Tulburare obsesiv-compulsiva - Partea V-a

Sophie, mult succes! Chiar sa ne tii la curent. Unde este aceasta doctora?

Prozac, si eu am inteles la fel, ca anxietatea nu ma omoara si ca gandurile sunt doar ganduri si ca trebuie sa le mai dau si ignore dar in anumite zile este asa de greu. Mai ales in zile cum este cea de azi cand anxietatea mi-a fost constanta toata ziua...Offf.

Doruletz sa stii ca mi-a scris dr. Cadar. Ii trimisesem un mesaj de consultatie online si mi-a raspuns cu niste intrebari la care m-am grabit sa ii raspund. Sper sa iasa ceva...

Cata, Doctorita asta e prin Bucuresti, o basarabeanca care a studiat la Moscova. O colega mi-a recomandat-o pentru ca a ajutat-o cu migrenele... Ca sa nu te trimit aiurea la cineva, o sa ma duc eu intai si vad ce efecte are... ti-am spus, ar trebui sa ajute, dar vreau sa vad cum lucreaza femeia mai intai.
Te tin la curent. Lasa anxietatea, creste si scade si la mine...

Buna dragelor !
Si eu am avut probleme cu anxietatea zilele acestea. La mine starile de anxietate sunt legate de starea de stres si nervi. Adica daca nu reusesc sa fac ceva ma enervez si am starile astea de frica si nesiguranta foarte mari. Nesiguranta, pentru ca am tendinta sa controlez totul si bineintels ca nu reusesc (e logic, nu ? ) si atunci ma apuca starile astea de teama. Parca imi fuge pamantul de sub picioare. Ce bleaga, nu ? Cum ne complicam noi viata !! Am tot umblat zilele astea la tot felul de institutii cu formulare si chestii si bineintels ca trebuie sa dai si de oameni dobitoci. Si apoi m-a apucat damblaua. Si la voi e legata de stres toata treaba asta ? Vreau sa zic ca oricum am aceste stari si daca nu sunt stresata, dar este un factor agravant.
Prozac cum este tratamentul tau ?? scriai m-ai sus ca tratamentul asta ti-a pus gandurile negative in plan secundar. Cum ? Ti s-a explicat ? Prozacul nu e calmant, nu ? Fetele eu vreau un tratament de ala minune, sa-mi spele creierul si sa ma faca cel mai fericit om de pe lume :)))
Sophie, suna bine ce ai inceput sa faci tu ! Sa stii ca si pe mine m-ar tenta asa ceva, dar habar nu am, nu cunosc pe nimeni si cum ai zis si tu, nu vreau sa fie vreu sarlatan.dar suna bine, nu ? si eu chiar as tinde sa cred in bioenergie si faptul ca fiecare om ar avea niste campuri energetice. Vezi tu. ne spui si noua.
Va doresc la toate o seara cat mai placuta !! Fiti vesele si fara ganduri negative, daa ??

Sophie, astept sa vad ce imi zici. In alta ordine de idei, am citit articolul de care ai scris. Foarte interesant. E un experiment interesant dar eu cred ca nu as avea tupeul deocamdata sa fac asta. Mi se pare asa un bunjee jumping al obsedatilor. :) Ideea insa este super valabila, pana nu acceptam nu poate sa fie vorba de adevarata vindecare. Mie mi-a placut mult ideea cu: poti sa alegi sa te bucuri de 20% din viata chiar daca 80% este OCD sau poti sa alegi sa dai OCD-ului 100%. Cum ziceai si tu, nu e usor, asa zice si autorul, daca ar fi usor toti ar face-o. Am sa dau si la terapie doctorei articolul sa il citeasca si sa vad ce imi spune.

Of mai Flori, ce adevar zici. Cand dai de tratamentul ala minune te rog eu mult sa nu il tii doar pentru tine, da? Aminteste-ti si de noi, si noi vrem creier spalat si sa fim cele mai fericite. Nu fetele? Uneori simt ca as vrea sa am buton de reset. :))

