Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a IV-a

flori 13,
sunt absolut deacord cu tine, unde spui ca daca din minte porneste deacolo si trebuie tratat.
din postarile anterioare poti sa vezi, ca si eu am urmat o sumedenie de pastile si medici si nimic, am primit si tratament homeopat, momentan am terminat cu ceaiurile chinezesti, mai am un sac de fapt, ca este otrava curata. acopunctura si masajul mi-a placut foarte mult, dar nu este o solutie 100 %,
acuma sunt in asteptarea la CBT, si il astept ca pe Tatal nostru, cred ca asta va fi si scaparea.

mai am intrebari, stiu de cata77 ca pe linga toate gandurile astea a avut atac de panica.
prozac,
spune-mi te rog, in afara de ganduri si frica, ai avut simptome fizice, ma refer cind tii rau cu adevarat, diaree, temperatura, slabiciuni, amorteli, migrene, etc.etc.

pai flori 3,

la acel CUM, ma refer la tehncile schimbarii modului de a gandi raspunde, pshiho-terapia analitica, de familie, comportamentala, etc.

marushka,

si eu am tot felul de star fizice... diaree, slabiciune, amorteli, uneori mi se pare ca am febra... frisoare, fac pipi des. dar dintr-astea are toat lumea in stari de stres.. stiu, la noi sunt mai accentuate. si mie imi e greu, de ceva timp nu vreau sa ma dau din pat dimineata pentru ca incep gandurile, dar o fac pentru ca stiu ca se vor opri sau daca nu se vor opri, se vor imputina si eu voi putea sa fac mai bine fata celor care vin.
am facut acupunctura si masaj de mi-au sarit ochii din cap... tot ce am reusit a fost sa ma culpabilizez ca mie nu imi trece ca altora.
da, din minte pornesc toate, dar si mintea asta a noastra e de fapt un creier, asa cum spuneam, flori, un organ care obeseste cum obeste inima, ficatul, stomacul...
pacat ca nu au ustensile de masurat chimicalele astea din creier. si mie mi-ar prinde bine. acum iau prozac, de cateva zile, astept o imbunatatire. toate astea cu terapie cognitiv comportamentala.
stiu ca tot ceea ce fac eu este sa-mi pun mereu intrebari, sa analizez lucrurile la infinit pentru ca sper sa controlez viata. dar facand asta am ajuns sa simt ca nimic nu are sens. stiu ca ma voi ridica din aceasta postura, asa cum ne vom ridica cu toatele.
da, sta in puterea si in vointa noastra pe care cred ca nu reusim sa leidentificam pentru ca suntem obosite si speriate.
va pup

brigite,

poti sa-mi spui si mie te rog, cum s-a inceput la tine si a decurs in 6 ani aceasta tulburare, ce ai simtit, cum ai ajuns sa te faci bine?
Bravo, de fapt, si eu cunosc oamnei in carne si oase care s-au tratat complet de asta si care nu-i ia nici vant rece la asa ganduri, ba dincontra se rad de trcutul lor.

mersi.

sophie13,
mersi pt comment.
well, stiu si eu despre aceasta serotina, schimbari chimice in creier, etc, dar la nici un aparat asta nu arata, este doar o cercetare in progresul stintific al medicinei.
de ganduri, uite toti le au, stii care e faza la noi, ca noi ne afundam in ele,
prozac scria ca nu era de acord cind cineva ii spunea sa le ignori, ba da ele TREBUIE IGNORATE, ca sa nu le bagi in seama, si apoi frica scade.
uite, eu am fost la o sedinta de pshihoterapie a familiei, si doamna mi-a spus, ca la universitatea de sphihologie si pshiatrie unde are ea lectii cu studentii, s-a facut un studiu si din 300 de studenti, 200 au spus ca au avut in ganduri cum ei ucid pe cineva, etc, etc.
dar faza e, ca oamenii normali totul asta ignora, iar noi le intetim, si ne gandim putem noi asta face sau nu?

eu cred, ca aceste ganduri daca nu ar fi in cap, atunci totul ar reveni la NORMAL!

