Schizofrenia paranoica

Am un baiat care in urma cu 10 ani a fost diagnosticat cu aceasta boala.A fost internat o luna cu tratament,..externat si tratament la domiciliu.Mentionez ca nu stiu ce ia caci nu se afla in tara. Acum sint ingrijorata caci El nu recunoaste ca a fost sau ca este bolnav, nu spune medicului ce simte ca sa nu mai fie iarasi internat, mentionez caci merge la cabinet din 2 in 2 saptamini.In momentul de fata acuza in creier ca aude voci de dimineata pina seara la culcare, acuza dureri de inima, proasta circulatie in brate, dureri in coloana.Ce ma deranjeaza este ca nu spune la medic..el este convins ca aceste dureri, voci sint transmise de dusmani prin tehnica avansata si spune in permanenta..mama nu sint nebun..credema. Nu spun medicului ca ma interneaza. Crede ca toata lumea numai de el vorbeste de rau.Intreb acum care ii va fi sfirsitul va ajunge intr, , un spital de nebuni? se mai gaseste leac ptr el daca ar spune sotia lui medicului???Va rog frumos sa imi raspundeti Multumesc

Draga Silvia, nu sunt de specialitate, dar mama a suferit de schizofrenie paranoica. Saracuta de ea a murit in urma cu 18 ani, s-a sinucis. Nu vreau sa te sperii, dar trebuie sa stii ca baiatul tau are o problema serioasa si trebuie ajutat de voi. Pe vremea cand mama traia, eu eram un copil, nu intelegem care e treaba cu boala asta, si medicina era destul de sovaitoare. Acum sunt convinsa ca a evoluat, ca sunt multe sanse de recuperare, dar nu trebuie lasat singur. El delireaza. Sotia lui ar trebui sa se duca cu el la medic, bineinteles. Si mama auzea voci toata ziua si ii era rusine sa recunoasca asta pt ca ar fi crezut-o lumea nebuna. Toti cei care il iubiti treuie sa fiti langa el. Cu dragoste si intelegere pt situatia lui sunt convinsa ca veti reusi sa-l stabilizati.
Multa sanatate!

Multumesc draga Rada, va trebui sa iau legatura cu sotia sa spuna medicului prin telefon ea, deoarece sotul adica copilul meu nu spune. El raspunde medicului la intrebarea ce io pune..cum te mai simti? ..BINE. El este convins caci vocile, si durerile sint transmise de dusmani. Sper in bunul Dnezeu.Mentionez ca el este credincios si numai rugaciunile ul mai tin, se roaga zilnic si merge la adunare

si eu am avut halucinatii auditive, dar mi-au trecut in doi ani si jumatate, cu tratamente mai multe, nu disperati, dar are nevoie de tratament

si eu am avut halucinatii auditive, dar mi-au trecut in doi ani si jumatate, cu tratamente mai multe, nu disperati, dar are nevoie de tratament

si delir mistic de asemenea am avut, nu este bine pentru el sa o tina tot intr-o rugaciune daca vocile ii "spun" lucruri legate de acestea.
Eu am lasat-o mai domol cu mersul la biserica atunci cand aveam acest fenomen psihotic.
La indemnul medicilor.
ii doresc sanatate!

Draga doamna Silvia si sotul meu se confrunta cu aceiasi problema ca si fiul d-voastra. Problema este ca si noi suntem plecati din tara( noi suntem in Canada). Stau si ma gandesc de multe ori daca faptul ca suntem departe de tara are o influenta in declansarea bolii sau in agravarea ei. Sunt curioasa sa va intreb daca fiul d-voastra avea aceasta problema si inainte de a pleca din tara. Si sotul meu a fost 5 saptamani in spital unde s-a simtit izolat.Faptul ca nu comunica in limba noastra e destul de grav. Daca doctorul il intreaba despre simptomele bolii e foarte dificil sa explice in alta limba, chiar si pt.mine este dificil sa traduc. Si un cuvant interpretat gresit il duce pe doctor in eroare. Eu consider ca e important sa vorbesca si daca nu el atunci macar sotia lui.E bine si sa ia tratamentul adecvat, ideal este sa nu stea in spital decat poate perioade scurte. E foarte greu pt.familie, noi avem 2 copii de 5 si 7 ani si de un an de zile de cand este bolnav trecem prin cel mai mare cosmar. E o boala grea si este o suferinta enorma pt.cei bolnavi. Si acum in rasuna in urechi vorbele sotului meu care imi repeta ca el nu este bolnav. Adevarul este ca sunt bolnavi si au nevoie de ajutor si suport din partea familiei. Daca e posibil pt d-voastra sa mergeti acolo si sa fiti alaturi de el este ideal.