Tristetea mea din seara asta este legata de prejudecatile legate de aceste tulburari de care suferim noi (si multi alti oameni). Azi a fost la serviciu controlul medical de la medicina muncii. Eu am declarat tot ceea ce am avut in anul ce a trecut, mai ales ca slabisem 10 kg fata de ultimul control. Doctora imi zice "e, lasa, nu iti scriu asta in fisa, te scriu clinic sanatos". Adica ce, eram drogata sau beata sau cum? Poate chiar serviciul fusese atat de stresant incat sa ma aduca aici nu?
Si eu ii descriu tratamentul, iar ea "daa, si eu am fost stresata si nu puteam dormi si am luat fenobarbital si a vrut o prietena sa imi dea bromazepam dar nu am vrut sa iau, i-am zis ce, doar nu am ajuns asa rau incat sa iau pastile." Deci cred ca vorbea fara sa gandeasca...
Ma uit ce usor judeca lumea, ca "aoleu, ala a ajuns la balamuc de depresie" sau "iete-o si pe aia ce mai jeleste, ar trebui sa fie mai tare, doar are copii".
Nu stiu cum e cu voi dar pe mine afectiunea asta m-a facut mai sensibila fata de ceilalti si suferintele lor. M-a facut sa inteleg ca pana nu traiesti in pielea unui om nu il poti judeca deloc. Dar DELOC!

Buna seara,
Am gasit prima data in seara asta forumul acesta si as vrea sa impartasesc si eu experienta mea. Povestea e ceva mai lunga, asa ca in seara asta va pe scurt: sufar de TOC, nu iau pastile deocamdata si incerc sa ma vindec citind si acumuland informatii despre boala si despre terapia cognitiv-comportamentala. Asa am gasit si povestile voastre...macar partial cat se gaseste in partea aVa. Ce ma supara si pe mine sunt gandurile...dar nici macar nu stiu ce ganduri. Am avut o perioada de 2-3 ani in care am avut ganduri inspaimantatoare ca as putea sa le fac rau parintilor mei, ca as putea sa fac blasfemii sau ca as putea rani copii. Acum aceste ganduri nu ma mai supara (in proportie de 90% sunt ok) numai ca mi-a ramas obisnuinta de a-mi aminti din nou si din nou ceva neplacut, dar care acum nu mai e ceva concret. de a-mi aminti iar si iar ca sufar de problema asta. Si ma lupt cu gandurile astea toata ziua uneori...Sper sa ma integrez in grupul vostru si sa va mai povestesc cate ceva, pentru ca si descarcarea asta sufleteasca ajuta, cred eu.

Cris, ti-as spune bine ai venit dar nu e chiar bine... intelegi tu. Oricum, noi te primim cu drag si te ascultam.

Prozac, mai sfatuieste-ma si pe mine ce alte carti ai mai gasit in Romania sa mi le comand si eu daca le gasesc. Te rog mult.

Aseara citeam in Psihoterapia Anxietatii de tulburarea anxioasa generalizata si ma uitam ca se potriveste manusa. Dar asa de bine... si gandurile si simptomele tot. Vad ca se merge pe aceeasi idee care era expusa si in articolul de care ziceai tu Sophie: nu sa te concentrezi pe oprirea ingrijorarilor, pentru ca nu se prea poate, dar sa accepti ce se intampla cu tine si sa intelegi ca nu iti fac rau aceste ganduri / ingrijorari si sa inveti sa nu le mai dai atata importanta. Asa sa ne ajute Dumnezeu!

Hello cris_sy,

Fata, faiat? Noi aici suntem numai fete, dar nu conteaza sex-ul, ci experientele bune si rele pe care ni le imparasim.
Asadar, e bine ca acumulezi informatii despre TOC. Din cate vad eu, in majoritatea cazurilor, noua ne cam trece frica de aia si ailalta, adica de facut rau, de blasfemii, etc, dar ne e frica nu cumva sa le avem din nou. E o situatie prin care trec si eu... nu stiu rezolvarea! Le-am dat fetelor un articol despre treaba asta care te sfatuia sa te bucuri de viata asa cum e, sa nu-ti mai inchipui mereu ca daca nu ai avea toc viata ta ar fi de 100 de ori mai buna pentru ca gandind asa, nu te poti bucura de ceea ce ai in prezent. Autorul articolului spunea ca e mai bine sa te bucuri de 20% din viata ta decat de nimic si, treprat, inveti sa te bucuri de cat mai multe lucruri.

Cata, fata draga, da tu chiar trebuie sa te uiti in gura tuturor prostilor? Tu stii cat de tare ma chinui si eu ca ala si alalalt nu iau pastile, ca sunt mai tari si etc... Nu suntem toti la fel, iar cucoana care ti-a spus de pastile e o ignoranta. Cat timp nu suferi de ceea ce suferim noi, n-ai cum sa pricepi si nici nu-ti bati capul. Cine spune, vai, draga, da chiar asa, ei pastile mereu e o vaca sau un bou ignorant. Da, iau pastile pentru ca imi trebuie si intr-o buna zi ma voi echilibra, deja am inceput si nu le voi mai lua. Dar daca am nevoie, iau!

Asa, la doctorita aia de care am vorbit, eu ma duc pentru indreptarea spatelui. Tehnica in sine este interesanta pentru ca, evident te relaxeaza, apasand pe nervii si punctele sensibile unde se creeaza blocaje. Cat despre bioenergie... da, mi-a facut astfel diagnosticul, foloseste si asta, mi-a spus si alte chestii... eu ma tem de tot ceea ce nu-mi explic, n-am fost asa, dar am devenit asa. La ea sper sa impusc doi iepuri dintr-o data: sa ma expun la povestile acestea cu bioenergie, etc si sa-mi indrept coloana, sa ma relaxez. Nu sunt nici fizician, nici bioterapeut sa spun da, chestia asta functioneaza, dar ceea ce stiu sigur ca functioneaza este kiropractica, adica manipularea corpului. Asta da, calmeaza... Nu am inceput cu cucoana, dar dupa ce o fac, va tin la curent.
Articolul, interesting, nu? Nici eu nu prea am chef sa-mi pun casti la urechi sau mai stiu eu ce altceva, dar ideea ca incepi sa te bucuri de cat poti din viata ta, indiferent daca gandurile sunt sau nu acolo, pentru ca apoi sa te poti bucura de cat mai mult, nu e rau! Hai, pupici!

Cata77,
mai "arunca" te rog pe net cate un fragment interesant din ce citesti. As citi si eu cartea asta dar nu am acces la ea. Autorul e roman parca, nu ? Nici o sansa sa o gasesc aici !

Flori, ma bucur ca te intereseaza. Te rog frumos mergi mai in sus pe subiect si vezi ce am mai scris ca din carte am scris despre anxietate.
Acum citesc capitolul despre tulburare de anxietate generalizata si vad ca parca scrie despre mine. Chiar mi-am propus sa mai citesc despre aceasta tulburare pentru ca imi descrie toate simptomele. In carte scrie ca daca ai 3 dintre simptomele descrise de ei (in total vreo 10) mai mult de 6 luni ai aceasta tulburare si eu am toate simptomele de nu mai stiu cati ani.
Metoda pe care am reusit sa o scanez asa repede ca o dau drept una dintre metodele terapeutice este aceea a amanarii ingrijorarilor / temerilor. Eu mi-am scris chiar o hartie asa "ma voi ingrijora la ora 15" si cand ma ia ceva imi arunc ochii pe aia. Apoi, la ora respectiva te ingrijorezi numai daca simti nevoia si eventual si notezi ingrijorarile zilei respective pentru ca sa revii asupra lor mai tarziu si sa vezi cat de multa realitate era in ele.

Este FOARTE mult de munca. Vorba celui care a scris articolul indicat de Sophie, daca ar fi asa usor ne-am descurca toti. Dar nu este, e mult de munca si terapia este primordiala pentru ca este vorba despre schimbare de comportament aici.
TAG este descrisa ca o tulburare ce se genereaza pe baza unor carente in educatia din copilarie si scrie in carte ca se declanseaza atunci cand tu, pacientul, observi ca parintele care ti-a imprimat acest fel de a fi are cadere psihica sau cand realizezi ca este un mod de viata cu care nu se poate trai. La mine este adevarat cu acest tip de educatie, din partea tatalui si eu am realizat ca nu se mai poate trai cu asta cand am avut atacul de panica. Din pacate, realizarea acestui fapt nu te linisteste ci te arunca in panica pentru ca pana la acel moment te-ai antrenat asa de bine in aceasta constanta ingrijorare si anxietate incat nu mai poti gandi altfel. Atunci trebuie, asa cum scrie si in articolele despre TOC si in carte la toate celelalte tulburari, sa accepti, sa nu incerci sa lupti cu ingrijorarile, sa le accepti, sa intelegi ca nu iti fac rau si sa te bucuri de viata convietuind cu ele. Mult de munca si aici.

Flori, cartea e scrisa de Irina Holdevici dar vad ca tot il citeaza pe unul Wells. Eu zic ca e o compilatie de fapt, nu e vorba ca a inventat tanti tot ce scrie acolo -citeaza intr-una, multi autori. Vezi poate gasesti cartea de care zicea Prozac.

Eu acuma vreau sa mai intru pe net sa mai citesc despre TAG sa vad ce si cum.

Prozac, fetele, care sunteti mai cunoscatoare, am intrat pe youtube si am vazut un clip cu un nene care vorbea de TAG si spunea ca i-au schimbat medicatia SSRI cu SNRI si benzo cu nu mai stiu ce, nu am prins in engleza cum se numeau. Dar lua de vreo 15 luni. Nu cred ca putea sa ia atata benzo. Si zicea ca i-a scazut in mod dramatic anxietatea. Stiti cumva care e diferenta intre SSRI si SNRI si cam ce medicamente intra in ambele categorii?

Sunt fata...si am observat ca e o discutie intre fete :)
Oare barbatii nu sunt afectati? Sau pur si simplu le este mai greu sa vorbeasca despre asta..?
Inainte de orice, o sa-mi fac ceva timp sa citesc din urma, sa va cunosc mai bine pe fiecare...cu siguranta am de invatat din experienta fiecareia dintre voi.

Hello again cris_sy,

Au fost si mai vin uneori si baieti pe acest forum. Eu cred ca sunt mai putini barbati care sufera de cap si, in al doilea rand, ca barbatii, nu prea vorbesc despre asta. Iubitul meu a avut un TOC de care a scapat, a citit, s-a informat, dar cred ca avea o forma usoara.
Ai sa vezi ca mai toate avem aceleasi nemultumiri si cautam aceleasi raspunsuri. Bafta!

Buna seara la toata lumea,


Bine ai venit in"clubul" nostru cris_sy. Si eu sant mai noua pe forum dar vreau sa spun ca aici am descoperit persoane dragute si sincere care m-au facut sa-mi deschid sufletul. TOC-ul este o boala cumplita si greu de dus, si care difera de la individ la individ.Pe mine m-a afectat f. mult, mi-a shimbat viata la 180°.Tot timpul ma intrebam, , de ce eu" fata draguta plina de optimism?Dar se pare ca vina o poarta zestrea genetica si predispozitia noastra spre anumite boli, iar acum nu ne ramane decat sa ducem aceasta povara cat o vrea D-zeu.
Cata, se gaseste cartea de cumparat in librarii?As vrea sa o cumpar, dar pana una alta poti tu sa ne mai postezi cate ceva !
Eu dimineata ma simt mai rau, am asa o stare tare ciudata, parca nu mai sant, , eu" si totul dureaza cam 2-3 ore apoi totul e in ordine.
Cam atat pentru astazi.numai bine!

Am si eu ca voi zile mai bune si zile mai rele.
Nu stiu insa daca sa apelez la un psihiatru pentru tratament.
Am facut cateva sedinte de psihoterapie: m-am dus direct si i-am zis ca am TOC si sa ma trateze pentru asta. Cat timp am vorbit despre gandul/gandurile mele am simtit ca a fost util, macar mi-a dat cateva sfaturi(teme)... apoi au fost vreo 2-3 sedinte la care a venit si logodnicul meu (la rugamintea psihologului) si am vorbit despre relatia cu el, cu parintii, cu prietenii...pe astea nu le-am gasit deloc utile. Partea buna insa a fost ca i-am marturisit totul logodnicului si acum, de cate ori am o zi mai grea, pot sa discut cu el si asta ma ajuta putin.
As vrea sa gasesc un doctor care sa faca teraprie cognitiv-comportamentala, pentru ca am citit ca asta e singura care face bine la TOC, insa nu pot sa bat la usa doctorului si sa zic: intru la sedinta de terapie doar daca stiti TCC. Daca stiti un astfel de doctor in Iasi, va rog sa mi-l recomandati.

Salutare gagici,
Bine ai venit printre noi cris_sy:))
Eu am fost in concediu medical, racita rau cu tot tacamu frisoane, febra, dureri musculare. Azi mi-e un pic mai bine.