i.e.
zilele astea am fost preocupata de alta problema de sanatate, de 2 luni am dureri oribile sub coaste, partea dreapta se incepe, spatele ma arde, si apoi ajunge intr-un punct partea stanga, greturi, slabiciuni, amar in gura, etc.
am trecut toate analizele de sange si scan la toate organele interne si totul e bine, posibil e fierea. tratament m-a bucurat medicul de fam, ca nu este, sa ma uit ce maninc si ce beau, si cum duc un mod de viata normal. bine.
si uite, am stat more or less concentrata si obsedata de ce ar putea fi, pe toate saiturile am intrat la toate bolile de digestie, etc, etc.
si toate gandurile mele deinainte au plecat, anxietatea la fel, frica la fel, si simptomele mele la fel.

sper mult sa ma ajute CBT, si sa scap de gandurile negre pe viata, cum au reusit si alte persoane.

marushka,

scriu repede ca ma grabesc. asa e cum spui tu, toti au ganduri, dar noi le dam atentie. si gandurile acestea au inceput sa ne sacaie pe toate in momente naspa ale vietii noastre, apoi totul e ca un cerc vicios.
sa scapam din el, ok? psihoterapia ajuta, dar trebuie sa ne ajutam si noi putintel... cu o postila, o sedinta de psihoterapie, un lucru care ne face placere si toate se aranjeaza. si gandurile nu o sa mai vina asa de des. o sa radem de toate astea. hai ca trebuie sa plec.

sophie13,
hai fugi, ne auzim maine.
pa-pa

Oooo, ce de activitate pe forum:)))
Ma bucur dragele mele ca ne impartasim impresiile aici!
Io trec prin momente destul de dificile si mutari (cu locuinta, cu catel, purcel samd) foarte dese din cauza jobului. Pentru mine asta este un factor stresant, foarte stresant chiar.
Am luat prozac, dupa cum bine stiti din 2003 cu efecte foarte bune, nu m-am vindecat, dar am trecut de la un procent de functionalitate de 10% la unu de 90%. E un progres, nu?
Ei, in ultimul an au tot inceput sa-mi apara iarasi stari accentuate de depresie (fara motiv) si de anxietate, dar si obsesia cea mai groaznica, aceea de a-i face rau copilului meu.
Aceasta obsesie se manifesta sub forma unui gand impulsiv, dar ramane tot la stadiul de gand. Insa emotiile provocate de aceste ganduri sunt ingrozitoare, foarte greu de suportat pentru mine, imi provoaca o imensa suferinta. Stiu ca aceste ganduri vor ramane la stadiul de gand, dar...suferinta ramane, desigur, insotita de indoiala "si daca imi voi pierde controlul subit si se va intampla ceva ingrozitor?". Si uite asa cercul vicios al acestei cumplite boli.
Asadar, sa nu ma pierd in atatea idei, sfatul psihiatrului a fost sa schimbam prozacul cu fevarin, pe care l-am inceput de aseara. Am dormit relativ bine, dar am o stare de anxietate(frica) destul de pronuntata.
Pentru marushka, nu am simptome fizice suparatoare, poate doar o oboseala cronica si anxietatea care la mine se manifesta ca niste ace in stomac.

prozac,

pai bucura-te ca nu este depresie cu afectiuni si complicatii vegetative, (adica cu erupere a sistemului nervos vegetativ).
din cele citite pe alte saituri despre aceasta tulburare, medicii vad ca asa obsesii fara stari vegetative se trateaza mult mai usor, decit cum ar fi la mine, cu stari fizice.
eu am avut 3 ani insir obsesii si frica, si dupa 3 ani s-au mai adaugat inca 2 cu simptome fizice. si iata ma tot zbat sa scap de ele.
acuma, insa ma simt bine, chiar nu am avut nimic de suferit din cauza asta, pai uite, din alta parte, ma prapadesc, si tot caut si vorbesc la tel cu medici, plus mama m-a palpat si a zis ca e totul ok, dar eu nu ma simt bine.
cind am fost adolescenta am avut hep B si uite tot ma stresez cautind pe saituri informatie, ce s-ar putea intimpla.
bine, ca ma controlez regulat, si parca e totul in norma, dar nu-mi da pace si gata.

prozac,
sunt sufleteste indurerata sa aflu ce ai avut in copilarie timpurie.
din toate comentariile tale, te vad o LUPTATOARE adevarata!
asa sa o tii, si sa stii ca o sa te faci bine intr-o zi, garantat!

Buna fetelor,

Cum va mai simtiti? Au am avut terapie ieri si am plecat cu capul sus si linistit. Azi m-a apucat frica pentru ca va trebui sa incep expunerile. Si daca ma bag din nou in situatiile la care nu vreau sa ma gandesc, ma umplu de spume. Mama, cum poate sa te sperie asa de tare o treaba pe care trebuie s-o faci timp de 30 de minute - o ora, cand dupa aceea plec din tara in week-end. Ma enerveaza ca nu pot sa-mi fac planuri de week-end pentru ca ma gandesc mereu la expunere. Dar hei, n-am spus eu ca trebuie sa ignoram gandurile? Mai merge si asta din cand in cand.
A, care dintre voi a facut expuneri si s-a mai potolit? Merci.

sophie13,

si alte fete,
va rog mult cele care treceti prin CBT sa-mi spuneti si mie in ce consta aceasta psihoterapie, care sunt tehnicile ei?
cum ajuta la tulburarea asta?
ce experienta voi aiti avut?

multe deja am citit despre experienta lui prozac, cum sa trimiti gandurile.
AJUTA???

sophie13,

uite cum este, gandurile negre dau busna in cap in lantz unul dupa altul...
de ce oare gandurile bune nu vin asa?
eu chiar daca ma gandesc la ceva pozitiv, imi vine paralel thinking gandul negativ, care ma distrage total de la film, ocupatie, etc.
de ce oare e asa???

Marushka,

Linisteste-te un pic... Uite, terapia asta e cam asa: idetifici gandurile care te sperie si gasesti modalitati de a scade anxietatea pe care ele ti le provoaca. Schema e urmatoarea: vine gandul, ne sperie si gasim modalitati de a le combate-anihila. Cu cat le combatem mai tare, cu atat le dam apa la moara. Si ciclul continua.
Nu mai stiu ce ganduri ai tu, dar la toate schema e aceeasi.
Impreuna cu terapeutul tau vei gasi nodalitati de a scade anxietatea provocata de ganduri asa incat sa nu mai fie nevoie sa le combati si sa le intretii.
Eu fac aceasta terapie, e drept ca ea creste initial anxietatea, dar pe masura ce trece timpul si tu devii constienta si stapana pe tine, scade si anxietatea. Uneori imi vine si mie sa-mi iau lumea in cap, plang, ma gandesc ca e nasol, dar stiu ca fara munca nu trece.
Apoi, gandurile pozitive draga mea sunt prezente si ele in mintea noastra, doar ca nu provoaca acelasi impact pe care il au cele negative.
Hai sa-ti spun o chestie: eu sunt ziarista. Stii de ce sunt la televizor stiri despre chestii naspa? Pentru ca ele atrag mai mult atentia. De aceea ne atrag si noua mai mult atentia gandurile noastre nasoale. Si pe mine ma distrag de la ocupatie, dar eu nu le mai las. Si reusesc de cele mai multe ori. Stii de ce nu le mai las? Pentru ca am devenit constienta ca daca le las, imi fac rau. Daca nu le las, activitatea pe care o fac nu va fi perfecta, dar va fi! Si asta e mai bine decat sa nu fie deloc.
Vorbeste mai multe cu terapeutul tau si vei vedea ca vei reusi sa gasesti solutii pentru a te simti mai bine. Bafta

PS Eu am avut ieri o zi chinuita, dupa multe zile chinuite. Dar ma tin tare pentru ca voi iesi intr-o buna zi din asta. La fel si voi.

salutare, sunt la munca si scriu pe fuga...
ma bucur ca va impartasiti experientele cu privire la expunere. e adevarat, CBT ajuta sa-ti identifici gandurile negative, sa le evaluezi, eventual sa le pui intr-o scala, de la cele mai suparatoarea pana la cele mai putin suparatoare si sa nu le combati.
o foarte buna idee pe care eu am retinut-o de la CBt a fost ca noi OCD-istii tindem sa "contopim" gandul cu actiunea, desi toti recunoastem ca gandurile sunt aberante si sansa ca acestea sa se intample cu adevarat sunt infime.cu alte cuvinte in mintea noastra, poate incolti ideea ca "daca se intampla" si asta provoaca multa teama.
va dau expemplu meu: am gandul impulsiv ca fac rau copiluliui meu; stiu ca acest gand/impuls este aberant, stiu ca niciodata nu-mi voi rani copilul, si totusi exista o indoiala in mintea mea de genu "daca intr-o zi imi voi pierde controlul si acest lucru se va intampla?". sau "daca voi deveni psihotica si nu mai stiu ce fac?"
dar, totdeauna rationand la rece, realizez ca e absurd si sansele ca aceste impulsuri sa se materializeze sunt practic nule.
ei, toate astea combinate, pentru ca mintea umana este extrem de complexa, creeaza anxietate si depresie majora, simptome greu de suportat si foarte greu de gestionat in acelasi timp.
partea buna este ca ratiunea nu ne este afectata, aceea portiune de creier (nu stiu pe unde e situata) nu ne este afectata, recunoastem absurditatea acestor ganduri si de aici tot chinul acestei boli.
in cartile de self-help CBT, se merge mult pe expunerea la factorii anxiosi si se obtin rezultate foarte bune. in cazul meu nu a functionat, dar nu doresc sa mai aduc in discutie aceasta problema, pentru ca severitatea tipului asta de obsesie este foarte mare. Brigite va poate impartasi din experienta ei pentru ca din cate am inteles a avut exact acelasi tip de obsesie.
cam atat in mare, mai scriu later...

am scris un super mesaj prin care va descriam cum merge terapia mea si nu l-a postat. ma oftic rau, nu am timp sa il rescriu. next time.

Buna din nou.
Cum va spuneam, am scris un super long mesaj in care va ziceam de cum merge la mine terapia cognitiv comportamentala, dar nu a aparut.
Revin:
Sunt acum la a 4 sedinta (miercuri), merg cam de 3 ori pe luna ca atata imi permit ( 100 lei sedinta ) dar si doctora mi-a spus ca mai degraba vin mai rar decat mai des (probabil ca pentru a avea timp sa imi fac temele si sa fac exercitiile pe care mi le da).
Pana acum am avut asa:
Teme permanente:
1. Jurnal al starilor proaste/de depresie/anxioase dupa urmatoarea schema: data, locul, starea fizica, emotia (cu nota de la 0 la 100) si gandul "fierbinte" (cel care imi creeaza starea)
2. Exercitiu de respiratie sa il fac in mod obisnuit de 2/3 ori pe zi chiar daca ma simt bine, ca sa ma obisnuiesc cu el sa il fac cand ma simt rau: pe scaun, cu umerii putin aplecati in fata, respir (implicand diafragma) si ma concentrez pe fluxul aerului in nari spunandu-mi in minte "inspire/expir" sau "1/2".
3. 10 minute pe zi sa fac ceva ce imi face placere

Teme in diverse zile:

1. lista cu temeri - cu note de la 1 la 10 (de la cea mai mare temere la cea mai mica)
2. lista cu nevoi personale
3. lista cu lucruri care imi fac placere sa le fac si cele care imi iau energia
4. lista cu "trebuie" (reguli pe care mi le-am impus in viata).
5. sa ma concentrez pe AICI si ACUM, pe principiul "we"™ll cross the bridge when we get there"
6. sa imi repartizez o faza a zilei pentru ingrijorari; apoi le aman pe acestea pentru atunci can dele vin si la ora respectiva "le dau drumul", ma ingrijorez o jumatate de ora si gata

In cadrul sedintelor discutam pe marginea acestor liste sau a jurnalului diverse metode prin care pot rezolva / schimba o situatie sau prin care ii pot face fata. Doctora spune ca daca imi privesc temerile in fata, ele vor inceta sa ma mai sperie. Suna foarte usor si logic dar este foarte greu de facut, dupa cum stiti

In ceea ce ma priveste am reusit unele dintre acestea. Mai uit de exercitiul de respiratie si de cele 10 minute de placere. Mi-am facut temele si am jurnal in care scriu la nevoie, toate listele. Greu cu celelalte, concentrarea pe aici si acum si amanarea ingrijorarii .... Ar fi bine sa putem face tot ceea ce ne propunem.

Eu sunt deocamdata la faza de scadere de Xanax, mai am 0.25 de seara. Sper sa am efecte din ce in ce mai putine ... Ma refer la anxietate. Am avut doua zile bune, desi ieri m-am tavalit de durere de cap, totusi o prefer pe aceasta, cat de rea, starii de anxietate care e cumplita.
Toate cu ajutor de la Dumnezeu ca fara El ... nu se poate.
Hai va pup si va doresc numai bine. Doamne ajuta la toata lumea!

mersi cata77,
chiar o sa incep si eu sa fac asta.
eu inca astept din Feb 2007. privat este foarte scump.
fetelor, eu credeam ca voi CBT tot il aveti in asigurarea medicala in Ro si nu tre sa platiti, am fost foarte surprinsa sa vad ca platiti pt asta.

eu zilele astea m-am simtit bine, din punct de vedere psihic, toata gandirea este si a fost indreptata sub coaste. nu am avut nici un gand negativ, nici un simptom somati-vegetativ.
azi la amiaza, a inceput sa ma invirteasca capul 3 sec, apoi durearea si ameteala s-a dus in ochi, apasare de ochi, ace in ochi. si capul inca mi se invirteste. sunt inca la servici, ca avem fus orar de 2 ore.
si totul asta m-a pus pe ganduri: logica mea:
daca pina acuma toti insistau ca toate simptomele mele sunt MENTAL si aveam o frica, bla, bla, bla. acuma chiar este timp de 1 luna as zice cind mi-au sarit gandurile de moarte din cap, si uite azi cind m-a luat cu invirteala, ce sa fie??????????
poate totusi la mine a fost supraobosit organismul, ma refer la schimbari hormonale, plus eu am mai agravat situatia cu gandurile mele.

concluzia: daca nu am ganduri negre si nu am FOBIE, ANXIETATE... de ce mai exista aceste simptome, bloody hell?????

si sa inchei cu o nota mai pozitiva:
va urez un week-end cit se poate de frumos si linistit! God bless us!

Ce faceti dragelor?
Cum va este?
Cum ati trecut week-end-ul? Sper eu cu bine. M-am simtit bine zilele astea, multam Domnului si ne-am odihnit la greu. Astazi a fost mai grea pornirea ca a fost luni?
Voi?

Buna fetele,
eu zic SLAVA LUI DUMNEZEU SI MAICII DOMNULUI ca ma simt din nou eu cea veche, energica, glumeata si sociabila. Nu imi vine sa cred, cat de mult m-a ajutat Dumnezeu si m-a scos la lumina! Parca nici nu imi vine sa zic...
Azi am vb cu psihiatrul, i-am zis ca mai am de lasat 0, 25 de Xanax de seara si am sa fac asta luni si a zis sa il sun dupa 2 saptamani sa ii zic cum ma simt fara Xanax deloc. Dupa aceea sa ne vedem dupa alte 2 saptamani - banuiesc ca sa discutam despre Fevarin. Deocamdata am ramas la 100mg luate la pranz. Miercuri am inca o sedinta de psihoterapie.
Acum sunt in alergatura dupa cresa pentru al meu copil si cu munca si casa, ca de obicei.
Sa dea Domnul sa fiu ok in continuare.

Bravo cata77,

Mai vine soarele si pe strazile noastre. Eu am fost plecata din tara in week-end, ceea ce mi-a facut foarte bine. M-am simtit bine, eu, surazatoare... aseara m-a apucat putin anxietatea, mi-a trecut. Am luat avionul de dimineata si am venit la serviciu. Ma incearca anxietatea, dar imi e mult mai bine ca saptamana trecuta. E greu sa iesi din ganduri, dar cand ai iesit si ai mici victorii, cat de bine poate fi! Bafta tuturor!

Fetelor, vad ca e liniste pe forum. Presupun ca toata lumea e bine. Si eu ma simt mai bine, anxietatea incepe sa scada din intensitate. Apropo de terapia cognitiv comportamentala si de expuneri. Am vorbit si eu mult cu doctorita mea si vom face un plan al expunerilor. Cica astea merg cel mai bine. De altfel, am facut cateva usurele pana acum si e adevarat ca te ajuta.
Dar cu tulburarea asta e asa de stupid, ca la un moment dat nici nu mai stiu care e expunerea pe care trebuie sa o fac. Mie cred ca mi-e mai frica de starile astea oribile decat de stimulii de la care a inceput toata povestea. Dar cu Dumnezeu inainte, ca trec toate.
Daca pot sa va dau un sfat, o chestiune pe care eu o aplic si care merge: imi fac planuri cu lucruri pe care vreau sa le fac si incerc sa-mi iau capul de la eternele intrebari care ma chinuie. La mine toc-ul se invarte pe probleme religioase (cred ca nu mentionasem asta).
Si am capatat mai multa incredere ca va trece. Ani de zile m-am chinuit cu psihanaliza in loc de terapie cognitiv comportamentala, iar cand au revenit crizele, psihologul meu n-a fost in sare sa-mi explice de ce s-a intamplat asta si a mai si plecat in vacanta lasandu-ma fara medicamente, desi e medic si putea sa-mi prescrie. Dar nu, m-a trimis la doctorul care mi-l recomandase initial si pe care nu-l mai vazusem de 3 ani.
Haideti ca scriu un roman... De fapt, ceea ce vrea sa spun este ca nu trebuie pierduta speranta, ca incetul cu incetul ne vom reveni cu toatele, fiecare in ritmul ei. Bafta!

Buna Sophie!
Nu, nu e chiar asa de bine lumea, cel putin nu eu. De aproape 3 ani ma lupt sa ma acomodez in tara asta si am probleme cu gasirea unui serviciu si recunosterea studiilor. Am sperat ca dupa intrarea in UE lucrurile se vor schimba dar nu e asa. Si mai ai naibii s-au facut.

... si ma simteam asa de bine. Am avut aproape 2 saptamani fara o singura stare de anxietate. Nu imi vine sa cred cand ma uit in urma. Mai ales ca azi nu imi este chiar bine. M-a pocnit la masa, in timp ce mancam. Gandul ca ... "cum am fost eu asta vara" (nu stiu, am vazut ceva care mi-a amintit) si poc, am cazut parca de la etajul 10. Offffff!!!! Am o anxietate si un tremurat in tot corpul de nu imi vine sa cred. Nu stiu daca e legat de faptul ca de aseara am lasat si ultima doza de Xanax, cea de 0, 25 de seara (parca mi se pare cam prea putin sa ma afecteze asa imediat). Imi tremura mainile, parca am asa un tremurat general fir-ar sa fie. Tot incerc sa ma gandesc si sa aplic ceea ce mi s-a explicat in terapie. Dar astea merg cand sunt ok. In "criza" parca nu merg asa bine, decat solutia cu "sa fac altceva". Acuma voi fi in trafic vreo 2 ore pana acasa, ce sa faci in trafic (cititul nu prea merge la mine). O sa fie weekend si apoi il duc pe fimeo de un an si 9 luni la cresa pentru prima oara in viata lui ... si a mea. Sper sa nu pocnesc de anxietate.