buna d-na draga, sotul meu este diagnosticat cu aceasa boala, o avea inainte de a ne casatori, nu mi-a spus am descoperit dupa un an timp in care nu a luat trantamentul.acum este ok face tratamentul lunar cu zyprexa si levo dar eu m-am dus la dr.lui si am vorbit tot.Va sfatuiesc sa mergeti inaintea lui la dr sa vb cu el, si sa ia alta masura nu internarea.schimbarea medicatie sau marirea dozei si va fi bine.MULTA SANATATE SI SA AVETI RABDARE

am o intrebare pentru cei care sau lovit in viata de aceasta boala si ptr dr.ce sanse are un copil sa mosteneasca aceasta boala, este genetica sau totul depinde de armonia familialaNoi nu avem nici un copil dar ne dorim.

adinistor, din ce am mai citit si eu (si am intalnit si 2 persoane cu pb asta), e o boala grava, genetica si care fara medicatie evolueaza.
nu stiu daca se mosteneste si de la tata sau numai de la mama dar trebuie sa tii cont ca debutul bolii e tarziu, in adolescenta sau chiar catre 30 de ani. dupa aceasta varsta se considera cred ca tanarul a scapat, nu va dezvolta afectiunea. copilul care se naste cu pb aceasta poate fi ca orice alt copil, de multe ori foarte inteligent si parintii nu se asteapta sa se intample asa ceva.
am intalnit o fata de 13-14 ani la care debutul bolii a fost brusc si schimbarea in cateva luni teribila.
armonia familiala nu poate fi un scut in orice situatie.

multumesc dora ptr raspuns.dar o sa ne riscam, cand voi ramane insarcinata vom vedea cu ajutorul lui Dnezeu.

La aceasta problema meditez si eu... din cate stiu eu ( si m-am documentat) riscul de a mosteni aceasta boala este de 5-10% sanse, cand unul din parinti sufera de aceasta boala( indiferent care- tata sau mama) si de 50% sanse cand ambii parinti sufera de aceasta boala. Aceasta boala se mosteneste ca oricare alta( ex boala de inima sau diabet). Stiti prea bine ca o mama care are o boala de inima poate avea un copil care s-o mosteneasca dar asta se intampla intr-un numar mic de cazuri. Asa e si cu schizofrenia.

da psiho aceste procente mi le-a spus si dr sotului si gineco meu.dar sunt sanse mai mari de a nu o mosteni si daca nu riscam nu castigam un ingeras.acum va rog sa ma sfatuiti cu alta prob.din cauza medicatiei zyprexa10 si levomepromazin25are o spermatograma cam proasta ce putem face am fost la 2 edocrinologi si nu ne_a dat nici un sfat doar scaderea medicatie dr lui nu este de acord si alte solutii.ps sunt tot adinistor.va pup

adi nistor, nu ar fi mai simpla o adoptie ? sau un donator sanatos in locul tatalui? zic si eu.nu te supara...pt ca, o fi riscul destul de mic dar nu se refera doar la copil ci si la nepoti, nu?! adica undeva in viitor unde nu poti sa mai ajuti, sa protejezi.

cu adoptia monentan nu intra-n plan iar vitro nu ne permitem.si nu ma supar ca nu am de ce, dar ai dreptate...

am nevoie de sfaturi ! sotia mea are de cateva zile impresia ca este in centrul unei actiuni de manipulare. am citit zilele astea ce si cat am putut. am incercat sa o duc la spital, dar a refuzat spunand ca nu e nebuna. si ca tot ce se intampla e real. am reusit dupa discutii lungi sa gasesc astazi ce a

continuare: determinat asta. a avut un stres puternic in urma cu 10 zile, si cred ca atunci s-a produs ruptura. se comporta normal mai tot timpul zilei, cu iesiri din cand in cand, si atunci in explica rationamente logice. mi-e teama sa o duc la spital pentru ca isi va pierde increderea in mine. si in plus inteleg ca la spital e o chestie la gramada - toti catalogati NEBUNI!
cum sa fac?

mai stati un timp ca sa se limpezeasca apele...poate e firesc sa o ia putin razna daca a fost stresata rau de curand. cred ca orice om sanatos pus la incercare de evenimente stresante are scapari. daca dupa mai mult timp treaba asta persista, mergeti la doctor. zic si eu.nu cred ca dr psihiatru ii vede ca fiind "nebuni" pe toti, si suferintele psihice sunt diverse, unele foarte comune, cum ar fi depresia, anxietatea, fobiile, ticurile, probabil putini sunt oamenii care sa nu fi experimentat niciodata una dintre acestea. pana la urma sunt tot boli si trebuie sa incercam sa le tinem sub control.