Cata, mai am ceva carti d'ale Irinei Hodevici, dar asta mi s-a parut cea mai buna si mie, iar celelalte, sa ma ierte autoarea, mi s-au parut copy-paste.
Insa am primit din afara, Stop Obsessing de Edna Foa si inca una OCD Workbook- by Hyman and Pedrick, amandoua bune. Insa as vrea sa iau si eu The Imp of The Brain, tot mi-am propus de multa vreme dar n-am reusit sa ajung s-o comand.

Cris_sy, TOC are mai multe grade de severitate, daca nu te deranjeaza in sensul de a-ti provoca anxietate maxima sau ruminatii or compulsii care sa-ti consume timpul poti trai linistita cu aceasta tulburare pan la adanci batraneti.
In cazul nostru, fetele au anxietate mare si tulburarea in sine provoaca suferinta.
Sophie, eu am fost la indreptat coloana, caci si eu am mari probleme cu coloana si m-am simtit mai bine. Nu stiu daca a avut efect direct asupra TOC sau asa a fost sa fie. Dar in timpul ciclului TOC a fost la fel:((
Oricum sa ai bafta multa si sa ne tii la curent.
Ma duc acum la culcare si o sa revin probabil duminica, am multe treburi de rezolvat.
Va doresc sa fiti "pe val"!!!

Salut,
Cum sunteti?
Eu sunt binisor, ceea ce va doresc si voua:)
Astept vesti...
O saptamana buna!

Buna gagici,

Si eu ma simt mai bine... am avut cateva zile in care mi-am frecat capul destul de naspa, dar au trecut pentru ca mi-am impus sa nu ma mai gandesc la chestiile respective. Eu cred ca am frica asta de a nu fi cumva obsedata, de a nu ma gandi. SI asta e destul de enervanta, dar cu toatele experimentam si aceasta stare.
Am fost la o sedinta cu indreptat spatele. Simpatic, mi-a trosnit cateva oase... Sigur, chestiile astea ajuta la TOC pentru ca iti relaxeaza organismul si de aici toate beneficiile. Eu ma apuc si de yoga, dar nu la nebunii de la MISA, ci cu un instructor normal la cap, cel putin asa mi s-a vorbit despre el. Asta ca sa invat si eu mai bine sa ma relaxez, sa let it go! Revin cu info si bafta tuturor!

Buna fetele, eu de miercuri am fost in spital cu baietelul, cu viroza f puternica. Slava Domnului, fiind acolo cu el, in situatie de criza, am fost bine. Acum am revenit acasa si parca m-au napadit toate, m-am certat cu sotul si sunt destul de deprimata. Dupa-amiaza aveam o sedinta de TCC, sper sa ajung...

Cata, lasa deprimarea si mergi la sedinta. Stii bine ca nu trebuie sa te lasi prea deprimata... Eu am fost sambata naspa, simteam ca imi pocneste capul de ganduri si mai aveam si o petrecere de la care nu dadea bine sa lipsesc.
Am iesit ca un zombi, mi-am cumparat o buleandra de la naf-naf, am fost la coafor, am pus gandurile pe standy by si dupa aceea le-am dat si la fund... si m-am inveselit, la petrecere a fost ok.

Prozac,
Am uitat sa spun ceva... povestea asta cu gandurile la menstruatie... poate ar trebui sa iei ceva la menstruatie ca sa nu te mai supere. Stii ca sunt femei cu menstruatii foarte dureroase, si eu am trecut printr-o faza din asta... poate asa se manifesta la tine sindromul acesta menstrual. Iti doresc sa fii pe stop fericita data viitoare!

Salutare again fetelor,
Cata, sanatate din suflet micutului. Am trecut si prin asta cand fii-mio avea doi ani, a avut o iarna mizerabila si am stat mai mult prin spitale.A fost si o parte buna in toata chestia asta, faptul ca MA MOBILIZAM pentru el! Asa ca te felicit ca si tu ai facut la fel.
Practic toate rahaturile mele de ganduri si stair, treceau pe locul doi, el era cel mai important. Multumesc lui Dumnezeu ca asa a fost de fiecare data si asta mi-a intarit credinta si convingerea ca in pofida tuturor gandurilor rele, sunt o mama buna cand vine vorba de fii-mio.
Detest sa ma dau exemplu, dar asta e...inevitabil, cand ai copii.