Si ca sa vedeti ca ma mananca in dos, am mai intrat si pe subiectul postat aici care se numeste "Faceti spovedanie generala si va veti vindeca" - Doamne, ce usor pot unii oameni sa judece. Cand aud din astea ca medicamentele sunt vax ... mi se face rau. Oare nu se gandesc ca pot face si rau fiind asa de categorici? Adica eu inteleg ca ei ar vrea sa intoarca pe oameni catre Dumnezeu dar ... In curtea spitalului Obregia s-a construit o biserica. Preotul de acolo vorbea intr-o seara la Trinitas si spunea ca credinta si nadejdea in Dumnezeu si mersul la biserica si Sfintele Taine vin in parallel cu medicatia. Deci nici una nu ar trebui lasata, daca se constata ca si medicatie e necesara. Mi se pare foarte descurajant modul in care se scrie la acel subiect, mi se pare evident ca a fost scris efectiv fara a citi nimic din suferintele celor de la aceasta sectiune, pur si simplu din ideea preconceputa ca suntem toti niste necredinciosi, "nebuni inchipuiti", pacatosi care trag pacatele. Offf, oare moderatorii nu ar fi trebuit sa ... modereze?

buna fetelor, eu sunt un baiat, dar sper ca nu va deranjez.
sunt in cautare de informatii in acest domeniu, pentru ca am aceeasi problema ca si voi.
diagnosticul meu este de tulburare obsesiv-anxioasa cu atacuri de panica, iar partea cea mai proasta la mine este faptul ca tulburarea obsesiva este ideea de suicid.
in perioadele cand ma simt bine suicidul este ceva de neconceput pentru mine, insa in perioadele proaste mi se blocheaza creierul cu aceasta obsesie.
am trecut prin tot felul de teste, acupunctura, hipnoza, biorezonanta, etc. si medicii mi-au spus ca este ceva din subconstient, pentru ca am un psihic foarte pozitiv.
sunt foarte optimist, calm, linistit, etc - la mine se pare ca problema este doar acest dezechilibru chimic care a aparut in urma lipsei puternice de vitamine si minerale (datorata alimentatiei proaste - in ultimii 5-6 ani am fost mai tot timpul pe drumuri si mancam cand apucam).
pana acum nu am folosit medicamentele antidepresive pentru ca m-au speriat prea tare informatiile negative pe care le-am gasit.
am folosit doar produse naturale care ridica nivelul de serotonina, si au intr-adevar efect insa ajuta doar la ameliorare si nu m-au vindecat complet.
la fel cum spunea cineva de aici, in perioadele proaste gandurile negative sunt prea puternice si gandirea pozitiva nu mai are efect.
in perioada crizelor singura metoda care ma ajuta este sa incerc sa nu ma gandesc la nimic...
mai este cineva cu acest tip de tulburare obsesiva (suicid) care vrea sa discutam despre acesta problema?
multa sanatate si weekend placut la toata lumea!

prozac, cum te simti pe noua medicatie?
brigitte, n-am mai vorbit de mult.sper ca esti bine.de altfel, am citit un mesaj de-al tau in care erai pozitiva.
doamne ajuta tuturor

aseara mi-a fost ff rau. cel mai rau de cand sunt pe medicatie. aproape de un atac de panica. am reusit sa ma descurc cu anxietatea de pe la 1/2 ziua pana seara dar la 7 jumate nu am mai putut. pur si simplu gandul ca totul se va intoarce si ca iar imi va fi rau m-a biruit. am luat o jumatate din xanax de 0.25 si am baut un lapte cald cu miere si am reusit sa adorm dar toata noaptea m-am trezit din jumatate in jumatate de ora sau chiar din 10 in 10 min. nasol rau ce sa mai. sper din tot sufletul sa fie ceva de moment. ma infioara pur si simplu perspectiva de a lua lupta asta de la capat asa curand... si mai ales cat sunt inca pe medicatie (100 mg de Fevarin la pranz si nitel Xanax seara). sincer am o impresie ca mi-am cam facut-o cu mana mea, oprind si ultima doza de Xanax prea devreme - la doar 7 zile de la cea dinainte... nu stiu.