Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea a IV-a

offf, mi-e f rau in continuare: anxietate, stare de slabiciune, tremur, transpiratii, nu am energie, disper, pur si simplu nu mai pot. nu inteleg cum se poate ca saptamanile trecute sa fiu bine si acum sa ma pocneasca asa dintr-o data. nu imi dau seama ce am facut, poate sa fie oare doar de la doza aia de xanax? va rog, dati-va cu parerea, dati-mi un sfat, sunt f rau!

buna cata77,
cand am stari asemanatoare singura metoda care ma ajuta este sa stau intins si sa incerc sa nu ma gandesc la nimic. este foarte greu pt ca starea de rau fizic este foarte rea, si in afara de faptul ca simt ca nu mai rezist ma zapaceste si starea de agitatie psihica cu mii de ganduri negative. ai grija ca organismul sa aiba suficiente vitamine, pentru ca starea fizica proasta depinde mult de acest lucru. la mine o capsula zilnic de eurovita multiminerale face minuni, dar asta am observat doar dupa ce am incercat tot felul de suplimente de gen centrum, vitamax, etc la care nu simteam nici un efect benefic (probabil depinde de organismul fiecaruia). tulburarile psihice sunt foarte mult influentate de schimbarile climatice, iar primavara si toamna sunt cele mai rele perioade. la fel apar crizele si la mine, aparent fara nici un motiv, dar incerc sa nu ma gandesc la nimic sau sa ma concentrez pe ideea ca saptamana trecuta mi-a fost bine si e doar o stare de rau trecatoare...
sanatate si numai bine!

Mcatalin, iti multumesc pentru incurajare. Intru aici pentru ca stiu ca oamenii imi inteleg starile, altii sunt fff inclinati sa dea sfaturi de genul "dar gandeste-te si tu draga la altceva". Am vb la tel cu Prozac si tare bine mi-a facut. M-a incurajat. De asemenea, mi-am sunat medicul si a zis sa nu ma sperii de starile pe care le am, se mai intampla dar nici sa nu ma las sa sufar si daca vad ca nu mai pot sa bag o doza minima de Xanax. Deocamdata n-am mai bagat nimic, incerc sa nu fiu nici prea kkcioasa si imediat sa sar pe medicamente. O sa iau diseara daca nu mai pot si nu mai pot. Deocamdata de azi dimineata nu am stat. Catalin, eu daca stau e mai rau. Si in terapie asa mi-a zis ca prima metoda de combatere a anxietatii, sa schimb focus-ul, sa fac ceva. Si asta incerc tot timpul. Faza nasoala este ca e obositor - eu tot fac de la 8 dimineata si acum e 14 si abia acum m-am linistit nitel. Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale ca am reusit sa mananc ceva, eu nu mananc nimic cand sunt in halul asta.
Iti multumesc si de sfatul cu vitaminele. Si eu am fost sfatuita asa si iau Ginsavit (ginseng cu minerale) si calciu cu vit D ca dupa o cura de calciu analizele mele mi l-au aratat tot la limita inferioara. Sper sa ma ajute (initial am crezut ca chiar vitaminele mi-au dat o stare de agitatie asa...).
Prozac, cand ai timp vorbeste-ne nitel despre ce sunt alea "spikes" cum mi-ai zis la telefon. Cred ca multi s-ar folosi de aceasta informatie.
Mcatalin, deci tu acum nu esti pe nici un tratament? Dar cu un medic psihiatru ai vorbit? Sau ai incercat terapie cognitiv comportamentala? Eu am stat 8 ani si m-am luptat cu starile nasoale si atacurile de panica si tare rau am facut. Daca poti fara medicamente super, macar terapie sa incerci ma gandesc...

cata77, intr-adevar cel mai recomandat lucru este sa cauti o activitate care sa te capteze in asa fel incat sa sa te detaseze de aceasta stare de anxietate. insa la mine, in cazul unor crize foarte accentuate ma simt epuizat si pur si simplu nu mai pot face nimic. reusesc de multe ori sa ma linistesc doar stand intins si incercand sa nu ma gandesc la nimic, pentru un timp cat mai indelungat. am fost la tot felul de medici psihologi, psihiatri, generalisti, etc si mi s-au dat doar tratamente medicale cu antidepresive pe care insa nu le-am folosit niciodata.
daca mentin un regim alimentar echilibrat si un stil de viata cat mai linistit, impreuna cu suplimente naturale (eurovita multiminerale, aloe vera, 5-htp, sunatoare si ginkoprim), atunci ma simt destul de bine si crizele apar foarte rar si de intensitate slaba. 5-htp este acest produs natural care se presupune ca are acelasi efect cu al antidepresivelor actuale (actioneaza direct asupra nivelului de serotonina), si pe mine ma ajuta foarte mult. insa la fel cum am scris si mai inainte, ajuta foarte mult la ameliorare dar nu vindeca complet (am aceste tulburari psihice de circa 3 ani). suplimentele cu vitamine si minerale sunt necesare pentru ca in general anxietatea este insotita de inapetenta si organismul devine prea slabit in lipsa unei alimentatii corespunzatoare.
sanatate multa si un weekend cat mai linistit!

