa faca asa sau altfel, e de fapt ceea ce ne dorim. Insa, IN VIATA LUCRURILE NU SE INTAMPLA CUM VREM NOI INTOTDEAUNA< CHIAR DACA NE DORIM ASTA 2. CATASTROFAREA / e groaznic, e catastrofal / se inlocuieste cu se paote si mai rau. Ganditi va ca atata timp cat exista viata exista si speranta. 3. TOLERANTA SCAZUTA LA FRUSTRARE - nu pot tolera asa ceva (caracteristica in cazul furiilor) / chiar daca nu imi place situtatia, pot tolera. Hai sa vad ce pot face sa schimb situatia. 4. EVALUARE GLOBALA / de sine - luam un comportament al nostru si ne evaluam ca si persoana. Gresesc ceva si imi spun - ce prost sunt. Un comportament nu poate evalua persoana noastra. Noi facem atat actiuni performante cat si mai putin performante. In cazul depresiilor apare frecvent o evaluare subestimativa in cazul esecurilor. La fel si cu ceilalti. Ne place sa i categorisim dupa un comportament: e prost - a picat la un examen (dar "uitam" sa amintim reusitele persoanei in alte arii sau la alte examene, etc). LISTA GÂNDURILOR IRAŢIONALE DE BAZĂ (Ellis) 1. Trebuie cu orice preţ, totdeauna, să obţin dragoste şi aprobare de la toate persoanele pe care le consider semnificative. 2. Trebuie să mă dovedesc totdeauna competent şi plin de succes măcar într-un domeniu important al existenţei. 3. Consider că viaţa este îngrozuitoare, oribilă, catastrofală atunci când lucrurile nu merg aşa cum doresc. 4. Trebuie totdeauna să blamez, să critic şi să pedepsesc cu severitate pe oamenii care s-au purtat urât cu mine sau care sunt în general răi. 5. Dăcă o situaţie devine ameninţătoare sau periculoasă, trebuie să mă preocup permanent de ea şi să mă îngrijorej din cauza ei. 6. Consider că este oribil şi îngrozitor dacă nu reuşesc să găsesc o soluţie ca lucrurile să meargă mai bine. 7. Tulburările emoţionale sunt datorate unor factori exteriori şi avem o posibilitate redusă de a ne controla sentimentele, aşa cum sunt depresia sau ostilitatea. 8. Consider că este mai uşor să evit dificultăţile vieţii şi responsabilităţile decât să mă bucur de efectele binefăcătoare ale autodisciplinei. 9. Consider că trecutul meu este atotputernic şi că el determină sentimentele şi comportamentele mele prezente. 10. Atunci când sunt frustrat, tratat în mod nedrept sua respins, consider că lucrurile merg oribil, teribil, catastrofal. 11. Pentru a mă simţi liniştit trebuie să mă bazez pe o anumită ordine şi siguranţă sau pe o putere supranaturală. 12. Modul în care mă autopercep şi mă valorizez depinde de performanţele mele şi de modul în care oamenii mă apreciază. Înlocuirea gândurilor automate iraţionale nu se face instantaneu, ci este o deprindere care se formează prin exerciţiu, la fel ca deprinderea de a conduce maşina, de a cânta la pian sau de a juca tenis. Cateva ganduri rationale si adaptative sunt urmatoarele: 1. Chiar daca nu imi place inteleg ca nu trebuie sa fie cum vreau eu 2. In viata lucrurile nu se intampla intotdeauna cum imi doresc 3. Chiar daca am gresit acum, asta nu inseamna ca sunt o persoana rea. 4. Chiar daca am pierdut pe cineva drag, nu inseamna ca viata nu mai are sens. Depresia, nu ma ajuta sa merg mai departe (ba chiar pot provoca temeri altora). 5. Chiar daca imi doresc foarte mult, inteleg ca nu pot placea toti oamenii, la fel dupa cum nici eu nu ii plac pe toti. E necesar apoi sa lucram si asupra emotiilor in profunzime. Relatia dintre gind-sentiment-actiune - daca gindesti negativ, te simti negativ si actionezi in consecinta) Convingeri disfunctionale/negative : dorintele mele nu conteaza, nu merit sa fiu iubit/a. Distorsiunea cognitiva - "profetia autoimplinita/prezicerea viitorului" (prevad ca o sa fie rau - gindire irationala) + descalificare a pozitivului din orice situatie + etichetari + exagerari + "ghicire a viitorului" + "citirea gindurilor altor pers " (ma primeste din complezenta, nu ca asa simte) + afirmatii categorice + judecati afective + amplificari pe negativ + suprageneralizarea + tendinta de a "catastrofiza" evenimentele si situatiile + gindirea in extreme (alb si negru, fara nuante) + afirmatii de tipul "trebuie" cu orice pret + solicitari irealiste + rigiditatea si inflexibilitatea + defensivitatea Personalitati cu tendinta de a gindi negativ: ingrijoratul (produce anxietate), hipercriticul (genereaza autostima scazuta), victima (induce depresie), perfectionistul (provoaca stres cronic, epuizare nervoasa, descurajare) psihoterapeut Crisa Levitchi, www.sensart.ro
1 comentarii
Textul asta era potrivit la sectiunea psihoterapie ! Hello Cinderella, ai primit mesajele mele ?
Alte subiecte recente din această secțiune: