Tulburarea Afectiva Bipolara (Partea II)

Noris, nu stiam ca urmaresti ce scriu deoarece nu ai intrat in discutie pe aici de mult timp si am crezut ca ai luat o pauza lunga. Sunt perfect de acord cu faptul ca creierul uman este foarte complex si atunci si bolile la acest organ sunt foarte greu de diagnosticat, ca sa nu vorbim de vindecare. De altfel parerea mea este ca tulburarile afective sunt un fel de mai multe boli psihice destul de ambigue in manifestare, grupate intr-o singura categorie cu diferite nuante, deoarece nu se cunosc suficient de bine nici cauzele si nici zonele afectate in creier. De aceea cred ca nu se poate trage nici o concluzie din exemple, cel mult se poate face vreo statistica. Nu cred ca am sustinut ca sotia mea si-a revenit COMPLET atunci, ci doar ca a avut suficienta luciditate ca sa ajunga acasa. Nu ma deranjeaza sa ne contrazicem unii cu altii, atat timp cat se face in mod constructiv si pe ton normal. :)

Buna, MIHUTU75. Scuze pt. raspunsul intarziat. Eu iau abilify de vreo 2 luni doar. Diagnosticul meu este TAB. La mine predomina depresia, intrerupta uneori de episoade hipomaniacale. Cam de 3 ani fac tratament cu efectin, iar in episoadele de manie luam depakine si olanzapina. Pt. ca olanzapina ma ingrasa, d.na dr. mi-a propus sa iau abilify. Momentan iau efectin, abilify si depakine. Daca se atenueaza depresia, mi s-a spus ca voi lua doar abilify. Nu ma simt nici bine, nici rau, parca traiesc in alta lume. Dorm foarte mult si uneori am impresia ca pierd contactul cu realitatea.Va doresc multa sanatate tuturor!

Glady, iarta-ma daca te-am jignit cu ceva. Ca de obicei, stima mea pentru tine ramane aceeasi ca si la inceput.
Sa incepem.

De obicei, inainte de a da "enter" unui comentariu, imi rezerv cateva minute bune in a-l corecta atat ortografic, ortoepic cat si dpv al punctuatiei (din pacate, pe acest forum nu cred ca exista posibilitatea sa folosesc diacriticele..).

Cat priveste semantica, cu atat mai mult sunt atent la ce vreau sa transmit.

De accea te rog sa recitesti postul meu si sa-mi spui daca te-am deranjat cu ceva. Eu nu am facut decat sa vin cu o contra-parere daca imi dai voie s-o numesc asa.
Imi place sa tin topicul "treaz", altfel amortim aici cu totii. :-))
Pot trece dintr-o extrema in alta fara probleme intr-o discutie si pot face extrapolari intr-un schimb de idei fara sa deranjez pe nimeni.

Imi place sa cred ca am fost initiatorul acestui mic, dar vivic "curent". Alimentez discutiile pe topicul pe care-l "administrez" cu pareri si sugestii noi sa evit lancezeala.
Din dorinta de a ma face cat mai bine inteles, elaborez posturi lungi, transpuse intr-un limbaj cat mai simplu si sugestiv in acelasi timp.
Eu sunt cel care contra-balanseaza talerul balantei si care toarce firul epic al acestei interesante epopei psihice care a avut un inceput timid, dar care acum a ajuns la "adolescenta" spre maturitate.

Si apoi, fie vorba intre noi, nimeni din Romania nu doreste sa vada un lucru obisnuit si banal, o situatie in care toata lumea este de acord cu toata lumea iar toate sunt bune si frumoase. Daca nu-i dai romanului ceva sa poata face comentarii pe margine, un motiv de polemica sau orice care sa-i trezeasca interesul si atentia, sa-l scandalizezi (vezi impactul stirilor de la ora 5:00 pm) acesta uita de existenta ta in 2 zile. Micile impulsuri, stimulentele, situatiile iesite din comun stirile socante si multe altele sunt combustibilul care tin pornit motorul acestei masinarii sociale romanesti.

Glady, as vrea doar sa comentez doar prima fraza a ta si ultima :
1. "Noris, nu stiam ca urmaresti ce scriu deoarece nu ai intrat in discutie pe aici de mult timp si am crezut ca ai luat o pauza lunga."

Sincer, nu inteleg ce ai vrut sa spui.
Totusi, voi incerca o explicatie, tot pentru a ma face inteles pentru absolut toata lumea.

Consider o chestiune de bun simt sa urmaresc ce scrie fiecare din acest thread de pe forum din moment ce eu sunt adminul acestui topic. Este de datoria mea sa-i mentin vie utilitatea, pentru ca acesta a fost scopul initierii lui, sa vina in ajutorul si in folosul bolnavilor de TAB, poate chiar sa vina cu o eficientizare a managementului bolii.

Apoi, nu intru intr-o discutie decat daca am ceva de spus si care poate fi folositor cuiva care ma intreaba sau are o nelamurire. Fara motiv, niciodata. Face parte din setul meu personal de reguli nescrise.
Dar acestea sunt niste amanunte nesemnificative. Mai importanta
este boala decat divergentele noastre de opinie.
Tin sa precizez ca, nefiind suferind de aceasta boala, cineva clinic sanatos dpv psihic nu are cum sa simta cum e sa stai de vorba cu cineva de pe aceeasi lungime de unda cu tine, pe aceeasi frecventa, uneori chiar la propriu (ex. fuga de idei).
Nimic nu se compara pentru un bipolar impartasirea starilor psihotice cu alti bipolari.. mania persecutiei, conspiratiile mondiale si formele pe care le imbaraca halucinatiile auditive, vizuale personalizate de la caz la caz devin uneori mai captivante ca orice thriller.. Uneori am impresia ciudata ca noi cei cu TAB, suntem personaje aparte, ca formam o specie daca-mi accepti aceasta plastica formulare. Ne recunoastem si putem iesi in evidenta imediat.

Cat priveste exemplele, consider ca sunt binevenite pentru ca un lucru il afli din statistici si altul din exemplele personalizate.
Am considerat intotdeauna ca generalizand, pot aparea mari erori, iar mergand pe concret, poti fi mult mai precis.

2. "Nu ma deranjeaza sa ne contrazicem unii cu altii, atat timp cat se face in mod constructiv si pe ton normal. :)"

Daca nu ar fi fost acel smiley de la sfarsit, as fi scris : "No comment".
[....]
Zabaretul de la final ma trimite ca gandul ca totusi nu esti 100% contrariat de aceasta situatie si de aceea, iti precizez ca eu contrazic ideile si nu oamenii... legat de constructivitate, da-mi voie, te rog, sa afirm ca parerile mele pe viitor vor ramane pe acelasi ton normal, pertinent, de bun simt dar precis de obiectiv pe care l-am avut de la inceputuri.
Nimeni de pe acest forum nu este "distructiv" si nimeni pana acum nu a folosit alt ton decat cel normal si decent.

As putea scrie posturi mici si dese, fara complexitate lexicala cu scopul de a evita potentialele greseli. N-o fac pentru ca imi place sa am coeziune, fluenta, imi plac masurile intregi, lucrurile care au inceput, cuprins si sfarsit. Uneori, cand imi scriu posturile, incep cu o idee si termin cu alta...pentru ca atunci cand ajung la sfarsit, am uitat deja cu ce am inceput.

In sfarsit, ideea e ca nimeni nu este dusmanul nimanui aici. Incercam sa ne ajutam, sa ne cunoastem pe noi insine tot cu ajutorul nostru si al celorlalti. Iar daca ne mai contrazicem, o facem spre binele nostru, nicidecum sa nu fim "constructivi" ceva sau sa evitam sa "ofensam" pe cineva.
Credeam si cred ca in cazul nostru e de la sine inteles.
Multa putere in lupta cu boala va doresc tuturor caci avem nevoie mai mult ca oricand.
Cu stima.
Adrian.

Noris... nu stiu ce are forumul... nu imi adauga comentariile desi imi spune ca "a fost adaugat cu succes"... Si e a doua ora ca patesc asta... oare o fi din cauza marimii? Sa vad daca acest comentariu mi-l adauga. PS: nu sunt suparat deloc, ma sifonez greu... :)

Buna ziua,
Am un baiat de 16 ani care a fost diagnosticat in luna februarie a.c. prima oara cu sindrom maniacal. Dupa 2 saptamani diagnosticul a fost TAB, (ii spun si eu cum am vazut ca se scrie pe aici). Face tratament cu Zyprexa si Depakine, cate o pastila din fiecare dimineata si 2 pastile seara, tot din fiecare. Mai ia cate o pastila de Omega 3. Face si terapie psihologica.
Am multe intrebari si nelamuriri...m-ati putea ajuta cu cateva raspunsuri si pareri la cosmosita2002? Incerc sa-l ajut si sa-i fiu aproape...dar cateodata vad ca nimeni si nimic nu-i este de ajutor...cu toate tratamentele...
Va multumesc si va doresc multa, multa sanatate!

Buna,
eu sunt diagn. cu o tulburare afectiva, nu prea bine precizata. Am avut 2 episoade psihotice la intervale mari de timp, de ani de zile. In rest, nimic anormal. Nu stiu ce e mai bine. Sa te documentezi foarte mult in boala ta, sa te urmaresti indeaproape, sa iti pui singur diagnosticul si sa stii cind trebuie sa iei anumite medicamente? Sa devii specialist in propria boala, adica in neputinta de a fi sanatos?Nu cumva intri intr-un labirint din care n-ai sa poti iesi singur? Un medic nu se poate trata singur, trebuie sa aiba o anumita detasare. Tot asa, un medic nu este recomandat sa-si trateze o persoana apropiata din familie. Sau sa gasesti un psihiatru sau psihoterapeut bun, in care sa ai incredere, si sa te cunosti atat de bine incat sa stii cind sa apelezi la ei?Sunt unii care trateaza boli si nu bolnavi. La aceea sa nu va duceti.
Cu bine

Ciao,
Am citit aproximativ tot ce s-a scris pe acest forum legat de bipolaritate, cat si pe alte site-uri. Cunosc pe cineva care sufera de asa ceva.Mi-e greu sa-i spun prieten tocmai din pricina bolii, dar cert e ca tin la el si vreau sa-l ajut.Foarte multe lucruri despre el nu stiu;imi e destul de greu sa comunic cu el.Tot ceea ce va spun nu este suta la suta sigur, ci doar probabil.Cred ca a mostenit boala din familie si nu din pricina stresului.Mentionez ca e adolescent-17ani. Nu stiu cate persoane stiu despre conditia lui, dar banuiesc ca nu foarte multe.As dori sa stiu cum il pot ajuta, ce sa-i spun sa-l fac sa se simta mai bine in perioada depresiva.Nu ii pot fi alaturi mereu-alaturi e impropiu spus, tinand cont ca vorbim de o legatura bazata pe conversatii pe internet-eu sunt din Sibiu, el din Bucuresti, dar caut niste solutii.Deocamdata, nu stiu daca merge la un psiholog, nici daca ia pastile.Momentan, e dificil sa comunic cu el, aproape imposibil-e depresiv. Ce pot face pt. el?Ce ii pot spune in aceasta perioada ca sa se simta mai bine?Mi-e frica si sa nu recurga la un gest extrem.Cred ca a incercat mai demult, dar nu sunt sigur.A avut o perioada cand era bine si puteam vorbi altfel cu el, acum e insa mai greu.Ce parere aveti?In perioada asta, ar trebui sa-l las in pace sau sa insist sa vorbesc cu el?Iar in perioada in care este bine, e ok sa vorbesc deschis cu el despre boala, sa-i cer detalii?Nu vreau sa se sperie si sa se inchida in el, desi banuiesc ca are o oarecare incredere in mine daca mi-a spus de boala lui.
Multumesc anticipat, Marius.

este boala bipolara o forma a schizofreniei, fie si atipica ?