Buna Cata 77, buna mcatalin!

Cata, ai dreptate si pe mine ma apuca ganduri de cum eram eu nu stiu cand si intru in panica. Draga mea, cred ca am depasit oarecum frica de stimulii care ne sperie si acum ne sperie pur si simplu ideea ca ne-ar putea fi rau. Nu am un remediu la asta, dar cand ma apuca plang si eu si-mi spun ca trebuie sa ies din asta. Stii, eu am mai avut caderi si cu ani in urma care n-au durat asa mult, si atunci am iesit spunandu-mi mereu: daca toata lumea asta poate trai fara sa-si puna intrebari, iar viata are un sens, inseamna ca intr-adevar are si intr-o buna zi, nu stiu cand, eu voi fi bine. Si am fost!
Apoi m-am epuizat din nou si am cazut, dar m-am ridicat la loc. Pana cand iubitul meu m-a inselat cu o angajata, angajata noastra. Munceam la firma noastra de un an de zile cam 12 ore pe zi, fara pauza, iar el a gasit la un moment dat ca raspunsul propriilor probleme era sa se arunce in bratele unei panarame odioase. A fost ingrozitor, pe langa durere a trebuit sa-mi pastrez si firma, am luptat, mi-am gasit pe altineva pana au inceput crizele lui de vinovatie. Il vedeam mereu la birou, biroul nostru era in blocul unde aveam si casa pe care eu a trebuit s-o parasesc. Si pac! Dupa o sarcina pierduta cu noul meu prieten a reinceput calvarul din care ma zbat acum sa ies.
Si eu imi pun un milion de intrebari. Si eu am citit chestia aia cu spovedania generala si m-a umflat rasul. N-ai vazut ca tipa spune la urma: dar nu ma credeti pe cuvant, e posibil sa fiu in faza maniacala! Am ras cu pofta!
Draga mea, ne e greu, e o boala oribila si daca mai ai si imaginatia deezvoltata, pai sa te tii! Dar eu tot cred ca vom reusi sa punem forta aceasta a gandurilor pentru a ne fi bine. Nu stiu cum, Cata! Dar trebuie sa fie bine! Eu nu sunt pregatita si nici unul dintre noi nu este, sa renunte la frumusetea vietii despre care fiecare stim ca exista.
Mcatalin, si mie mi-au trecut prin cap idei de suicid, dar clar nu sunt la fel de nasoale ca ale tale. Bravo cu vitaminele. Eu iau Omega 3 ca si asta e bun pentru creier si vreau din tot sufletul sa ma apuc de sport pentru ca stiu ca ajuta mult.
Ufff! Pai cand ne apuca asa cate o frica de recadere ced ca ar trebui sa spunem SI CE DACA! Daca mai cad, de data asta va fi mult mai usor sa ma ridic pentru ca acum am mult mai multe informatii despre suferinta mea, am parghii pe care sa le foloses pentru a o combate.
Cata, fruntea sus, cu mainile tremurande, cu anxietatea in gat, cu lacrimi in ochi, fruntea sus! Si eu trec prin asta, dar trebuie sa lupt!
In criza nu merg bine sfaturile de la cbt, dar tot e mai bine sa faci ceva decat sa nu faci. Si mie mi-a zis psiholoaga sa imi pregatesc mereu ancore, lucruri de facut pentru ca in criza e mai greu sa spui: eh, mare scofala!
Hai, bafta! Eu sunt la birou ca am treaba dar tin pumnii tuturor oamenilor suferinzi, inclusiv mie! Soarele va rasari din nou pe strazile noastre!

Cata, sper din suflet ca esti mai bine. Trebuie sa depasesti aceasta stare, care este una trecatoare. Probabil vor mai fi stari d'astea nashpa, dar de intensitate mica si nu trebuie sa te sperii, ba dimpotriva, le recunosti de la o posta si iti spui "am trecut de n ori, va trece si asta..trebuie doar rabdare si poate un pic de nepasare. Rugaciunea te va ajuta mult, dar mare grija sa nu o transformi in compulsie.
Bun venit lui Catalin!!!!
Sophie, imi pare rau sa aud ca ai trecut prin atatea incercari, dar fruntea sus, stii vorba aia "ce nu ne ucide, ne face mai puternici!".
Ma bucur ca acest forum incepe sa-si atinga tinta lui, sa fie de folos, fara nici-un fel de interese ascunse. Toc e o boala grea, cu suisuri si coborasuri-trebuie cu totii sa le facem fata si sa ne ajutam atunci cand ne este rau vreunuia dintre noi.
Dumnezeu sa ne ajute!
Cata, da-ne de stire cum esti azi.
Santate tuturor!