draga Dora,
multumesc pentru incurajare. am incercat folosind arma ei, adica constructiile logice, sa o fac cel putin sa accepte ca ceea ce ce si-a construit in minte se bazeaza pe un suport care nu este 100% real. are momente cand accepta ca este asa, dupa care revine spunand ca totusi ea are dreptate. fiul nostru are 20 de ani si este un tanar echilbrat si cu o gandiri logica sanataosa. impreuna cu el am tot disecat si discutat, incercand sa o convingem sa o accpte sa mearga la un consult prisologic ( nu i-am zis psihiatric sa nu agravez negativismul). accepta ca noi doi - adica eu si fiul- o iubim si ca ne facem griji pentru ea, spune si ea ca este foarte fericita alaturi de noi, insa vrea sa o lasam sa isi urmeze calea. este foarte dificil sa ii spun ca nu e bine cum gandeste, si ca umbla practic dupa fantasme ( e chestia aia clara cu servicii secrte etc.), in conditiile in care ea, pana acum cateva zile era un profesionalist desavarsit, cu o capacitate de analiza si gandire mult peste medie.
m-am programat astazi la un medic psihiatru si voi merge macar sa imi dea niste sfaturi despre cum sa fac si cum sa ma conport. poate reusim intr-un fel sau altul sa o scoatem la lumina. ma rog la dumnezeu sa resim, pentru ca practic acest comportament clar deviant se manifesta doar de cateva zile.
adica dupa ce modificarea a fost evidenta pentru noi cei din jurul ei, constatm ca evenimentul declansant este in urma cu circa 10-12 zile cand a avut o prima replica ceva mai bizara, dar pe care nu am evaluat-o corect. ca daca stai sa analizezi orice replica a oricarui om sanatos, cu siguranta ca gasesti multe elemente care sa te faca sa il crezi nebun...

stie cineva daca sunt seriosi cei care spun ca pot da consultatii contracost prin e-mail?

eu credeam ca schizofrenia debuteaza pana in 30 de ani -din ce am mai citit-si dvs spuneti ca aveti un fiu de 20 de ani, deci sotia a trecut de mult de 30.asta cu serviciile secrete e cam clara ( DOAR DACA NU O FI LUCRAT ACOLO SI ATUNCI AR AVEA O EXPLICATIE ). daca a avut un soc de curand, poate e o stare reversibila. mergeti la medic !

consultatii prin mail am vazut ca se practica dar ma tem ca nu sunt ieftine si cred ca pacientul trebuie vazut, ascultat...si eu cautam psiholog ( gratis) pe net pb cu anxietatea de mult timp, dar nu cred ca isi pierde nimeni timpul astfel.

din cat am citit eu apare la barbati sub 30 de ani, iar la femei peste 30.
am fost eu singur astazi la medic. ea nici nu vrea sa auda. mi-a zis si medicul ca daca nu accepta sa vina la o consultatie macar, nu are cum sa faca nimic.

am reusit sa o conving pe sotia mea sa mearga la psihiatru. a fost putin fortat - nu fizic !!!!
intr-o discutie anterioara a acceptat sa meraga la medic, eu am aranjat cu psihiatrul sa o primeasca cumva intr-o intalnire privata - si apoi am mers impreuna la doctor. sa cred ca acceptul de a merge si mai mult de a discuta cu psihiatrul este un semn inbucurator?
diagnoisticul este : sindrom maniacal.
a inceput tratamentul si voi face in asa fel incat sa o mentin intr-o stare normala.

HRISTOS A INVIAT.ai procedat ff corect si multa sanatate in continuare si rabdare numai bine.

Hristos a Inviat! Va rog sa ma ajutati! Cea mai buna prietena a mea a debutat cu o serie de simptome care se aseamana cu ce am citit aici dar nu in totalitate si nu stiu ce sa fac. Ceea ce mi se pare cel mai grav este ca ma acuza pe mine de tot ceea ce se intampla si eu sunt cauza tuturor relelor. Cu alte cuvinte si-a pierdut complet increderea in mine si orice actiune sau sugestie din partea mea este sortita esecului din start. Crede ca este urmarita tot timpul de tot felul de servicii secrete si ca a fost deja victima a tot felul de manipulari/incercari de manipulare din partea mea sau a acestora. Sugestia de a merge la doctor a fost intampinata cu un refuz total ba chiar agresiv (nu in sens fizic). Afirma tot felul de idei care mai de care mai ciudate dar care la o minima incercare de rationalizare sau analiza logica se destrama. Acest lucru insa o face si mai agresiva psihic. Va rog ajutati-ma cu un sfat. Sa merg la un doctor si sa incerc sa-i explic eu mai intai? Ce-as putea face? Va multumesc. Am scris in aceasta sectiune pentru ca mi s-a parut ca seamana cu ceea ce se intampla dar nu stiu daca este vorba despre asa ceva sau nu.

Prietena ta trebuie dusa de urgenta la un medic. Fara un tratament adecvat boala se va agrava. Poti si tu sa incerci sa ii explici ca nu este bine ce se intampla cu ea, nu stiu insa daca va accepta explicatiile tale. O idee este si sa vorbesti cu parintii ei si sa le explici ca prietena ta este destul de grav bolnava si trebuie sa accepte ajutor specializat.
Multa sanatate.