In privinta sotului, aici ma abtin sa dau sfaturi, poate ar tr4ebui sa-l rogi sau sa-i explici cata suferinta implica tulburarea noastra si inca o presiune in plus "ar mai trebui".

Sophie, asa ma bucur ca esti bine si ca te-ai mobilizat pentru a merge la petrecere. Asa trebuie sa fie de fiecare data, chiar daca ne este greu: sa ne mobilizam!!!
Imi amintesc ca in perioada in care nu-mi era bine, tot ieseam pe Valea Prahovei si desi, nu-mi era bine, am amintiri frumoase si foarte frumoase.
Sper si eu la ciclu asta sa nu mai imi fie asa rau:))
Ar fi super!!!
Io mi-s plina de emotii ca raman singura peste noapte cu baiatul si cum asta e fobia mea principala... Stiu ca n-o sa se intample nimic rau, sunt perfect constienta de asta, dar am asa o anxietate anticipatorie...
E greu, dar suntem toate niste luptatoare si o sa reusim:)))
Va pup si vorbim!

Buna seara,
Prozac, voiam sa te intreb... tu regreti vreodata ca ai facut copilul? in sensul ca daca nu l-ai fi facut probabil nu ai fi cazut niciodata in starea asta...Eu nu am copii inca, dar mi-ar placea sa am in curand.
Inca de la primele mele simtpome, nu-mi doream decat sa imi treaca gandurile astea pana cand o fi vremea sa am copii, pentru ca mi s-ar parea foarte greu sa ii cresc in conditiile astea, sa nu ma bucur ca alte mame de fiecare etapa din evolutia lor. Ce ai povestit tu, ca ti-e teama sa stai singura cu el, mi-a sfasiat inima, pt ca de asta mi-e si mie frica pentru viitor.

Draga mea nu am regretat nici un moment ca am acest scump ingeras. M-am gandit insa ca mi-ar fi fost de un milion de ori mai usor sa-l cresc fara aceasta tulburare, insa daca Dumnezeu mi-a dat aceasta cruce de purtat...mergem mai departe cu ea in "carca".
Mult succes!

Hello gagici,

Si eu ma gandesc ca poate o sa-mi fie greu cand o sa fac un bebe, mai ales ca o parte din gandurile mele aiuristice se leaga si de asta... dar cred ca n-am decat sa incerc si oi vedea.
Asa, ziceam ca va tin la curent cu ceea ce fac la kiropractica. Interesant, imi scrasnesc oasele... Sunt doi medici, mama si fiu. Mama face bioenergie si presopunstura... ea e mai ezoterica, iar la acest capitol nu vreau sa ac comentarii ca treaba cu bioenergia e subiect lung de discutie.
Baiatul face kiropractica si cred ca asta e partea cea mai buna. Scraneste oase, muscii se repun asa cum trebuie si de aici o oaresice relaxare. Sunt abia la a doua sedinta, asa ca nu pot trage imediat concluzii.
M-am apucat de yoga. Terapeuta mea mi-a spus ca e bine sa fac asta pentru a invata cum sa let it go. Am fost aseara la primul curs si a fost super. Oameni normali, adica ma duc la o scoala normala si nu la porcaria asta de MISA. Am facut exercitii fizice si de respiratie si am iesit linistita, linistita. Din nou, a fost doar prima sedinta si nu pot trage concluzii pripite. Dar mi-a placut si filozofia din spatele yoga: yoga e o atitudine, e ideea de a te simti liber pe tine si pe deciziile, pe trairile tale. Suna simpatic, nu?
Prozac, hai, cat mai putine ganduri ca ramai in seara asta singura cu puiutul... Da-o incolo de anxietate si gandeste-te ce lucruri frumoase poate face mami cu puiul ei. Bafta!

Buna fetele, ma iertati ca nu am mai intrat dar cum v-am zis, am fost in spital apoi ieri si azi chestiuni pe acasa... ocupata, dar una peste alta sunt ok. Slava Domnului! Sper ca aceasta perioada sa se prelungeasca cat se poate de mult.
Cris, sa stii ca eu la inceputul acestei crize am avut ganduri ca mai bine nu aveam copilul. Le regret enorm dar. au fost ganduri. Cum zicea aseara terapeuta, rolul mintii este sa fabrice ganduri si este ca un ocean: uneori are valuri si furtuna, uneori e calm si linistit. Nu seci oceanul ci nu bagi in seama furtuna, va trece.
Deocamdata mai iau Fevarin, 100mg la pranz si atat. Sunt dupa a 6-a sedinta de PCC si acum discutam despre metaingrijorari - adica despre ingrijorari la ingrijorari. Va ziceam ca medicii (ambii, si psihiatrul si terapeuta) mi-au zis ca ei nu cred ca sufar de TOC. Mai degraba tulburare de anxietate generalizata si combinata cu depresie acum. De aceea la mine la mare "pret" sunt ingrijorarile. Si aseara incerca dna doctor ca impreuna cu mine sa demonteze mecanismul ingrijorarilor.