Buna! Va multumesc mult de tot pentru sustinere. Sunt putin mai bine dar aseara am luat 0, 25 de Xanax ca sa pot dormi pentru ca azi mi-am dus copilul la cresa pt prima data in viata lui si a mea si trebuia sa fiu ok. Sunt mai bine azi, dar o pun pe seama faptului ca am luat aseara totusi Xanax, na. Cu toate astea, nu sunt asa de bine cum eram la inceputul saptamanii trecute. Sper sa mai ajung din nou sa fiu asa de bine, ca sa mai prind curaj. Nu stiu, ideea asta ca ma voi lupta toata viata cu chestia asta ma descurajeaza acum... mi se pare o lupta grea grea! Trebuie sa ma gandesc doar la aici si la acum, stiu asta din terapie, sa ma gandesc la ancore, cum zici tu sophie, cam care ar putea fi alea? Copilul meu poate fi o ancora?

Buna fetele, si eu ma bucur ca ne putem ajuta intre noi, ca ne putem sa sfaturi ca asa este, chinul e greu si avem nevoie de multteee vorbe bune.
Cata, super ca te simti mai bine. Eu sunt sigura ca ameliorarea ta se datoreaza si faptului ca ai dus copilul la cresa, ti-ai dovedit ca poti sa faci ceea ce ai de facut si asta conteaza foarte mult.
Ancorele de care vorbeam sunt diferite in functie de fiecare, dar fac parte din viata noastra. Programeaza-ti ceva ce iti face placere, timp cu copilul, cu prietenii, coafor, shopping, unghii, film, citit o carte, etc.
Ai sa vezi ca atunci cand esti implicata in activitati (chiar daca rezultatele nu se vad hop trop) care iti fac placere si iuti dau incredere in tine, lucrurile par mult mai roz.
Am trecut si eu prin criza ca va trebui sa lupt cu asta toata viata. Hei, nu cred ca o sa dureze toata viata. Cred ca la fiecare dintre noi TOC-ul va scadea din intensitate, va mai veni si vorba lui Prozac, vei iesi din crize. Si eu cred ca la toti crizele vor fi mai putin suparatoare pentru ca pur si simplu stim mecanismul TOC-ului.
Multumesc si eu pentru incurajari, Prozac. Mai am de trecut un hop, incercam sa vindem firma (ex-ul meu si cu mine tot impreuna lucram), avem o relatie decenta, dar e greu din punct de vedere emotional. E greu sa iubesti doi oameni, in feluri diferite, sa ai pentru unul sentimente de afectiune (cum am eu pt ex), iar de celalalt sa fii indragostita. Sa te plimbi in capul tau de la un fel de a fi la altul, dar stiti ce-mi spun? Hello, uite cat de greu este si tu ai facut fata cu tot cu gargauni, cu tot cu crize, tu te-ai tinut in picioare si mai ai putin pana sa reusesti. E drept, satrea mea de sporit se datoreaza si ajutorului dat de Prozac, dar stiu ca si eu muncesc!
Cata, si ce daca ne vom mai gandi la chestiile astea? Si ce daca vor mai reveni in viitor? Si ce daca? Hai, linisteste-te ca va fi mult mai bine. Mie mi-a explicat psiholoaga mea ca revenirea din toc e o linie ascendenta in forma de sinusoida. Adica noi crestem si mai cadem, dar mu mai cadem la fel de jos.
Ne tin pumnii tuturor, draga mea!

Iti multumesc Sophie. Simt multa energie pozitiva si caldura din mesajul tau si asta imi trebuie, mai ales de la oameni care ma inteleg. Incerc sa imi amintesc tot timpul ca am avut zile intregi cand am fost bine si am zambit si mi s-a parut ca lumea e roz. Incerc sa mi le reamintesc pe alea..
Inca sunt cu anxietate dar macar e mai bine ca ieri, mai am doar o ora din ziua de munca si fug sa imi iau comoara de la cresa si sa vad cum a fost. Nu mai pot, pocnesc de nerabdare. Am baut un ceai de tei si parca mi-a ajutat nitel.
Numai bine tuturor!

Cata,

Sigur puiului tau ii va face bine la cresa. Poate ti-a crescut anxietatea si pentru ca te pregateai sa-l duci acolo, nu? Un moment important in viata amandurora, dar uite ca e bine. Ma bucur mult ca te incalzesc mesajele mele, chiar daca nu pot ele sa vindece toculetul. Eu asa ii spun, toculet...
Si eu ma gandesc la zile roz cand imi e rau... Asa ma mai inveselesc. Imi spun ca si cea tematoare si cea fericita sunt tot eu, deci pot sa fiu si fericita. Incerc sa ma apreciz si cand imi este rau, sa gasesc ceva dragut in mine care sa imi ridice moralul. Stiu ca e greu! Si eu plang, imi vine sa-mi smulg parul din cap, dar imi spun usurel fetita, trece si asta si uite asa trec toate. Bafta la cresa!

Draga Sophie, iti multumesc pentru mesaj si sustinere. Ca si voua tuturor.
Aseara a fost trist la cresa. Baietelul meu (1, 9 ani)plangea de 2 ore, de cand incepusera sa vina parintii dupa copii si ramasese ultimul cu ingrijitoarea care nu mai stia ce sa ii faca. Nu am sa ii uit fata trista si plansa cand l-am gasit. Ne-a luat mult timp sa il facem sa ne bage in seama... Eu aseara am baut un ceai sedativ si am reusit sa inchid ochii cat de cat, taica-su nu prea...
Astept acum dimineata sa imi dea sotul telefon sa imi zica cum l-a lasat. Banuiesc ca va incepe sa planga imediat ce isi va da seama unde merge.
Sunt extrem de incordata, stiu ca nu am alta solutie dar mi-e foarte greu in perioada asta si cu aceasta schimbare.
Ma rog la Maica Parascheva care e sarbatorita azi sa ne ajute, sa se roage pentru noi.

Hello Cata,

Ei, ce e cu tristetea asta? Toti copiii plang cand ii lasa parintii la cresa, e o perioada de adaptare. Puiul tau creste... e normal sa se sperie daca e lasat cu altcineva, dar ii va face foarte bine pe termen lung.
Stii, mama mea a renuntat la tot pentru mine, ca eram bolnavicioasa. Nu m-a lasat o zi la cresa, nu m-a lasat sa fac multe lucruri pentru ca ma imbolnaveam mereu. Iar eu m-am atasat asa de tare de ea, incat mi-a cazut cerul in cap cand a trebuit sa plec la facultate si sa taiat cordonul ombilical.
Mi-am promis ca oricat imi va fi mie de greu, imi voi invata copiii sa fie independenti, puternici. Si asta de micuti! Nu am deocamdata, inca ma chinui sa ma linistesc pt ca mi-e frica sa nu pierd sarcina cum s-a intamplat data trecuta, dar sper sa am puiuti si sa ma ajute Dumnezeu sa fiu eu puternica. Deocamdata am un catel :-)!
Hai sa trecem si la lucruri mai frumoase. Cum va fi cand iti vei lua baietelul de la cresa si iti va spune ce prieteni are, ce nazbatii a facut? Vor fi amintiri la care vei glumi peste ani cu puiutul tau. Linisteste-te ca-ti spun de pe propria-mi piele de copil rasfatat si legat de parinti, ca plansul de la inceput se transforma in ras si in bucurie.
Pentru calmare, mai sunt pastilutele acestea de plante, calmoplant, etc... care mai ajuta si ele. Sau cate un calciu. Eu iau acum prozac, dar continui si cu vitaminele, cu omega 3 care sunt special indreptate catre creierasul nostru. Si parca parca mai iese lumina!
Curaj, multa bafta si tie si sotului si puiutului! Nu te cunosc, dar stiu ca suferinta aceasta e cumplita si, daca pot sa-ti spun ceva frumos, o voi face!

Sophie, ai dreptate in ce spui si iti multumesc pentru mesaj, e adevarat, si eu sper, ca in viitor aceasta sa ii fie o experienta folositoare. Doar ca acum ne este greu si cum vezi mai sus nici eu nu eram chiar bine si de aia sunt mai "zguduita" asa. Baietelul meu este obtinut dupa 7 ani de tratamente de fertilizare si o sarcina gemelara pierduta (am pierdut copiii unul cate unul) si dupa el am mai pierdut o sarcina in martie anul acesta. Asa ca vezi tu, el e un copil foarte pretios pentru noi (nu ca orice copil nu ar fi pretios...) si poate de aia sentimentele mele sunt mai exagerate cateodata.
Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Am baut ceai de tei, calciu iau 2 pe zi si vitamine ginsavit. Am si Omega 3 prin casa, as putea sa iau si din ala. Se ia non stop asa sau se face pauza la cateva zile de cura?

cata77,

liniste-te draguta.
asa si la noi a fost cu copiii, la inceput plangeau ca ni se rupea inima din noi, dar acuma, imi inchide usa in nas si-mi zice bye, mammy.
gradinita e SFANT!
acasa noi nu avem atata timp liber sa-l dedicam copiilor. lucrul casnic si alte probleme de rezolvat se gasesc mereu in cale, plus aici nu se poate, acolo nu se poate, dincolo nu e voie, etc, etc.
la gradinita peste totul e voie si totul e construit pt siguranta copiluli, chiar daca sare sau alearga.
totul e bine, o sa-i placa mai tarziu, o sa vezi.
iata aici, englezii nici vant rece nu-i atinge pt copiii lor, (ei isi traiesc viata, numai pt sufletzelul lor) noi suntem prea crazy atashati de ei, ma refer la popoarele east-europene, iar pt noi, de aici de pe forum emotia se intensifica de sute de ori.

aseara cea mica avea nitzel temperatura, de cu zi am dus-o la medic, au controlat-o totul e bine, viral.
uite eu, insa nu pot sa-mi bag in capul meu de gaina ca totul e ok, noaptea m-a apucat inima de durere, si uite asa pt nimic, pt o mica temperatura. nu stiu cind o sa ma linistesc. deja ar fi timpul.

cata, curaj!

Cata77,
eu cand eram la cresa aveam un baietzel preferat. Il iubeam de numai, il luam in brate toata ziua (asa zice mama eu nu-mi amintesc). Pe vremea aia se si manca la cresa si bucatareasa murea de dragul nostru. Venea si ne lua de la educatoarea (ingrijitoare) si ne ducea in sala de mese, ne punea pe scaun unul langa altul si ne punea frumos servete la gat sa nu ne murdarim. Urma ospatul. Zicea mama ca era un baietzel brunet, frumos de numai si toata ziua ma invarteam prin jurul lui :)) Cand am fost mai maricica eram vorbareatza rau. Veneau femeie ce lucrau acolo si ma intrebau cate una si apoi le povesteam de toata lumea de bunici, de catel, de purcel. Stiau toti pe unde am umblat si ce am facut.

Cata,

Omega 3 se ia cred pe perioade mai indelungate. Eu mi-am luat o cutie si dupa ce o termin mai vad cum le iau. Sunt bune ca actioneaza fix unde avem noi nevoie. Da si asta, in timp... O sa mai adaug si eu niste vitamine toamna asta... Tu spuneai ca ai lipsa de calciu, nu? Si de la lipsa de calciu sunt tot felul de senzatii neplacute.
Inteleg ca esti sensibila mult la copilas. Asa e, dupa ce pierzi sarcini te simti destul de aiurea. Dar sigur gasesti tu o cale de echilibru sa-ti fie si tie bine si copilului.
Ce sa zic, si pe mine m-a apucat azi o anxietate de as da-o de pereti! Si e enervant mai ales dupa zile de bine, fara frisoane pe sira spinarii. Si tot ma intreb si eu cum mama ma-si se freaca asa mintea noastra de face vanatai? Da' sunt la birou, imi vad de treaba si stiu ca o sa scada. E drept ca m-am si expus usurel la niste stimuli, dar si asta imi va face bine pe termen lung. Hai, fetelor, ca e de bine!

Asa ca nu-ti fa griji, o sa fie totul bine. Si eu la inceput ma plimbam singura si plangeam dupa verisorul meu ca frati nu aveam. E obisnuinta.La inceput se simte singurel copilutzul tau pentru ca nu-i cunoaste pe ceilalti dar apoi isi va face prieteni multi. Si mai e ceva, gradinita si cresa sunt foarte importante pentru dezvoltarea unei personalitati sociabile. Eu zic ca este bine asa.

Hello,

Ziceam mai devreme ca ma apucase o anxietate de-mi pocnea capul! Se ridicase rau si imi era ciuda ca s-a petrecut iarasi, dupa zile de bine. Imi venea sa urlu, sa-mi sun doctorita, etc! Dar, am luat un pic de rivotril, am iesit pe afara, m-am plimbat, mi-am continuat treaba, m-am dus pe la banca sa platesc niste facturi si a scazut! Deci, se poate! Sper sa nu revina, dar cred ca fiecare mica victorie trebuie sarbatorita!
In plus, maine incep un proiect greu, cu deplasari... Dar ma rog sa fie bine. Bafta tuturor!

Buna seara fetelor, va multumesc din suflet pentru sfaturi. Si eu stiu ca e mai bine, daca se obisnuieste la cresa, ca ii va face bine. Pb mea este acuma ca am impresia ca nu prea mananca si nici nu doarme. Programul de somn este total altfel decat il avea el si nu prea doarme. In fine.
In seara asta am iar senzatii "tari". De depresie cred... nici nu le mai recunosc. Sau de obsesie. Ma'sa mare ca nu mai stiu.
Mi-am facut un ceai sedativ cu busuioc si incerc sa vad daca ma ajuta macar ca aseara... nu vreau sa mai iau Xanax.
Ceaiul contine valeriana, stiti cumva, interactioneaza cu antidepresivul (Fevarin)?
Sophie, bafta la deplasari. Marushka, sanatate la fata.
Eu acuma ma lupt cu gandul ca nu voi fi in stare sa fiu o mama buna pentru copilul meu, data fiind starea mea care poate se va agrava. Ma omoara gandul asta, ma arunca intr-o depresie cumplita.

Buna fetelor. La subiectul nostru dar la partea a II a a scris Daniela. Nu stiu cum sa fac sa ii dau de stire ca e la sectiunea nepotrivita. Nu ma pot loga acolo. Prozac, poti tu sa faci ceva? Ai alte drepturi? Chiar are nevoie sa discute cu noi.

Eu am o dimineata bezmetica rau. Nu prea am dormit... sunt iar cu depresia in gat... nu stiu, am inceput sa cred ca probabil Fevarinul nu functioneaza. Si ma intreb totusi, cum de am avut 2 saptamani asa de bune. Sa fi facut asa mare diferenta 0, 25 de Xanax care ma ajuta sa dorm seara? Cred ca trebuie sa vorbesc din nou cu doctorul...

Buna Cata,

Am intrat repede pe forum... da, nici eu nu sunt prea roz azi! Cu mama ma-si ma apuca fix cand am ceva important de facut, nu inteleg! De regula, chestiile astea se diminuau cand aveam ceva in plan... probabil va fi la fel si acum.
Stii ce cred eu, Cata, cred ca medicamentele functioneaza, dar ne-a fost asa de rau la un moment dat incat acum ne gandim nu la stimuluii care ne sperie, ci la cum ne-a fost noua odata si daca o sa ne mai fie rau. Si uite asa chestiile ceva mai stresante ne zdruncina putin. Stai cuminte, ca iti faci griji din cauza copilului degeaba. La toti se schimba cate ceva cand merg la scoala/gradinita... Stii, am o prietena care in ultima luna de sarcina a tinut regim sa nu se ingrase, ii da copilului lapte praf ca nu vrea sa alapteze si il mai si ea intr-o mana si urca scarile din apartament pe tocuri. Si ma uit la ea plina de admiratie! Nu-si bate capul, iar copilul e foarte ok. Hai, linisteste-te! Vorbeste cu medicul tau si vezi daca te lasa sa iei anxiolitic la nevoie! Hai, curaj!

Buna Cata,

Am intrat repede pe forum... da, nici eu nu sunt prea roz azi! Cu mama ma-si ma apuca fix cand am ceva important de facut, nu inteleg! De regula, chestiile astea se diminuau cand aveam ceva in plan... probabil va fi la fel si acum.
Stii ce cred eu, Cata, cred ca medicamentele functioneaza, dar ne-a fost asa de rau la un moment dat incat acum ne gandim nu la stimuluii care ne sperie, ci la cum ne-a fost noua odata si daca o sa ne mai fie rau. Si uite asa chestiile ceva mai stresante ne zdruncina putin. Stai cuminte, ca iti faci griji din cauza copilului degeaba. La toti se schimba cate ceva cand merg la scoala/gradinita... Stii, am o prietena care in ultima luna de sarcina a tinut regim sa nu se ingrase, ii da copilului lapte praf ca nu vrea sa alapteze si il mai si ea intr-o mana si urca scarile din apartament pe tocuri. Si ma uit la ea plina de admiratie! Nu-si bate capul, iar copilul e foarte ok. Hai, linisteste-te! Vorbeste cu medicul tau si vezi daca te lasa sa iei anxiolitic la nevoie! Hai, curaj!

Sophie, imi pare rau ca nu esti bine. Iti doresc multa sanatate si sa poti face ce ti-ai planuit.
Vroiam sa te intreb ce inseamna aceste "expuneri"? Adica daca mie imi da anxietate frica ca voi fi iar nasol cum am fost, ce expunere sa fac?
Azi baietelul meu cred ca a luat viroza de la cresa. Era cu kk pana la gat dimineata, am sunat la cresa sa zic ca se duce mama sa il ia (s-a invoit ea de la munca) si asistenta imi zice "daa, sa il iei ca e o viroza urata cu diaree si voma, sa o iei din pripa". Perfect! Io ce ma'sa mare fac acuma, maine il mai duc sau nu?
Sotu' zice sa il ducem ca na, asta este... Dar solutia ideala si acuma caut pe cineva, este sa il ia cineva la 12 ca sa manance si sa doarma acasa in patul lui. Eu cred ca pt un copil de un an si 9 luni e important. Si sa iasa afara.

buna.sunt noua pe forum.am fost diagnosticata cu aceasta boala in urma cu doi ani.totul a inceput brusc, prima data am facut atac de panica iar apoi gandurile negative respectiv faptul ca as putea face ceva rau copilului meu. baietelul meu avea atunci 7 luni.am crezut ca sunt nebuna, totul era haotic in capul meu, nu ma puteam concentra parca aveam o ceata pe creer incepuse sa-mi fie frica aveam vise ciudate despre diavol, stafii etc...am apelat la medic dupa apr. o luna.partea proasta e ca eu loc. in austria si nu vb.germana f.bine dar cu ajutorul sotului meu am reusit sa comunicam. mi sa prescris tratament cu cipralex 6 luni, timp in care boala mea sa ameliorat crizele erau de o intensitate mai slaba, mai aveam obsesii cum ca sant demonizata, imi era frica sa raman cu copilul singura pe scurt imi era frica de mine, de gandurile mele de faptul ca s-ar putea materializa. intre timp am fost la preot ma-am spovedit am tinut si putin post, ma rog aproape in fiecare seara incerc sa ma controlez sa duc o viata normala.
dupa ce am intrerupt trat. simptomele au revenit mai puternic imi era frica ca nu o sa ma pot controla, crizele le aveam mai ales dimineata sau cand ramaneam singura cu copilul.am fugit din nou la doctor, dar cel mai rau era ca sotul meu nu vroia sa inteleaga.am primit din nou trat. cu abilify(aripriprazol) am luat din nou 6 luni dar a fost groaznic. eram agitata tot timpul nu ma puteam concentra nu aveam vointa, slabisem iar in tot acest timp trebuia sa fiu sotia si mama perfecta. dupa ce am termionat medicatia m-am simtit bine 2 sapt. dar starile au revenit.am inceput sa ma informez singura pe net sau carti de specialitate, asa v-am descoperit pe voi.ma bucur ca am cui impartasi chinurile prin care trec pentru ca asa ma eliberez si stiu ca ne putem ajuta unii pe altii. in prezent sunt binisor iau trat. cu sertralin si ziprexa si obsesiile sau diminuat iar compulsii nu am avut niciodata.nu am facut psihoterapie dar caut un dct. roman in viena, sper sa am noroc.MULTA SANATATE LA TOTI:

