Sulcus vocalis

Sunt mama unui tanar de 31 ani care are sulcus vocalis-voce ragusita, pentru care, medicii de specialitate din Bucuresti, nu au gasit remedii de imbunatatire a performantelor vocale. Copilul meu considera ca acest handicap, cum zice el ca ar fi, i-au micsorat toate sansele de buna comunicare in profesie(inginer electronist) si in relatia cu tinerii, in special fetele. Este la un nivel de criza de nervi, incearca sa ma convinga ca este respins de societate desi noi ( parintii, sora lui, prietenii nostri) nu am fost deranjati de vocea lui ragusita, l-am dus la control ORL ca sa fim siguri ca nu are ceva grav. La 20 de ani, inainte de licenta, am fost la primul control, la Bucuresti, Institutul de Fonologie, unde medicii de acolo l-au incurajat ca se poate trai cu disfonie, nu se poate interveni chirurgical existand riscuri. A revenit la un nou control, ieri, crezand ca dupa zece ani, aparatura medicala a performat si va permite rezolvarea problemei care il apasa. Deceptie insa! Nu se risca pe corzile vocale sau chiar daca se face operatie poate recidiva. Acest lucru l-a adus cu moralul la pamant. E nervos pe noi, pe oameni, pe el in primul rand. Nu rade, nu socializeaza, nu are prietena, scop in viata si mai ales a pierdut si job-ul din cauza acestui defect care il indeparteaza de colegi, care nu mai pot avea rabdare cu el. Sfatuiti-ma ce sa fac, cum sa-l calmez si sa il aduc pe linia de plutire?