am intalnit la sotia mea diagnosticul "tulburari schizo-afective", inainte sa ii scrie "tulburari afective bipolare"... eu unul cred ca boala bipolara nu e schizofrenie deloc, desi tratamentele medicamentoase se intersecteaza pe undeva... dar si cele pentru epilepsie se intersecteaza si totusi boala bipolara nu e o forma de epilepsie... cel mai probabil sunt afectate zone similare din creier sau aceleasi zone in grad sau forma diferite, nu stiu si nu stiu daca doctorii stiu sigur sau isi dau cu presupusa... ca de aia le ia ani de zile sa puna un diagnostic definitiv la o boala mentala. Parerea mea e ca schizofrenia difera de bipolar prin faptul ca prima implica o alterare a personalitatii mult mai grave, cu dedublari, halucinatii vizuale si auditive in proportie mare, nu ocazionale si tendinta spre agravare a bolii... pana la desprinderea totala de realitate. La bipolari parca totul seamana pana la un punct si acolo se opreste. Parca ar merge pe acelasi drum, dar bipolarul se opreste, in timp ce schizofrenicul merge mai departe pana la capat.

Am ramas dator cu raspunsul la o intrebare a lui Adrian (noris_keane), " Nu cred ca cineva a iesit vreodata COMPLET din mania odata declansata.
Spune-mi, te rog, "viitoarea" ta sotie de atunci era diagnosticata cu TAB sau a fost primul ei episod? Era in tratament deja sau ...?
Nu cumva era prima oara cand i s-a intamplat acest lucru? "
Raspuns: Am cunoscut-o pe sotia mea in septembrie 2003... ea a avut prima internare inca din anul 2000 (de frica Apocalipsei) si apoi a avut cate o internare sau doua pe an, in fiecare an care a urmat pana in 2003, fara a mai fi identificata o cauza concreta. Si au continuat pana in 2006, deoarece eu a trebuit sa plec din tara si puteam numai sa o vizitez. Din 2006 m-am putut restabili in Romania si de atunci nu a mai fost nevoie de internare, desi a mai facut crize usoare... cam una pe an si nu de depresie in ultima iarna, ceea ce e deja un fapt nou si imbucurator pentru noi.
Chiar pe acest forum am gasit undeva un raspuns al unei doamne psiholog (sper sa-l gasesc iar sa il citez) la o alta intrebare, care se potriveste la discutia despre iesirea de unul singur din criza. Se pare ca inainte de a exista tratament medimentos, bolnavii de bipolar aveau foarte putine crize... dar care tineau perioade indelungate... intre care ei erau normali... deci ieseau singuri pana la urma din aceste crize... se pare ca medicatia reduce perioadele cu mult, dar in compensatie crizele devin mai dese...

Nu vrea sa-mi ia comentariul si mie.

Astea de o propozitie vad ca le ia..

Si eu am patit asta... propun sa deschizi "TAB partea a III-a"... cred ca exista o limita la comentariile la un subiect si cand e atinsa acea limita, intervine o limita in marimea comentariilor... mai ales pentru cei care scriu mult :)

Incerc sa retrimit azi comentariul de acum 1 saptamana...
Sa vedem ce iese..
Si daca nu merge, il voi fractiona..
Alta solutie nu am..
Pacat ca nu am timp sa recitesc ce am scris atunci...s-ar putea ca azi sa nu fiu intru totul de acord...dar, asta este.
Tineti-mi pumnii..
Pa

nici vorba

1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890

Aha, 50 de caractere merg, Ia sa vedem ce se intampla daca depasim 100..

1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890
1234567890

Cred ca ne-am inselat si nu dimensiunea comentariului "nu i-a placut" forumului, ci probabil vreun caracter, ca nu cred ca vreo litera...

si eu cred la fel...
poate ceva legat de sintaxa...
un cod ascii...
faptul ca dam un copy paste
pot fi atatatea si atatea.
cred ca trebuie sa scrii direct in fereastra asta...
nu stiu ce sa cred

,.

[];

/

l-am descoperit... sau cel putin unul dintre ei... deci... daca textul contine un "apostrof" nu apare, desi scrie ca a fost adaugat comentariul... scoate orice "apostrof" din textul tau si retrimite-l...

mai sunt si alte doua semne
.<>><><<>><<><><>
semnul mai mare si mai mic din matematica folosit la inegalitati

<>>>><<< pai vad ca merg astea... le primeste...