pt.prozac.draga mea vad ca esti cea mai veche pe aici iar in descrierile tale m-am regasit si eu respectiv obsesia ca sunt demonizata ca imi este frica de a merge la biserica.daca vedeam un om bolnav imi era frica sa nu se trasmita boala cumva mie sau baietelului meu.shimbarile de temp. ma afectau f. rau si statul in casa.daca venea cineva la noi ma obosea parca nu mai puteam comunica, vorbirea devenea greoaie(asa mi se parea mie).acuma sunt mai bine dat.medicatiei dar nu sunt vindecata complet.baietelul imi ocupa ce amai mare parte a timpului dar vreau sa fac niste cursuri de germana sa lucrez undeva sa ma pot integra. imi este f.greu pt. ca nu am prieteni aici lumea e f, rece si mie cel mai mult imi lipseste comunicarea.sant o pers. foarte echilibrata, puternica as putea spune dar boala a debutat intr-un moment de stres(oboseala, nopti nedormite).as vre asa stiu daca boala se trateaza, mie doctorul mi-a spus ca da.dar camedicatia poate dura ani de zile.cam atat pt.astazi si sa auzim numai de bine.

Buna Daniela !!
Iti va face bine faptul ca intri pe forumul acesta. Fetele iti pot impartasi din trairile lor si forumul este activ. Eu cum am scris mai sus nu cred ca am TOC dar am stari de anxietate destul de intense, cosmaruri noaptea, visez tot felul de grozavii, ma cert in somn nu stiu cu cine incat se trezeste sotul, am incercat sa fug din pat etc. Am scris mai pe larg in forum la subiectul "Somnambulism sau alta tulburare".
La doctor nu am fost inca, vreau sa te intreb pentru ca ai scris ca esti in Austria (eu sunt in Germania) cum ai procedat la psihiatru te-a trimis doctorul de familie? Sedintele la psihiatru intra pe asigurarea de sanatate sau trebuiesc platite? Ma gandesc ca e asemanator sistemul in cele doua tari.
Multa sanatate !!
PS. Fetele, ce inseamna "compulsie" ?
O zi buna sa aveti !!