De exemplu aseara i-am dat exemplul ingrijorarii : "mi-e teama ca nu sunt o mama buna" - pe aceasta a denumit-o ingrijorare de tip 1 si m-a intrebat ce fac ca rezultat al acestei ingrijorari - raspunsul meu: ma asigur ca fac tot ce pot sa fiu o mama buna (planific tot ce trebuie pt copil, vb la tel cu bona, ma interesez de cresa, il hranesc, il scot afara etc). Ideea este ca in spatele acestei ingrijorari se ascunde de fapt o ingrijorare mai profunda, una de tip II denumita de terapeuta metaingrijorare, adica "daca nu ma ingrijorez de toate aceste lucruri nu sunt o mama buna". Acum trebuie sa intocmesc o lista cu ingrijorarile mele si sa incerc sa inteleg ce este in spatele lor. Schimbarile adevarate trebuie sa se produca la nivelul acestor metaingrijorari pentru ca ceva sa se imbunatateasca cu adevarat.

Sper ca nu v-am plictisit. Am zis sa va mai impartasesc din ce mai fac eu.

Ati auzit de Kava Kava? Ati luat careva? Ce stiti de ea? Citesc ca e un bun sedativ natural si bun pt calmarea anxietatii, fara efecte secundare.

Buna Cata,

Nu ne plictisesti cu explicatiile tale... e adevarat ca si eu sufar de ingrijorari ca o sa ma ingrijorez... idioata treaba. Si eu am avut o lunga discutie cu prietenul meu, care mai pricepe si el cate ceva din psihologie, si am dat de capat unor lucruri. Si ce a mers a fost sa nu ma mai ingrijorez de anumite lucruri... probabil ca daca nici tu nu te vei mai ingrijora daca nu ai vorbit cu bona sau nu ai facut nu stiu ce, iti va creste anxietatea, dar vei vedea ca lucrurile decurg normal si va scadea... te vei linisti singura singurica si nu-ti vei mai pune intrebari daca esti sau nu o mama buna...
Nu am auzit de acest sedativ natural... spuneam mai sus ca eu m-am apucat de yoga... mi-a placut mult de tot filozofia din spatele yoga: sa fii echilibrat cu tine insuti si sa ai o atitudine libera fata de tot ceea ce faci. Asta e la noi, TOC-ul ne ia din libertate, frica ne determina sa facem anumite lucruri si nu reusim sa spunem stop. Eu am facut la yoga exercitii fizice combinate cu exercitii de respiratie si mi-a fost bine. Dar am fost o singura data. Mai vad... oricum, multa lume mi-a recomandat sa fac yoga pentru a avea o atitudine relaxata. Bafta!

Buna fetelor...v-am citit mesajele...si eu am trecut si cateodata le mai am aceste ganduri..dar cred ca in final am gasit o solutie...sper sa va ajute...mai ales pt cele care stiu engleza...intrati pe you tube si digitati burt harding...se numeste " A thougt feels real when unconscios!" sunt multe sedinte de a intelege sensul gandurilor si de ce si cum putem sa scapam de ele. mai exista si alge care se numesc spirulina si chlorella.va ajuta sa scapati de anxietate.. si va si relaxeaza..s pt aceasta intrati pe google si digitati o carte free de descarcat" Chlorella and spirulina " de Mike Adama, nu incercati sa blocati gandurile pt ca o sa va vina si mai multe...lasati-le sa se transforme in emotii.si lasati-le sa plece facindu-le spatiu in interiorul vostru...trebuie sa recunosteti un gand pt ceace ce este in realitate...voi nu sunteti gnadurile pe care le aveti...ceea ce mintea genereaza este o adictie a ceea ce credeti..adica opusul a ceea ce vreti si mod normal...numai bine si multa sanatate!