Sa-l ia naiba de forum
Ca nimeni nu se sinchiseste pe partea de IT sa faca putina oridne pe aici.
In schimb, cei din stuff-ul tehnic se lauda ca au primit nu stiu ce premii pentru cel mai bun site de sanatate..
daca ar avea habar domnii din juriu cat de infect se misca si cate erori da la uploadare.
macar de-ar mai sterge din threadurile goale..
gen : ma doare capu, nu stiu ce sa fac..ajuuuuutoooor, nu ma lasati asa.
E, asta este subiecvt de forum pe sanatate?

cred ca limiteaza raspunsurile la un anumit nr de caractere ca sa aiba cu ce se lauda..sa spuna propozitii de genul:
PESTE 1000 DE useri zilnic ne viziteaza. vizitati-ne si voi...mai dati un click pe unlink care ne aduce noua cate un cent -doi, ca asa se fac banii pe net...din click pe link-uri publicitare
reclama, asta este totukl pe net, ca sa nu zic Spam

Buna ziua!
Am si eu pe cineva care are aceasta problema, respectiv tulburari afective bipolare. Problema este ca nu accepta situatia si nu doreste sa accepte tratament. Ce sfat imi dati? Ce este de facut in acest sens?Cum s-au convins persoanele care au aceasta pb., pentru a putea controla starile de depresie si manie printr-un tratament? In prezent este intr-un episod mixt (stari de depresie asociate cu stari de manie), si nu accepta tratament sub nici o forma, sustinand ca ii deformeaza personalitatea...etc. Nu este primul episod de acest fel. A mai avut astfel de stari, atat de depresie cat si de manie in ultimii ani. A luat o perioada tratament, insa a fost intrerupt de multe ori, si in prezent nu il mai accepta.
Multumesc mult

Buna. Ce mai faceti? Cum va mai simtiti?
Eu am intrat intr-o usoara depresie si mi s-a dat ca tratament pe langa Zyprexa 10mg seara si Tranxene 5 mg dimineata (sunt dependenta de el, din pacate) -Orifril long 300 mg dimineata si 300mg seara Imi puteti spune cate ceva despre acest medicament?

ana5, e dificila situatia... banuiesc ca daca se agraveaza va ajunge intr-un mod sau altul la spital fie ca disperati voi cu el sau careva daca se manifesta intr-un loc public... mai rau ar fi sa faca vreo "prostie" ireparabila... mai exista si manevra pe care a aplicat-o tatal sotiei mele - ea fiind bolnava de TAB - (pe vremea cand eu nu eram langa ea) si anume metoda "dusa cu zaharelul"... adica ii spunea ca nu o interneaza, ca numai un pic sa o vada psihiatrul etc... si nu mai iesea din spital... ca ii injectau cu forta etc... ai priceput... ca rezultat... a mers o data, de 2 ori... apoi ea nu mai are incredere il el... eu nu am mers niciodata pe aceasta varianta... eu orice ar fi am mers pe ADEVAR... si daca a fost nevoie, i-am spus sotiei ca o internez daca nu face un efort de control... si eram gata sa o fac o data, dar la limita a fost controlabila situatia... ce pot sa spun... e dificil cu boala asta, dar poate cel mai important este ca persoana in cauza sa AIBA INCREDERE TOTALA intr-un membru de familie apropiat... care sa functioneze ca BUSOLA pentru ea, care sa o cunoasca bine si sa aprecieze OBIECTIV daca e cazul de contactat psihiatrul, de marit doza sau internare sau dimpotriva ar fi cazul de vorbit cu psihiatrul in sensul reducerii unui medicament sau inlocuirea lui. Consider ca aceasta boala cu care sotia mea se lupta de 8 ani de zile, din care 5 impreuna cu mine... este o boala care necesita un tratament dinamic, in sensul ca trebuie mereu observata si schimbata medicatia in functie de conjunctura, anotimp, dispozitie etc... sustin ca exista totusi semne... ca bolnavul singur poate sa aprecieze cand e agitat, "ii zboara multe idei practice prin cap", are chef de glume practice, se simte prea bine sau prea trist... in orice caz eu recomand ca bolnavul sa analizeze "la rece" situatia si sa nu se panicheze cand observa ca apar semne de dinainte de criza... pentru ca deseori e suficient marirea dozei sau "linistire psihica" si nu se ajunge la criza si internare... vezi... nu sunt doctor... deci opinia mea este neavizata.