Fetelor Cata, Daniela, si Flori,

Tulburarea obsesiv compulsiva are trei parti: obsesia (gandurile noastre idioate) care produc anxietate, iar noi gasim modalitati de combatere a anxietatii, asta e compulsia. Eu, de exemplu, am obsesia asta cu demonizarea... creste anxietatea si compulsiile mele sunt variate, dar constau tot in ganduri de anulare ale ideii ca sunt posedata. O alta compuslie este sa-ti feci la cap preotul de cate ori ti se pare ca te apuca. Sau, la cei care sunt obsedati de virusi, sa se spele pe maini si sa mearga la medic pana la epuizare. Compulsia scade anxietatea pe moment, dar pe termen lung nu face decat sa intareasca obsesia.
Ideea in dezbarearea de aceasta boala e urmatoarea: atunci cand vin gandurile, sa nu le mai combatem, chiar daca anxietatea creste. Ea va scade de la sine.
Expunerea este apropierea treptata de stimulii care ne sperie. Adica, exemplu eu: mi-e frica sa ma duc la biserica ca o sa ma apuce gandurile, pai trebuie sa ma duc si eu singurica o sa vad ca nici nu ma apuca si asta o sa-mi dea incredere in mine. E greu pentru ca asta creste anxietatea, dar fiecare dintre noi trebuie sa vada cu terapeutul propriu care este tipul de expunere pe care trebuie sa-l faca.
Cata, stiu, si mie imi e frica de expuneri, dar spun din nou, nu o sa ne aruncam nici una cu capul inainte. Vorbeste cu terapeuta ta si vezi cum poti proceda. Creste pizda mas-ii, scuze, de anxietate, dar se pare ca aceasta este metoda cea mai buna de tratament. Cica toata lumea se teme de expunere si cand o fac, vad ca nu e chiar asa de rau.
Eu, de exemplu, nu evit sa ma duc la evenimente religioase, ca nuntile, botezurile, slijba de paste, etc. Stiu ca asta mi-ar agrava boala. Mie imi e frica sa nu ma apuce pandaliile si sa ma imping ca nebuna sa ma duc la dezlegari, etc. Dar acest subiect trebuie sa-l dezbat cu teraputa mea. trebuie stiut de unde apucam problema si cum o apucam.
In plus, iesitul din tulburare nu este doar ascendent. Avem si zile mai proaste. Eu, m-am speriat ieri ca ma apucase ceva anxietate si stiind ca azi incep un proiect important, m-am chinuit ca nu o sa fac fata si, evident, a crescut anxietatea. Mi-am sunat doctorita si mi-a spus ca sa nu ma sperii, sunt si zile nasoale, daca am avut zile bune nu insemna ca nu vor mai veni si rele... totul e ca dificultatea pe care o intalnim sa nu o transformam in subiect de anxietate.
Deci, Cata, cred ca tu te-ai speriat cu cresa si din cauza asta te-a pocnit si gandul ca nu esti mama buna pentru copil. Ai facut aceeasi greseala ca mine, ai interpretat dificultatea hopului si lacrimile copilului, aiurea. Cat despre dus la cresa, vorbeste cu medicul lui si vezi daca starea de sanatate ii permite sa mearga la cresa sau e mai bine sa stea acasa.
Flori, tu esti in Germania, nu? Pai daca tu nu ai fost diagnosticata cu TOC, probabil nici nu ai compulsii. Oricum, am auzit ca in Germania, la Dortmunt e o clinica unde te interneaza o luna si te trateaza prin terapia asta cognitiv comportamentala pt TOC. Da bine ca nu o ai pe asta ca e chinuitoare rau.
Daniela, imi pare rau sa ne intalnim pe forum, dar imi pare si bine ca ne-ai gasit. Vezi, cu toatele avem ganduri care mai de care mai aiuristice. TOC se vindeca, sigur ca se vindeca. Nici eu nu vreau sa traiesc cu ideea ca o sa ma apuce toata viata. Se vindeca cu medicamente, cu rabdare, cu terapie si optimism.
In Austria ar trebui sa aiba psihologi tare bine pusi la punct. Sanatate!

Cata,

M-am abatut de la intrebarea ta. Daca mi-e frica ca imi va fi din nou rau cum mi-a mai fost? Pai asta m-a bagat in cacat si pe mine si aici nu e vorba de expunere, ci de temperarea propriei frici.
Pe mine m-a pus doctorita sa insir motivele pentru care nu ar trebui sa se intample fix la fel:
1. Sunt pe medicamente si astea isi fac treaba
2. Am informatii despre ce e tulburarea asta si cum te agata ea ca sa-ti fie frica.
3. Sunt pe cale sa fac ceva care imi place, chiar daca e greu.

Astea sunt doar trei motive la mine. Gaseste si tu chestii de bun simt si reale care sa-ti arate ca nu e neaparat sa te apuce fix la fel de rau. Hai, bafta! Fetelor, fug ca am filmari - v-am spus, sunt ziarista... e frumos, e stresant, e greu dar imi place si nu o sa las porcariile astea sa-mi manance viata!

pt.flori3

imi pare rau ca ne cunoastem asa.sistemul din austria cred ca este asemanator cu cel din germania in sensul ca asigurarile medicale suporta toate costurile, asta in cazul in care esti asigurata.la pshiatru am fost trimisa de doc. de familie la inceput, acum ma programez singura in functie de medicatie si evolutia bolii.
pt sophi13

mt-mesc pt. sfaturi.astazi ma simt bine:)

salutare gagici:)
bun venit daniela_37

azi am o zi de doi bani, asta e, se mai intampla...
Va trece...
Am observat ca imi este rau in jurul ciclului menstrual si ceva studii par sa arate o corelatie intre schimbarile hormonale si starile psihice.
Am luat pentru moment niste sedativ PC si incerc imi tin mintea ocupata ca asa vor sta deoparte si starile de rau. Altfel e nashpa, ma apuca pandaliile si intru in acel cerc vicios -ganduri-depresie-anxietate-(din care numa Dumnezeu ma scoate ).

Daniela, avem exact acelasi tip de OCD (legat de teme religioase si violenta) din pacate si sper din toata inima ca, cu ajutorul medicatiei si al terapiei sa invingem aceasta boala si sa nu ne lasam. Stiu, este greu, chinuitor, dar nu trebuie sa ne dam batute!!!
Si mie mi-a fost si inca imi este teama sa raman singura cu baiatul meu, of este asa de cumplit!!!
Dar incerc sa raman in ciuda anxietatii enorme pe care mi-o provoaca aceasta "expunere" si sa fac fata situatiei. Uneori reusesc cu succes, alteori imi este greu, uneori foarte greu.
Eu am mai luat cate o jum de rivotril la nevoie pentru anxietatea asta marcanta, simteam io ca daca ma blegeste ma simt mai bine, insa nu trebuioe abuzat.
T